Privit de departe
Cain părea un jertfitor sincer, fumul jertfei lui ridicându-se la fel de semeţ
ca a lui Abel, cântarea lui răsunând până departe. Privită de departe soţia lui
Lot era afară din Sodoma, deşi, la o ecografie sinceră, Sodoma rămăsese tot dincolo
de valvele inimii.
Privit de departe,
plânsul lui Esau părea chiar înduioşător, dar în mintea lui deja era creat
planul împuşcării lui Iacov după metoda din „Aprilie spulberat” a lui Ismael
Kadare.
Fotografiaţi dintr-un
unghi potrivit, Core era parte a adunării sfinte a lui Israel, iar Saul părea
unul dintre zglobiii proroci.
Ghehazi părea un
slujitor bun pentru că nu poţi fi şmecher şi lacom când slujeşti lângă Elisei,
iar lepra putea fi doar un accident nefericit sau chiar în urma îmbrăţişării
lui Naaman.
Azvârlit în praful
drumului, tânărul bogat la picioarele dulgherului din Nazareth, părea aproape
de împărăţie. Privite de departe, fecioarele fără ulei tot fecioare erau,
candelele tot candele, lumina tot lumină.
Rugăciunile
fariseilor păreau frumoase, lungi şi din toţi plămânii, stomacurile lor
chiorăiau a foamea postului, iar Iuda privit de Dan Brown părea un apostol
iubitor şi sincer.
Priviţi de departe
toţi aceştia arătau bine. Priviţi de aproape erau pierduţi…
Am scris aceste
rânduri meditând metafizic la ideile neliniştitoare ale lui G. Anders care
zicea, vorbind despre televiziune, că imaginile poartă în ele pericolul de a
deveni instrumente ale idiotizării, pentru că nu arată ca şi textele
interconexiuni, ci doar felii rupte de lume, confecţionând o realitate
preparată, manipulată, adică un şablon.
Minciunile nu mai
sunt tipărite, ci fotografiate, televiziunea nemaifiind doar o instituţie de
transmitere a ştirilor, ci una de prelucrare a lor.
Trăgând linie, ochii
mint, iar lucrurile trebuie văzute cu alţi ochi, Isus vorbind despre oamenii ce
au ochi şi nu văd, urechi şi nu aud.
Oare ce ştiau tinerii
în 1989, iar noi nu ştim, când strigau pe străzi „Nu minţiţi poporul cu
televizorul!”?
Privit de departe şi
Dumnezeu pare altfel…
Vladimir_Pustan
Frumoasa pilduitoare si adevarata viziune.
RăspundețiȘtergereCrestinismul contemporan a devenit pe parcursul istoriei evolutiei lui, o afacere mondiala în care agentii sub acoperire ai întunericului, infiltrati printre frati, sting candelele fecioarelor, fura uleiul din rezervoare, aprind lumini artificiale multicolore, înselând perceptiile simturilor primare, firesti, cu sentimente si emotii usoare, povesti evreiesti si aparente imitatoare, create din simboluri, cifre, litere si note muzicale, menite sa duca poporul pe cai labirintice, ratacitoare...
Dumnezeu este revelat DOAR prin Fiul omului, celor cu inima curata, prin botezul focului, prin harul ungerii Duhului Sfânt dat celor alesi de Dumnezeu, dupa cum voieste EL... zic si eu.
Fiti binecuvântati !