Eu Doamne nu-s în mâna morții - de Traian Dorz

 Eu Doamne nu-s în mâna morții

nici în a unui crud destin

ci sunt în Mâna Ta cea dulce

o, Dumnezeul meu Puternic

și-n harul Tău de pace plin.

 

Viața mea nu-i în puterea

nici unui om, nici bun, nici rău

ci este-n Voia Ta cea Tare

o, Dumnezeul meu Puternic

și-n dulce adăpostul Tău.

 

Nici părtășia mea cu frații

nu-i la al nimănuia plac

ci este-n grija-Ți iubitoare

o, Dumnezeul meu Puternic

și-n ocrotirea Ta pe veac.

 

De-aceea-s liniștit oriunde

și cânt oriunde mă găsesc

știind că toate-mi sunt spre bine

o, Dumnezeul meu Puternic

când eu Te-ascult și Te iubesc!

 

Traian Dorz

volumul „Cântarea Învierii”

Scrisoare unui tânăr - de Traian Dorz

Tinere, tu, care lumea cu plăcerile-i şi dorul

a gonit din al tău suflet pe Iisus Mântuitorul,

tu, ce cauţi un reazem veşnic în iubirea trecătoare,

crezând foc nestins toţi vecii o scânteie-nşelătoare,

tu, care doreşti păcatul zile-ntregi şi nopţi de-a rândul

Vorbea Isus de pe colină - de Traian Dorz

Vorbea Isus de pe colină
Poporului ce sta pe jos
Cu fața plină de lumină
Vorbea Isus de pe colină
Cu glasul rar, adânc duios

În lume ura-i ca o stâncă
Apasă sufletul oricui
Te-nchide-n noaptea ei adâncă
Să fii ca piatra, mai rău încă
Să nu faci bine nimănui

Când am să plec - de Traian Dorz

Când am să plec, aș vrea să spun

La toți cei ce-mi rămân în lume

Cuvântul cel mai sfânt și bun

Ce-aș vrea viața să le-o-ndrume.

Cuvântul care m-a purtat

Mereu cu Domnul dimpreună

Ce m-a-ntărit și m-a păstrat

Ostenitor către cunună.

Căci cât am fost nedreptățit

Și cât am mers în suferință

N-am fost nicicând nefericit

Nici frânt, căci am avut credință.

Traian Dorz- Să-mi fac din fiecare zi. Cu un comentariu de Nicolae.Geantă

Reflexie teologică

Să-mi fac din fiecare zi

 o zi de sufletesc folos,

 ducând oricui ar suferi

 un strop din Harul lui Cristos.

 – Atunci mi-aş face orice zi

 o zi de sufletesc folos.

 Să-mi fac din fiecare pas

 un umblet binecuvântat,

 spre cel căzut şi cel rămas,

 spre-a-l ridica dintr-un păcat.

 – Atunci mi-aş face orice pas

 un umblet binecuvântat.

 Să-mi fac din fiecare gând

  cuiva un dar mântuitor

 punând pe-o rană sângerând

 un sfânt balsam alinător.

 – Atunci mi-aş face orice gând

 cuiva un dar mântuitor.

 Să-mi fac din fiecare stări

 un har să-I cânt lui Dumnezeu,

 să-I laud marile-ndurări

 ce-mbelşugat îmi dă mereu.

 – Atunci din fiecare stări

 L-aş preamări pe Dumnezeu.

Poemele lui Traian Dorz te duc direct în inima lui Dumnezeu. Limbajul poetului este aproape de neegalat, plăsmuiește cuvinte și sensuri noi care, folosind cele mai variate mijloace, hiperbole, comparații, metafore etc, care produc o răcoare în sufletul cititorului. Asemeni marilor gânditori, geniilor am putea spune, poetul din Munții Bihorului își creează modalității proprii de expresie, îmbogățind vocabularul cu expresii neașteptate, dar memorabile. Cugetări care străbat timpul ca niște săgeți umplute cu viață!

Așa cum Shakespeare exprima în piesa Hamlet un citat năucitor „to be or not to be”(a fi sau a nu fi), (care a devenit întrebare celebră peste veacuri), Traian Dorz – cel mai mare poet creștin care s-a născut vreodată pe meleagurile românilor aduce în discuție scopul final al vieții în poezia „Să-mi fac din fiecare zi”. În timp ce scriitorul englez se întreabă dacă „a muri, a dormi , a visa, a călătorii și alte o mie de motive înseamnă totul”, poetul nostru - ostaș al Domnului – ne spune că scopul vieții este să te asemeni zilnic cu Hristos. Asemeni Mântuitorului său, Traian Dorz – „om al durerii și al suferinței” –  a reușit prin viața trăită și vorbe, să demonstreze că omul credincios are o singură țintă: să te contopești în Isus. Prin vorbe și fapte.

Poemul cu titlul de mai sus ne arată o creștere zilnică a credinciosului, pornind de la un punct zero spre înălțimea spirituală. Noi toți trebuie să parcurgem această etapă. „Pe măsura în care ne dăm fiecare toate silințele, Harul ceresc ne îmbracă și ne ajută cu tot mai multă putere, realizând astfel lucruri din ce în ce mai vrednice de El”.

Poezia „Să-mi fac în fiecare zi” este de fapt o mică predică pentru suflet, în patru puncte esențiale: fiecare zi, fiecare pas, fiecare gând, fiecare stare. Nefăcute, sau chiar neglijate parțial, cele patru stări expuse de poet nu vor duce la desăvârșirea creștinului, ci mai degrabă la zădărnicirea planului divin, sau cum se exprima plastic Dorz în altă poezie: „În zadar e Cerul sus pentru ochii care nu-s, / în zadar e largul tot pentru paşii ce nu pot”.

Traian Dorz – Să-mi fac din fiecare zi (cu comentariu literar de Nicolae.Geantă)

Să-mi fac din fiecare zi

 o zi de sufletesc folos,

 ducând oricui ar suferi

 un strop din Harul lui Cristos.

 – Atunci mi-aş face orice zi

 o zi de sufletesc folos.

 Să-mi fac din fiecare pas

 un umblet binecuvântat,

 spre cel căzut şi cel rămas,

 spre-a-l ridica dintr-un păcat.

 – Atunci mi-aş face orice pas

 un umblet binecuvântat.

 Să-mi fac din fiecare gând

  cuiva un dar mântuitor

 punând pe-o rană sângerând

 un sfânt balsam alinător.

 – Atunci mi-aş face orice gând

 cuiva un dar mântuitor.

 Să-mi fac din fiecare stări

 un har să-I cânt lui Dumnezeu,

 să-I laud marile-ndurări

 ce-mbelşugat îmi dă mereu.

 – Atunci din fiecare stări

 L-aş preamări pe Dumnezeu.

Poemul cu titlul de mai sus ne arată o creștere zilnică a credinciosului, pornind de la un punct zero spre înălțimea spirituală. Noi toți trebuie să parcurgem această etapă. „Pe măsura în care ne dăm fiecare toate silințele, Harul ceresc ne îmbracă și ne ajută cu tot mai multă putere, realizând astfel lucruri din ce în ce mai vrednice de El”.

Poezia „Să-mi fac în fiecare zi” este de fapt o mică predică pentru suflet, în patru puncte esențiale: fiecare zi, fiecare pas, fieacare gând, fiecare stare. Nefăcute, sau chiar neglijate parțial, cele patru strări expuse de poet nu vor duce la desăvîrșirea creștinului, ci mai degrabă la zădărnicirea planului divin, sau cum se exprima plastic Dorz în altă poezie: „În zadar e Cerul sus pentru ochii care nu-s, / în zadar e largul tot pentru paşii ce nu pot”.

Fiecare zi este o prelungire de har pentru orice persoană de sub Soare, de aceea Dumnezeu ne-o îngăduie ca un cadou al divinității. Scopul fiecărei zile nu este să „ne răsfățăm pielea” cum ar zice Berdardiev, ci s-o facem folositoare sufletului. Să creștem în omul dinăuntru. Odată ce cunoaștem acest adevăr trebuie să-l transmitem fiecărui persoane, mai ales celor care trec prin încercări și simt că Dumnezeu s-a depărtat de ei: „ducând oricui ar suferi/ un strop, din Harul lui Hristos”. Conform poetului, Harul este ceva incomensurabil, mintea umană nu-l poate cuabtifica îndeajuns, dar un singur strop e suficient să învieze speranța oricărui om doborât. De fapt un singur cuvânt al lui Hristos, o simplă atingere de degetul lui Dumnezeu, este mai puternică decât toate farmaciile sau armatele lumii. Predicarea zilnică a Evangheliei, nu este doar o datorie ce se bifează în agendă, ci o plăcere, o bucurie care pune câte un nou fulg pe aripa sufletului. Prin urmare, Dorz crede că ducând gânduri de îmbărbătare celor în suferință, ziua devine folos pentru suflet!

Hristos a înviat, veniți! - de Traian Dorz

Hristos a înviat, veniţi voi, toţi ce n-aveţi mamă,

cu drag v-aşteaptă Sânul Lui şi Glasul Lui vă cheamă.

Veniţi voi, slugi, veniţi, stăpâni, spre El vă faceţi ruga,

că-n faţa Lui nu-i mai ales stăpânul decât sluga.

Veniţi voi, cei nepăsători,  e lumea toată-n plângeri,

gândiţi-vă, El vine iar înconjurat de îngeri.

Voi împăcaţi-vă, duşmani, căci Domnul Păcii-nvie,

cântaţi Celui Fără-de-ani cântări de bucurie…

Iar cei ce L-aţi aflat pe El şi El vi-i Scut sub stele,

răscumpăraţi timpul pierdut, căci zilele sunt rele.

…A înviat Iisus din morţi, a triumfat iubirea,

Îl preamăresc îngerii toţi, Îi cântă toată Firea.

O, lăudaţi Fiul de Sus, cântaţi Mărirea-I sfântă,

– a înviat Iisus, Iisus,  o lume-ntreagă-I cântă…

Traian Dorz

Într-o vineri ca aceasta - de Traian Dorz

Într-o Vineri ca aceasta drumul Golgotei suiai,

Crucea lumii-ntregi pe umeri şi pe suflet o purtai,

Jertfa Ispăşirii mută ai primit să fii făcut,

nimeni n-a vorbit ca Tine, nici ca Tine n-a tăcut.

Sfintele femei cu lacrimi Te-nsoţeau nemângâiat,

Tu plângeai Ierusalimul, mult răbdatul pom uscat.

Faţa Ta ştergând-o una, peste vălul ei de in,

Ţi-ai lăsat pe totdeauna urma Chipului de chin.

Cirineanu-Ţi duce Crucea, ultim ajutor duios,

sus, întins pe Cruce sângeri, sub ciocanul nemilos.

Spre vrăjmaşii Tăi, spre Mama, spre tâlharul pocăit,

rugăciune şi Iubire şi iertare-ai dăruit.

Cu oţet în loc de apă, lumea-Ţi răsplăteşte-amar,

Omul moare, Dumnezeul străluceşte plin de har.

Slavă îndelungii Tale suferinţe şi răbdări,

Dumnezeul nostru Jertfa veşnicei răscumpărări!

Traian Dorz

De dorul Tău, Isus iubit - de Traian Dorz

De dorul Tău, Isus iubit,

În dragostea Ta arse,

Şi inima şi sufletul,

Şi faţa ni se-ntoarse.

Isus, Isus, noi Te-aşteptăm,

Cum crinii-aşteaptă rouă,

Privind spre ceruri Te chemăm

Cu mâinile-amândouă!

Treci peste anii viitori,

O, Mire drag, şi vino!

Ne du mai sus, mai sus de nori,

Spre ţara de lumină.

În clipa când ni-i cununa

Cu-a slavei Tale taine,

Schimbaţi în chipul Tău, ni-i da

A păcii albe haine.

Şi-Ţi vom cânta, Isus iubit,

De drag o veşnicie,

Că Te-am chemat şi Te-am dorit,

Cât nimenea nu ştie.

Traian Dorz

Lângă crucea răsturnată - de Traian Dorz

Lângă crucea răsturnată

dintr-un sat,

am văzut un Om odată

stând cu Fața- n mîini lăsată

și cu fruntea întristată

și plângea de parcă toată

lumea s-a-necat.

M- am oprit atunci din cale

lîngă El

lacrimile- I curgeau vale,

printre degete în poale

îți venea să- I plîngi de jale,

Călător sărman pe cale

Singurel.

Cînd I- am zis să nu mai plîngă,

m- a privit duios,

a pus fruntea- n mîna stîngă

și-a-cercat din ochi să strîngă,

ca și cum ar vrea să frîngă

lacrima ce curgea lîngă

cruce jos.

Ochii Lui ca ceru- albastru

de senini,

povesteau de- un greu dezastru 

ce-a-ndurat acest Sihastru

pogorît din ceru- albastru

sub o umbră de jugastru,

prin străini.

Fața-I era albă toată,

ca de crini,

dar albeața ei curată,

sîngele- o brăzdase toată

și- a Lui frunte- nsîngerată 

Îi era încununată

numa-n spini.

Iar în palme și- n picioare,

răni de cui ...

O, - atunci plin de mirare

mi- am adus aminte Care

e străinul din cărare,

- cînd mă- ntorc, O, Doamne Mare,

nu- L văzui.

Au trecut de- atunci la vale

anii grei,

crinii și- au cernut petale

peste locul cel de jale,

și n- au fost pe- aceea cale,

pe la crucea cea din vale

pașii mei.

Dar trecînd mereu prin sate

și prin lunci,

cînd văd crucile uitate

ani și ani stînd răsturnate,

mie- mi pare că pe toate 

stă Isus, plîngînd în coate

multa lumii răutate

ca atunci ...

Azi, când anul vechi, Isuse - de Traian Dorz

Azi, când anul vechi, Isuse, de la noi se duce iară

şi când Anul Nou aşteaptă mâine-n prag să ne răsară,

ca de-atâtea ori, şi-acuma, în genunchi, cu umilire,

noi Ţi-aducem printre lacrimi rugăciuni de mulţumire.

…Mulţumire, că şi-n anul ce se duce, Tu, Isuse,

ne-ai adus îmbelşugare bucuriilor nespuse

şi ne-ai ocrotit viaţa cu puterea Mâinii Tale,

să putem urca spinoasa, dar slăvita Crucii cale.

Mulţumire, că pe umeri ne-ai pus dulcea Ta durere

să putem simţi duioasa Mâinii Tale mângâiere,

c-ai făcut mereu să trecem văi de moarte şi tristeţe

să putem privi pe urmă Slava Sfintei Tale Feţe…

Un lung tren ne pare viața! - de Traian Dorz

Un lung tren ne pare viața, ne trezim în el mergând,

Fără să ne dăm noi seama unde ne-am suit și când.

Fericirile sunt halte, unde stăm câte-un minut;

Până când să ne dăm seama, sună, pleacă, a trecut....

Iar durerile sunt stații lungi, de nu se mai sfârșesc,

și în ciuda noastră parcă tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerabdare înainte tot privim,

să ajungem mai degrabă la vreo țintă ce-o dorim.

Ne trec zilele și anii, clipe scumpe și dureri,

noi trăim hrăniți de visuri și-nsetați după plăceri.

Mulți copii voioși se urcă, câți în drum n-am întâlnit!...

Iar câte-un bătrân coboară trist, și frânt, și istovit.

Va veni odată vremea să ne coborâm și noi;

ce n-am da, atunci, o clipă, să ne-ntoarcem înapoi?

Dar, pe când, privind în urmă, plângem timpul ce-a trecut,

sună-n Gara Veșniciei; am trăit și n-am știut!”

Traian Dorz

Traian Dorz - Iubirea nu-ncetează...

Iubirea nu-ncetează, o inimă când moare

vin alte şi-alte inimi s-o crească mai înalt,

tot astfel când un suflet şi-ncheie-a sa lucrare

Hristos, aceeaşi slujbă o trece celuilalt.

Lumina nu sfârşeşte când soarele apune,

ci trece mai departe de ape şi de munţi,

tot astfel nu sfârşeşte divina-nţelepciune

Hristos, când cade-o frunte, o trece altei frunţi.

Nici calea nu sfârşeşte când urmele-ncetează,

vin alte urme-n urmă s-o calce mai frumos,

tot astfel când o viaţă sfârşeşte dintr-o dată

Hristos ridică alta, cu rod mai luminos.

Cântarea nu-ncetează când cântăreţul cade,

ea trece-n altă harfă, mai strălucită chiar,

când un erou sfârşeşte luptând pe baricade

Hristos ridică-n locu-i alt tânăr voluntar.

…Trudeşte deci ’nainte şi luptă-te şi cântă,

tu, slujitor şi preot şi-ostaş al lui Hristos,

eroică şi ’naltă va fi izbânda sfântă

a luptei pentru care tu mori victorios.

Traian Dorz

Oprește-te din când în când - Traian Dorz

Oprește-te din când în când și uită-te la lună,

Și-ascultă trecerile ei ce multe au să-ți spună.

Oprește-te din când în când și uită-te la soare,

Căci nu ști ziua aceea când nu-ți va mai răsare.

Oprește-te din când în când lângă-un mormânt și-o cruce,

Și-aduți aminte că-ntr-o zi aici te vor aduce.

Oprește-te din când în când în drum numai cu tine,

Și vezi cu ce te duci de-aici în viața care vine.

Oprește-te... și până poți spre Dumnezeu te-ndreaptă,

Căci nu ști după care pas sfârșitul te așeapta.

Căci în zadar te vei opri când moartea te culege

Atunci, pe veci de veci va fi târziu a mai alege.

Traian Dorz

Ce mă înveți tu? - de Traian Dorz

Traian Dorz - O om, ce mari răspunderi ai!

O om, ce mari răspunderi ai

de tot ce faci pe lume!

De tot ce spui în scris sau grai,

de pilda ce la alţii-o dai,

căci ea mereu spre iad sau rai

pe mulţi o să-i îndrume!

Ce grijă trebuie să pui

în viaţa ta, în toată,

căci gândul care-l scrii sau spui

s-a dus… şi-n veci nu-l mai adui,

dar vei culege roada lui

ori viu, ori mort odată.

Ai spus o vorbă! Vorba ta,

mergând din gură în gură,

va veseli sau va-ntrista,

va curăţi sau va-ntina,

rodind sămânţa pusă-n ea

de dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt! Cuvântul scris

e-un leac sau o otravă!

Tu vei muri, dar tot ce-ai zis

rămâne-n urmă-un drum deschis

înspre Infern sau Paradis,

spre-ocară sau spre slavă.

Spui o cântare! Viersul tău

rămâne după tine

îndemn spre bine sau spre rău,

spre curăţie sau desfrău,

lăsând în inimi rodul său

de har sau de ruşine.

Arăţi o cale! Calea ta

în urma ta nu piere.

E calea bună sau e rea,

va prăbuşi sau va-nălţa,

vor merge suflete pe ea

spre rai sau spre durere.

Mai iartă-mi Isuse - de Traian Dorz

Mai cheamă-mi, Isuse, al meu duh zdrobit,

să verse şiroaie de lacrimi

şi spală-l, Isuse, de tot ce-a trăit

prin negura nopţii de patimi;

mai dă-mi pocăinţă în sufletul meu,

dă-mi har şi credinţă deplină,

smerenie sfântă mai dă-mi Tu mereu,

să umblu pe căi de lumină…

Mai iartă-mi, Isuse, tot cât Ţi-am greşit,

că nu este om fără vină

şi-nvăluie-mi dulce tot duhul zdrobit

şi-n pacea iertării-l alină.

Mai dă-mi o speranţă în sufletul meu

şi-mbracă-mă-n haina-nnoirii,

şi ia-mă cu Tine, Isuse, la greu,

să scap de ispitele firii.

Mai lasă-mi, Isuse, suspinul trudit,

plecat în genunchi să Te cheme,

mai iartă-mi, Isuse, piciorul greşit

şi-ndreaptă-i umblarea prin vreme.

Mai dă-mi o lumină în sufletul meu

din sfânta şi dreapta credinţă,

uneşte-mă veşnic, Isus-Dumnezeu,

cu Marea şi Sfânta-Ţi Fiinţă.

Traian Dorz

Cine mai alege astăzi? - de Traian Dorz

Cine mai alege astăzi calea-ngustă, care suie,

căci pe calea Crucii grele nu-i mai place nimănuie;

căile cu cruci uşoare sunt mai largi şi mai umblate,
căci pe ele firea lumii poate merge cu de toate.

Nu-i a Domnului Lucrare îngrădită şi-ncuiată;

cui nu-i place calea-ngustă poate-alege calea lată.

Cui îi place-n altă parte poate orişicând să plece,

cine-şi vrea uşoară crucea n-are-o cale, are zece.

Calea Strâmtă n-are-n lume flori prea multe şi uşoare,

câte-un trandafir cu lacrimi şi cu spini de-i mai răsare

şi, din loc în loc, prin pietre, câte-un crin de-i mai suspină

între spinii care umplu drumul strâmt către Lumină.

O, iartă-mi Te rog Doamne - de Traian Dorz

O, iartă-mi Te rog Doamne atîtea rugăciuni

prin care-Ți cer doar pîine și pază și minuni,

căci am făcut adesea din Tine robul meu

nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.

În loc să vreau eu Doamne să fie voia Ta

Îți cer și-Ți cer întruna să faci Tu voia mea,

Îți cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiți ce vreai

ci să-mi slujești în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai...

gîndindu-mă că dacă Îți cînt și Te slăvesc

am drept să-Ți cer întruna să-mi faci tot ce doresc...

O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga

și-nvață-mă ca altfel să stau în fața Ta

nu tot cerîndu-Ți Ție să fii Tu robul meu

ci Tu cerîndu-mi mie, iar robul să fiu eu.

Să înțeleg că felul cel bun de-a mă ruga

e să doresc ca-n toate să fie voia Ta.

Traian Dorz

Cu cât mai strâns te ții de Domnul - Traian Dorz

Cu cât mai strâns te ții de Domnul

cu-atât te rupi de toți cei răi,

cu cât ți-s mai străini streinii

cu-atât mai frați ți-s frații tăi.

Cu cât mai drept ții calea bună

te-ndepărtezi de calea rea

cu cât mai dragi ți-s alte case

ți-e mai urât de casa ta.