“Și astăzi, sunt tot așa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră” (Iosua 14:11)
În goana după a trăi “cât mai bine și cât mai mult”, în ultimele luni, românii au fost asaltați cu un nou trend, o nouă rețetă de fericire: Ikigai (生き甲斐). Sunt pline librăriile de filosofia asta. Un termen japonez care se referă la „sursa valorii în viața cuiva, sau lucrurile care fac viața să merite”. Cuvântul se traduce aproximativ prin "lucru pentru care trăiești", niciodată forțat, adesea spontan. Scopul zilnic... Ba, îl numesc chiar „fericirea de a fii tot timpul ocupat!” De aceea poate, prima lege a ikigai este „fii activ, nu te pensiona niciodată”! Sună cam “fii workaholic”! Și făcând asta, zic japonezii, vei trăi peste 100 de ani!
Nu pot să laud ikigai-ul niponilor. E ceva hedonist în el. Și drăcesc. Când ești prea ocupat cu tine nu mai ai timp de Dumnezeu. Și nici de alții. Fericirea nu e să trăiești mult pentru tine, ci să îi fericești pe cei din jur. Ca Rebeca cu Isaac. A acceptat să-i fie soție ca să îl fericească. Și-a fost fericită și ea. Fericirea celuilalt e de fapt fericirea mea.
Mă frământa un gând ieri despre biblicul Caleb. Fiul lui Iefune avea peste 80 de ani și vrea (încă) să cucerească Hebronul. Muntele sfânt al lui Dumnezeu unde se ascunseseră anaciții. Uriașii filisteni. Oamenii din cauza cărora Israel a făcut cerc 40 de ani prin pustie. Caleb îi declară entuziasmat lui Iosua: „Am tot atâta putere câtă aveam atunci, fie pentru luptă, fie să merg înaintea voastră”. Caleb e vânjos și la adânci bătrâneți. Nu a trăit ikigai-ul japonez, ci lângă Dumnezeul care a creat Cerurile și Pământul! Cine trăiește lângă Domnul e verde până la moarte! Și a câștigat muntele...
Moise avea 120 de ani și vederea nu îi slăbise. Iosua avea 85 de ani și era plin de putere ca în tinerețe. “Ei aduc roade la bătrânețe și vor fii plin de suc și verzi”, zice psalmistul despre cei sădiți în Casa Domnului.
Mă doare când văd bătrâni spirituali fără putere! Au avut-o cândva dar au pierdut-o pe drum. Paradoxal cu trupul care trece sufletul trebuie să înverzească încontinuu!
Cine trăiește cu Dumnzeu și nu are sufletul verde la bătrânețe, e un fel de ikigai. Poate fi longeviv dar nu și verde... Cine nu e așa trebuie sa facă... terapie! Iar terapia nu o face cine nu are probleme, ci cine dorește să scape de ele!
Nicolae.Geantă,
Skokie, Chicago
(numai -17 grade C)
Japonia este o colonie anglo-americana, cu oameni robotizati, un fel de laborator experimental mondial, locuit de entitati pragmatic-rationale reci, lipsite de naturaletea sensibilitatii sentimentale, originala, empatica, a iubirii autentice, sacrificatoare, neconditionate, daruitoare de sine, fara prejudecati.
RăspundețiȘtergereAceasta societate aglomerata si înaltata pe vertical, este descrisa atât de clar de catre scriitoarea Amélie Nothomb în romanele sale, si în special în cartea "Stupeur et tremblements"