Duminica Învierii | Catrafusele victoriei - de Nicolae.Geantă

Nici nu deschisese bine ușa ferecată cu pârghii când strigătele Mariei: „A înviat Domnul” i-au trecut prin inimă ca o lamă de brici. Atunci Ioan, cel mai tânăr dintre ucenici a sărit pe lângă muceniță și-a zburdat spre mormânt ca o căprioară pe potecile înguste de munte. A ajuns primul la mormânt, cu Petru pe urmele sale. Ioan e dragostea și Petru e remușcarea. Da, dragostea aleargă mai rapid ca regretele. A ajuns primul, s-a uitat în mormânt și „a văzut fâșiile de pânză pe jos” (Ioan 20:5). Pânzele acelea scumpe de in, cumpărate de Nicodim și Iosif din Arimateea. Bogații credincioși care au devenit curajoși numai după ce-a murit Isus.

Deși fășiile de pânză erau pe jos Ioan nu a intrat. Era șocat de felul în care-a găsit giulgiul. Unii teologi (Barclay) spun că textul grecesc ar arăta că „au rămas în poziția lor inițială ca și când trupul Mântuitorului s-ar fi evaporat”. Nu știm. Rabinii evrei susțin că „mirodeniile cu care a fost uns Isus erau de natură să îmbălsămeze pe criteriul vechi de mumificare”. În concluzie, când s-au uscat s-au întărit precum gipsul. „Și când scoți gipsul trebuie să-l tai că nu ai altă variantă”, zicea Christian Dragomir. Nu știm dacă fâșiile au fost întregi sau făcute zdrențe, dar știm că erau zvârlite pe jos. Iar Isus ieșise din ele precum ceața de dimineață. El nu a refuzat răstignirea! A biruit-o prin Înviere!

După ce a văzut primul catrafusele victoriei asupra morții a apărut și Petru. El a intrat primul în mormânt. După ce trădase la foc, acum nu se mai temea nici de cavouri. A intrat și Ioan și a mai văzut ceva: „ștergarul care fusese pus pe capul Domnului Isus nu era cu fâșiile de pânză, ci făcut sul și pus într-un loc sigur” (Ioan 20:7). Atunci, spune Biblia Ioan a crezut! S-a încrezut în Isus.

De ce Hristos a lăsat fâșiile pe jos ca niște bulendre, iar ștergarul de pe cap a fost aranjat ca la designeri? O veche tradiție orientală spune că atunci când un stăpân servea masa, slujitorul îi pregătea un ștergar curat, frumos împăturit, cu care să se șteargă (fiindcă mâncau cu mâna). Servitorul rămânea la distanță cât stăpânul mânca. Dar după ce nobilul termina, se ștergea și făcea ștergarul ghem. era semnul că a terminat. Slujitorul putea face curățenie. Dacă stăpânul lăsa ștergarul împăturit însemna că a plecat de la masă dar se va întoarce!

Ioan a văzut otrepele pe jos. Întregi ori sfâșiate. A văzut ștergarul făcut sul. Isus înviase și și-a lăsat catrafusele în mormânt! Și atunci Ioan a crezut! Isus Hristos a înviat și se va întoarce! Acesta e mesajul Învierii! Mă voi întoarce să vă înviez și pe voi!

Ioan încă nu se întâlnise cu Mântuitorul său înviat! A fost suficient să vadă numai niște catrafuse abandonate într-un mormânt. Știa că Fiul lui Dumnezeu este îmbrăcat acum cu hainele de slavă!

Azi, mormântul este gol, piatra este încă dată la o parte. Ștergarul este încă împăturit. Giulgiul este încă gol. Cercetează dovezile. Uită-te și vezi dacă crezi și tu, ca și Ioan. Apoi așteaptă-L. Cel Înviat va reveni! Curând...

Nicolae.Geantă