youtube

chestionar pentru studiu

miercuri, 11 martie 2020

În 10 puncte “Ce e Biserica pentru mine” - de Nicolae.Geantă


În analogie cu o sintagmă de-a lui Mihai Eminescu („Biserica e maica neamului meu”, cu care nu sunt deloc de acord!), pot spune că Biserica este este locul nu unde doar se nasc, ci și unde se echipează fiii lui Dumnezeu. Pentru apărarea Adevărului și înlăturarea obstacolelor ce opresc glorificarea Lui. Pentru mine Biserica înseamnă glorificarea lui Dumnezeu pe pământ! Glorificarea lui Dumnezeu se face prin evanghelizare (în exteriorul bisericii, deci și multiplicare) și edificare (în interior). O simplă dihotomie a celor două scopuri duce la o focalizare pe un anumit program alcătuit din diferite componente, fiecare componentă având rolul ei în stabilirea unui echilibru.

Biserica nu poate fi etnocentrică. Ci universală. În Biserică nu mai e nici „iudeu” nici „grec”, vorba Apostolului Pavel. Biserica e singura instituție unde oamenii sunt egali, chiar dacă social sunt poziționați pe paliere diferite. Etnia, sexul, apartenența profesională, culoarea pielii sau chiar aspectele culturale nu mai sunt o barieră. Pentru că Biserica e o familie, iar membrii ei sunt frați. Biserica trebuie să fie „acasă” pentru oricine!

Biserica este câmp de lucru. Iar membrii săi sunt echipați mereu în salopete! Câmpul de lucru nu se referă la clădirea, proprietățile ori logistica Bisericii. Ci la rolul acesteia în societate, în stradă. Biserica e „staulul” ce adună „oile risipite”, e grânarul lui Dumnezeu, e năvodul Lui pentru lume, e arca ce adăpostește naufragiați. Pentru că Biserica este instrumentul lui Dumnezeu.


Biserica este identitatea oamenilor unificați în Hristos. Tocmai de aceea Biserica ar trebui să renunțe la tendința extremităților, care duc fie spre sectarism, fie spre libertinism. La discrepanțe între generații. Prin urmare, pe de-o parte bisericile care au ales conservatorismul, fundamentalismul, au devenit relațional reci, iar comunitățile care tocmai din acest motiv au ales un mod de închinare contemporan, destul de frecvent au căzut în libertinism.

Biserica nu este pentru sine. Ci pentru El. Altfel, nu este Biserică… Tendința de „ghetoizare” a serviciilor religioase are sintagma favorită: „noi și-ai noștri”. Cred că principalul factor a fost comunismul, dar și presiunea exercitată de bisericile tradiționale. Încă există o tendință de protejare „matriarhală” a cultului, a dogmelor. Biserica lui Hristos trebui să aibă regim expansionist, nu poate sta „la borcan”.

Biserica e proprietatea lui Dumnezeu, nu o structura ecleziastică a unor lideri sau mireni. Când se urmează cea de-a doua variantă, o mare parte a pastorilor evanghelici sunt înregimentați într-un sistem bisericesc, un black-box din care ești rejectat, sau izolat, în cazul nerespectării ierarhiei.

Biserica, pentru mine, e Mâna lui Dumnezeu pe pământ. Este ajutor nu doar pentru nevoiași, ci și pentru comunitățile mai mici. Lipsa de sprijin a comunităților mici, sau a celor îmbătrânite demografic este un act de nepăsare din partea bisericilor mari destul de frecvent în România. Bisericile mici azi funcționează din inerție, dar pe termen lung pot dispare. Dacă pierd harul...

Constantin Necula zicea că „Biserica e valoarea ochiului tău, lângă valoarea ochiului celuilalt, pusă în valoarea Ochiului lui Dumnezeu”. Așadar, zic eu acum, prin mine, prin tine, Dumnezeu nu are un membru în plus în Biserică. Ci doi  ochi în plus. Întunericul se înfruntă nu doar cu lumină, ci cu ochi câți mai mulți! (Biserica e ochiul lui Dumnezeu!)


Închei hermeneutic vorbind: pentru că Dumnezeu este ce este, Biserica este ce este! El e Mirele iar ea este Mireasa. Și Mireasa trebuie să fie atentă la sosirea Mirelui!

Nicolae Geantă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu