Săptămâna Patimilor | Luni | Smochinul autoblestemat
– de Nicolae.Geantă
Când e vorba de
ziua de Luni, din Săptămâna Patimilor, a Săptămânii Mari cum spun creștnii, în
Cronologia biblică întâlnim că în această zi Domnul a rostit o sentință dură
asupra unui smochin pe care l-a găsit fără roade. Nu vrem să facem teologie
asupra faptului dacă ar fi fost „un blestem” sau Domnul a rostit o simplă
sentință. Însă ceea ce știm cu toții este că smochinul acela de la marginea
drumului, care trebuia să aducă rod și n-a adus, s-a uscat! Imediat. (Matei
21:19)
Când vine vorba
despre smochini noi știm că ei sunt plantați în grădini mari. În livezi. Sau în
curțile oamenilor. Ei bine, smochinul de față a fost platat la... marginea
drumului! Dacă smochinul din livadă este simbolul creștinului din biserică,
smochinul de la marginea drumului este creștinul care trebuie să hrănească
trecătorii!
Dumnezeu ne-a
plantat nu doar în biserici, ci și la marginea drumului. Zi de zi trec sute,
uneori mii de oameni pe lângă noi. Suntem datori să-i hrănim cu cuvintele lui
Dumnezeu. Cu smochinele Sale care hrănesc sufletele, îndulcesc viața.
Cum ne comportăm
noi, cum hrănim, cum ajutăm trecătorii de lângă noi, ca „să guste și săvadă ce
bun este Domnul?” (Psalm 34:8). Aceasta e provocarea pentru azi, pentru Săptămâna
Patimilor, pentru fiecare zi din viața unui creștin. Am fost plantați de
Dumnezeu la marginea drumului cu un singur scop: nu să ținem umbră trecătorilor
ci să-i hrănim! Lipsa rodirii e lipsa hrănirii. Lipsa rodirii nu e un blestem.
E autoblestem!
Tu rodești? Hrănești
pe cineva? E decizia ta să fii folositor...
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu