VINO CU NOI PE STADIONUL PETROLUL. 4 IULIE 2024

youtube

vineri, 7 aprilie 2023

Puțin despre etica profesională. Și nu numai – de Nicolae Geantă

Etica este un cod moral. O analiză a problemelor de conduită. O formare a nobleței umane. Când auzim de etică ne gândim la comportament frumos. La relații superlative cu ceilalți. Cu tine. Dar mai ales cu Dumnezeu...

Zilele trecute am văzut pe tabla unor liceeni înșirate câteva principii ale eticii profesionale. Da, există și o etică profesională, si o etică de afaceri. Etica profesională trebuie cunoscută de orice om! O doamnă a scris pe tablă că etica profesională are patru piloni: 1) moralitate; 2) legalitate; 3) îndeplinirea sarcinilor; 4) „corectitudine” în cadrul grupului de lucru. Am întrebat liceeni dacă pot defini ce este „moralitatea”? Spre uimirea mea NU a știut nimeni! (Nici cei de-a zecea, nici cei de-a doișpea!). Moralitatea nu mai este de bon ton. Nu mai e normă.

Le-am spus copiilor că societatea nu poate funcționa etic fără moralitate. Că la serviciu (fie că ești frizer, stewardesă, director de bancă, medic sau simplu curier) înainte de a fi profesionist trebuie să fii moral! România e plină de profesioniști imorali. Imoralitatea nu e numai despre curvari, elghebetiști sau consumatori de pornografie. Imoralitate înseamnă politicieni corupți, directori de spitale hoți, medici șpăgari, profesori abuzivi. Lipsa de morală înseamnă chelneri care te fură la nota de plată, colegi care te bârfesc, elevi care copiază, politicieni cu doctorate plagiate. Sau creștini -  fie ei preoți, pastori sau creștini laici – care nu trăiesc ceea ce propovăduiesc!

„Ce ziceți voi aveți încredere într-un individ care e bun profesionist dar este imoral?” „Nuuuuu”, a fost strigătul unanim. „Chiar dacă e academician, patron multimiliardar sau președintele țării?” Iar băieții au început să fluiere. Da, fluieratul la români e cel mai semnificativ limbaj de dezaprobare! (Nu știu de ce politicienii nu aud acest limbaj viu!)

Le-am explicat cum e cu morala. Ne lipsește pentru că ne-am îndepărtat de Dumnezeu, de Biblie, de Biserică. Dacă privim în jur nu se mai promovează valori morale. Ci hedonism. Fac ce îmi place! Mie să-mi meargă bine. „Apres nous, le deluge!”, vorba romanului lui Josef Toman. „Și uite așa ajungem să înjunghiem profesorii în licee...”

Etica morală nu e o utopie. Nu e ceva filosofie doar de discutat la cafenele literare. Sau despre care numai preoții ori pastorii vorbesc la slujbe. Moralitatea e etica despre viața zilnic trăită! Cine nu o are nu trăiește! Chiar dacă are buletinul în buzunar. Etica profesională – adică acel comportament de la locul de muncă – începe cu moralitatea. Dacă nu o ai poți fii cel mai bun meseriaș. Oamenii nu vor avea încredere în tine! Și la ce-ți folosește să fii director, primar sau președintele țării, dacă cei din jur NU au încredere în tine! Într-o zi chiar istoria te va condamna. Ca să nu mai zic și despre Judecata lui Dumnezeu... „Căci cine umblă în strâmbătate își va primi răsplata după strâmbătatea pe care a făcut-o; și nu se are în vedere fața omului”, ne învață Pavel în Efeseni (3:25).

Iar dacă ești creștin practicant (da, România e plină de creștini nepracticanți! Asta da utopie!) nu uita că la locul de muncă primul criteriu etic e moralitatea. Apoi fii profesionist bun! Orice faci să faci ca pentru Domnul. Excelează în „meserie”. Îndeplinește sarcinile! Numai dacă sunt păcătoase să fugi de ele! Apoi poartă-te corect în cadrul grupului. Fii cinstit. Onest! Trăiți etica profesională! Atunci oamenii nu vor mai rămâne în întuneric spiritual. Atunci nu vor mai fugi de Biserică...

Gândindu-mă la etica profesională m-am întrebat în sinea mea dacă oamenii pot munci fără moralitate? Pot munci. Dar nu pot sluji! Cine are urechi de auzit să audă...

Nicolae.Geantă

Un comentariu:

  1. Anul trecut pe vremea asta am schimbat locul de muncă. Am dat afară un milionar și am introdus în locul lui un miliardar.
    Marea diferență dintre un milionar necioplit, care m-a tratat ca pe un refuz social în multe momente, special la final și un miliardar care își permite să mă odihnească mai des, la același salariu, o pot exprima bucuros. Dar ce am notat imediat, e că miliardarul pentru a semna contractul, întâi s-a ridicat în picioare, m-a salutat zâmbind amabil, apoi s-a așezat și a semnat.
    La final de an a dorit să mulțumească pentru ceea ce am făcut noi pentru el...cu o cină bogată, cuvinte alese și premii consistente.
    A fi om e lucru mare...spunea unul pe care l-am studiat în adolescență.

    RăspundețiȘtergere