Azi, când anul vechi, Isuse, de la noi se duce iară
şi când Anul Nou
aşteaptă mâine-n prag să
ne răsară,
ca de-atâtea ori,
şi-acuma, în genunchi, cu umilire,
noi Ţi-aducem
printre lacrimi rugăciuni de
mulţumire.
…Mulţumire, că
şi-n anul ce se duce, Tu, Isuse,
ne-ai adus
îmbelşugare bucuriilor nespuse
şi ne-ai ocrotit
viaţa cu puterea Mâinii Tale,
să putem urca
spinoasa, dar slăvita Crucii cale.
Mulţumire, că pe
umeri ne-ai pus dulcea Ta durere
să putem simţi
duioasa Mâinii Tale mângâiere,
c-ai făcut mereu
să trecem văi de moarte şi tristeţe
să putem privi pe
urmă Slava Sfintei Tale Feţe…
Mulţumiri şi
pentru-acele lacrimi grele şi amare
care ne-au făcut
mai dulce şi mai scumpă-a
Ta cărare,
mulţumiri şi
pentru umbra de necaz şi de urgia
care ne-a făcut
pe urmă mai gustată bucuria
şi că ne-ai lăsat
pe-o clipă în a lumii joasă
pleavă
numai ca să poţi
pe urmă să ne-nalţi pe
culmi de slavă.
C-ai lăsat să ne
lovească palme grele de-ncercare
tocmai ca să poţi
pe urmă, cu-a Ta dulce alinare,
să ne schimbi
îndurerarea în slăvită sărbătoare
şi să răsplăteşti
puţina noastră umbră de răbdare
cu belşug de
fericire şi de binecuvântare,
noaptea pătimirii
noastre s-o faci zi strălucitoare.
O, şi-acum,
Isuse Doamne, pentru Anul care
vine,
calda noastră
rugăciune o-ndreptăm
smeriţi spre Tine
să-ntăreşti
dorinţa noastră de-a rămâne pân’ la moarte
purtători ai
veştii bune mai departe, mai departe.
Să călcăm mereu
pe urma urmei Tale-nsângerate,
fericiţi fiind
atuncea când răbdăm pentru dreptate.
Iar dacă
mărturisirea dragostei şi-a Jertfei Tale
ar aduce vieţii
noastre alte suferinţi pe cale,
Te rugăm atunci, în faţa feţei
noastre zbuciumate,
să răsai pe-o
clipă slava răsplătirii minunate.
Că-i de-ajuns din
strălucirea bucuriei ei o rază
pe-noptarea
suferinţei şi-a durerii să ne cază,
ca nădejdea să ne
’nalţe, să ne poarte, să
ne crească
peste orice-mpotrivire
şi cruzime omenească.
Doamne, suntem
slabi şi greul
doborî-ne-ar şi ne-ar frânge,
pâlpâirea vieţii
noastre într-o clipă ni s-ar stânge
dacă Mâna Ta cea
Bună, dacă grija-Ţi
iubitoare
n-ar veghea
asupra noastră cu o zilnică-ndurare.
De aceea, necurmate
rugăciuni ’nălţăm spre Tine.
De-ale mulţumirii
lacrimi inimile noastre-s pline,
căci în ajutorul
nostru Te chemăm în orice vreme,
când de ziua
viitoare inima mereu se teme.
Dincolo de
uşa-nchisă a clipitei viitoare,
numai Singur Tu,
o Doamne, a cunoaşte eşti în stare,
numai Tu, căci
numai Ţie viitorul se arată,
de aceea ni Te
cere, Doamne, azi fiinţa toată;
că-n atâtea mii
de lipsuri şi-n atâtea
trebuinţe
Tu eşti
unica-mpăcare a întregilor dorinţe,
Tu, în ziua, şi în anul, şi-n viaţa care
vine,
dăruieşte-ni-Te
nouă, să putem trăi prin Tine.
Ne fii Mamă şi Prieten, şi Nădejde, şi Lumină
fiecărui suflet
care doar cu Tine se alină.
Să fii hrană,
băutură şi putere
liniştită,
fiecăruia în
foame şi în sete, şi-n
ispită.
Tu să fii
neprihănirea şi sfinţirea
luminoasă
dragostei adânci
ce luptă să-Ţi rămână
credincioasă.
Zilnic sufletul
ni-l scaldă-n ale cerurilor ape,
să-l simţim în
orice seară, lângă Tine, mai
aproape.
Dă-ne inimii
adânca şi curata părtăşie
cu mulţimea celor
care Te iubesc în curăţie.
Fă-ne tot mai
blânzi, mai darnici, mai cu milă de
oricine,
schimbă-ne mereu,
o Doamne, pân’ vom semăna
cu Tine.
Numai astfel
liniştită poate inima s-aştepte,
Viitorul cu
răsplata Judecăţii Tale drepte.
Numai astfel,
cu-mpăcare poate inima să vină
către Noul An, cu zâmbet de
încredere senină…
Căci când astfel
toată viaţa, zi şi noapte-ar
fi trăită,
orişicare-ar fi
din urmă, orişicare-i
fericită!
Traian Dorz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu