Aproape instinctiv, mai toți, de parcă am fi fost agenții
activi ai secției „Doi și-un sfert", întocmim în mintea noastră liste lungi cu
capete de acuzare ale tuturor celor cu care intrăm în contact. De la străinul pe lângă care trecem în grabă dimineața spre
serviciu, aruncându-i o privire cuprinzătoare, dar suficientă pentru a-l
critica măcar în trei puncte și până la partenerul de viață căruia i-am făcut
deja câteva dosare, declarându-l inapt și fără scăpare.
E drept că-i mai firesc să caut sau să inventez zeci de
greșeli la alții decât să accept una în dreptul meu. Și, uite așa, nimic nu mai
e nou sub soare. Aceeași viață tristă, aceleași probleme în relațiile dintre
noi, același soț neiubitor sau soție nesupusă, aceiași frați împotrivitori sau
surori plictisite.
Schimbarea nu se produce până nu vom înțelege că iubirea
aproapelui se face cu fapta, nu cu vorba și în adevăr, nu cosmetizând o
dragoste din paie.
Iubind cu fapta înseamnă să faci, nu doar să zici; să
acționezi, nu doar să-ți dorești. Iubirea cu fapta lasă urme incontestabile.
Intențiile au șansa să treacă fără a se face măcar văzute, iar vorbele zboară
și se uită. Iubind cu fapta, vei dărui, vei ajuta, vei construi în celălalt.
Iubește cu fapta, dar și cu adevărul. Iubește dăruind și
dăruiește cu iubire! Iar cu timpul, vei fi declarat, cu mândrie, inapt pentru
vechea funcție de critic. Pentru că cine iubește și o face din inimă, lucrează
full time!
„Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta
şi cu adevărul” (1 Ioan 3:18)
Daniel Ciucur
Biserica Punct București
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu