Orgoliul - de Nicolae.Geantă

Aurelian din Chicago m-a întrebat retoric „De ce există respingere între păstori, preoți ori slujitori de rând? Nu se tem toți de Dumnezeu?”. „Din cauza orgoliului”, i-am răspuns prietenului meu. „Știi, spre deosebire de femei, bărbații sunt orgolioși. Eu cred că femeile dacă ar conduce bisericile (nu, nu accept nici în ruptul capului așa ceva, dar aici am folosit imaginea în sens figurativ!) ar fi mai multă liniște. Ele nu sunt orgolioase! Trec mai ușor cu vederea. Se ajută reciproc. Sunt mai sociabile. Dar bărbații au în ADN orgoliul! Și, cum zice Pavel că nu scapă de „trupul de moarte”, nici așa nu scăpăm noi de orgoliu. Numai că, orgoliul ne domină atunci când lipsește nașterea din nou. Pocăința sinceră. Plinătatea Duhului lui Hristos!”

Aurelian nu s-a gândit niciodată că bărbații se ciondănesc din orgoliu. În masculinitate Dumnezeu a lăsat orgoliul ca să putem avea rezultate. Să muncim mai bine, să luptăm mai bine, să devenim competitivi. Să nu abandonăm ușor. Să ne înfrânăm de la pofte, să tânjim după sfințenia sfinților. Orgoliul bun este să facem performanță. Numai că firea îl folosește ca orgoliu rău. Și orgoliul rău distruge.

Priviți un bărbat când e depășit pe stradă de o mașină mai slabă ca a lui. Fierbe! Face tot posibilul să i-o ia înainte tupeistului ce tocmai l-a sfidat. Dar o femeie? E interesată numai de mașina ei. Priviți bărbații în talk-show-uri incendiare. Nu doar în politică sau sport. Trebuie să-i dea replică „ce-l va face să zacă” - vorba lui Arghezi, pe celălalt. Priviți-i în datoria lor de soți, de tați. Nevasta, pruncul să nu scrâșnească! Priviți-i când cineva mai slab profesional câștigă mai mult, mai bine. Devin bombe...

Priviți-i pe pastori când cineva predică mai bine ca ei, scrie mai bine ca ei, are autoritate mai mare ca ei... Și apoi veți înțelege ce face orgoliul. 

Orgoliul alimentează invidia. Invidia alimentează ura. Oamenii orgolioși nu sunt capabili să iubească! Inima lor devine inaccesibilă! Pentru orgolios contează mai mult experiența decât relația. E imatur emoțional. Nu cunoaște bucuria de a se dărui...

Orgoliul atrage după sine ipocrizia, vanitatea, setea de putere. Și cum îmi spunea teologul Marcel Măcelaru „nu apreciază munca depusă”. A celuilalt, evident.

Eu cred că în spatele orgoliului se ascunde frica. De aceea între creștini există răceală, dispute, animozități, fie ele și de sertar. De ce credeți că a fost crucificat Isus Hristos? Din orgoliul preoților celor mai de seamă! Ei nu aveau influența Lui, notorietatea Lui, autoritatea Lui!  Și le era frică...

„Se poate trata orgoliul?”, ar putea să mă întrebe cineva. Da. Cu iubire...

Nicolae.Geantă