Când lucrurile și interesele personale sunt mai presus de om - de Christian Dragomir

Sursa foto Christian Dragomir FB

Este interesant să vedem cum gesturi făcute de semenii noștri acum 2.000 de ani au devenit “sfinte tradiții” azi. La intrarea Domnului Isus în Ierusalim oamenii au rupt ramuri din copaci și L-au întâmpinat. De aici sărbătoarea celor cu…nume de flori. Ulterior și-au întins hainele pe jos în semn de respect însă multe alte aspecte ale vieții lor, au trădat lipsa acestuia.

Deși nu este specificat, este foarte posibil ca la intrarea în Ierusalim să fi fost cântată cântarea menționată de Ieremia în cap. 9:9 *GILI MEOD BAT SION* _(Saltã de veselie, fiica Sionului)_ *Harii bat Yerushalaim* _(Strigã de bucurie, fiica Ierusalimului)_ *Hine Malkeh yavo lach* _(Iatã cã Împãratul tãu vine la tine)_ / *Tzadik venosha hu* _(El este neprihãnit şi biruitor)_ / *Ani verochev al chamor* _(smerit şi cãlare pe un mãgar)_  *Veal air ben atonot* _(pe mânzul unei mãgãriţe)_. 

Să ai profeția împlinită în fața ochilor tăi, s-o cânți/rostești cu gura ta și totuși s-o refuzi, arată cam cât de mare a fost gradul de orbire. Așa ești tentat să crezi… însă nu este așa. Nu au fost orbi pentru că rugăciunea lor a trădat faptul că au recunoscut cine era Cel care venea pe mânzul unei măgărițe: era Împăratul neprihănit, Mântuitorul promis!

*”Oshana Bamromim”* _(Osana în cerurile preaînalte, traducem noi)_ însă în realitate această exprimare înseamnă *”Mântuiește-ne cu mântuirea pe care ți-a dat-o Dumnezeu să ne-o dai”* ... și asta schimbă datele problemei. Această rugăciune dovedește faptul că știau cine este Isus. Faptele Lui, minunile săvârșite, învățătura dată, dragostea răspândită, vorbirea ca ”unul care are putere” și mai ales iertarea păcatelor, toate erau confirmate în această rugăciune adresată Domnului și prin care I se recunoștea mesianitatea! Însă nu a fost suficient … Vrem mai mult. Ne scapi și de romani?! Ne eliberezi de sub dominația lor?!

”Iubiți pe vrăjmașii voștri…” nu era (și nu este) pe placul nimănui; ”Faceți bine celor ce vă urăsc și vă prigonesc…” de asemenea. Și aici intevine interesul personal! Pentru că nu ne place cerința! În funcție de satisfacerea interesului personal este și susținerea! Isus însă, rămânând la același discurs al dragostei, iertării și binecuvântării, poporul își schimbă susținerea față de El câteva zile mai târziu!

Suntem tentați să-i judecăm pe contemporanii Domnului că au acționat în felul acesta meschin. Dacă vom privi însă cu sinceritate în interiorul nostru evaluându-ne gândurile, faptele și mai ales motivațiile din spatele acțiunilor noastre, vom rămâne surprinși să vedem cât de izbitor seamănă comportamentul nostru cu al lor.

Ramuri de finic = jertfe care nu costă. Nu au plătit niciun ban pe ele doar le-au rupt din copaci. De câte ori nu facem la fel. Slujim și facem bine până în momentul în care începe să ne coste (timpul, banii sau chiar sănătatea noastră). Atunci, ne oprim pentru că prețul ni se pare…prea mare (sau prea de tot).

Haine întinse pe jos … ulterior le-au scuturat puțin și le-au îmbrăcat din nou. O săptămână mai târziu au luat-o și pe a Domnului!

Când ajungi să pui lucrurile și interesele personale mai presus de om atunci ai ajuns într-un loc periculos deoarece ești în stare să renunți chiar și la … mântuire doar pentru faptul că așteptările tale nu au fost împlinite așa cum ți-ai dorit tu! Spune atât de frumos o maximă: ”Lucrurile trebuie folosite și oamenii iubiți și nu invers”

Nu uitați: mâine nu este despre Florin, Florentina, Crina sau alte persoane cu nume de flori ci este despre Isus și intrarea Lui în Ierusalim. O intrare pe care vrea s-o facă în inima fiecărui om de pe acest pământ care crede în El și-L mărturisește ca Domn și Împărat al vieții lui.

Nu-I aduceti jertfe care nu costă! Și mai ales, nu-L slujiți în funcție de interese! 

Doar iubiți-L așa cum v-a iubit!

Christian Dragomir