Cu inima în dreapta? - de Nicolae.Geantă

Îmi plac provocările. Mai ales care mă fac să sap adânc, să caut soluții. Răspunsuri. Tălmăciri. Ele îmi pornesc la galop neuroni. Mă onorează. Azi m-a băgat in priză bunul meu prieten Dani Pelean din Detroit, întrebându-mă ce înțeleg eu din declarația Eclesiastului: „Inima înțeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stânga lui” (10:2)?

Chiar așa, ce înțelegem? Noi știm că omul fizic normal are inima în stânga. Și în dreapta o au anormalii. Inima în dreapta e anomalie. Iar Eclesiastul ne contrazice. Minte Biblia? Ce știe ea și noi nu? Ei bine, în înțelepciunea evreiască inima din dreapta ar fi cea normală. Pentru că la evrei dreapta și stânga simbolizează binele și răul, calea bună și calea rea. În Antichitate deci, mâna dreaptă simboliza puterea, iar stânga era asimilată cu prostia. Dreapta conota bunăvoința divină, iar stânga dimpotrivă, simboliza caracterul pervers uman. Prin urmare înțeleptul își are inima în partea binelui, pe când „nebunul” de partea răului. Înțeleptul are inima de partea bunăvoinței divine, nechibzuitul însă are inima de partea prostiei! Inima din dreapta e de partea lui Dumnezeu!

Interesant este că Septuaginta precizează mai departe (versetul 3 din Eclesiastul) că „inima nebunului rămâne în urmă când pleacă la drum” (traducerea Cornilescu zice că „pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipsește mintea”). Asta ar însemna că omul neînțelept merge la drum „fără inimă”! Adică fără cap, fără judecată. Aiurit. Ca o scândură pe valuri. Ca o giruetă. Purtat în toate direcțiile. Fără scop!

După ce i-am scris răspunsul lui Dani, am stat și am cugetat: nu cumva în toți anii vieții mele telurice am pornit la drum fără tragere de inimă? Nu cumva am luat decizii greșite călcând în opusul drumului la care am fost chemat? Pentru care am fost creat. Adică am mers cu inima în stânga? 

Aaa, uitam să te întreb: inima ta bate în dreapta? Dacă nu caută să-i faci transplant!

Nicolae.Geantă