Duhul plafonării – de Nicolae.Geantă

Plafonarea este filosofia neprogresului. Este limită autoimpusă. Este viață mecanică. Faci mereu aceleași lucruri. Chiar și la biserică. Plafonarea nu are în ea mișcare. E viața statică. Plafonarea e ca banda de la metrou: în viață și când stai pe loc cobori!

După ce s-a „pogorât” Duhul Sfânt la Rusalii, Biserica a luat „foc”. Când arzi nu poți să moțăi. Ești în alertă maximă. Și diavolului nu i-a convenit. Atunci și-a trimis pompierul: duhul plafonării. Căci da, duhul plafonării este un duh drăcesc. Diavoluꞌ nu îți dă voie să împlinești planul lui Hristos, spunea Glen Mitori.

Duhul plafonării este viața în cerc. Ca evreii în pustiu. 40 de ani au mers. Au mers n-au stat. Dar în nicio direcție. Faci ture ca un câine în jurul cozii.

Duhul plafonării e repetare la infinit. Mergi la biserică, te rogi, cânți, saluți frații. Ca data trecută. Ani de zile același scheme. Dar nu ieși cu nimic în decor. Nici măcar cu umbra.

Duhul plafonării ar dori să se revizuiască ceva, dar să nu se schimbe nimic. Tipic à la Caragiale. Domnul Isus a zis ucenicilor: „veți face lucrări mai mari”. Dar nu „mergând pe loc”. Mergând înainte. Chiar și încetuț. Dar să fim atenți la fel ca Abraham Lincoln: „Eu merg încet, dar niciodată înapoi”.

Nu vă lăsați plafonați! Lucrurile mărețe se obțin încet, dar niciodată stând pe loc, vorba lui Zig Ziglair. Ca și Estera am fost chemați să acționăm „pentru o vreme ca aceasta”. Bonhoeffer credea că rolul  Bisericii este să vorbească în numele celor ce nu pot să vorbească. Eu zic că a fost chemată să fie glasul lui Hristos către omenire, dar și glasul omenirii către Hristos!

Cei care „controlează” pandemia 2020 asa își doresc: plafonarea! Pe toate liniile. Căci ei știu bine: Duhul plafonării este umblarea în moarte! Se aude Biserică?

Aristotel zicea: „Cei care știu, fac. Cei care înțeleg, învață pe alții”. Spor...

Nicolae.Geantă

www.ciresarii.ro

Nicolae Geantă despre „O enciclopedie creștină a bolilor” - de Dr. Vlad Schlezak (recenzie)

Dr. Vlad Schlezak - O enciclopedie  creștină a bolilor

Lansare de carte, Biserica Sfânta Treime Kingsbury, Londra

Dimineata îl vezi alergând pe holurile clinicii îmbrăcat cu halatul alb, gata să elibereze oamenii loviți de stigmă. E medic. Psihiatru. Adică lucrează în domeniul cel mai adânc al sufletelor. Acolo, unde orice vorbă greșită poate fii un nou certificat de deces. O altă sinucidere...                                                                             

Seara stă înghesuit în mașina de scris pisându-i până la amorțeală tastele, înconjurat de maldăre de cărți groase cât trolerele, tocindu-și coatele și neuronii, căutând formule viabile pentru oamenii ce-au alunecat pe toboganul vieții. Seara e scriitor. Dar nu scriitor de vagoane, și nici măcar de eseuri, ci de enciclopedii. Adică rezumă o bibliotecă într-o carte...                                                           

Unele idei le așterne nu pe hârtie, ci pe pânză. Pe o pânză unde după ce înlătură albul cu sute de culori realizează un tablou. Pentru că e pictor.

Iar dacă stai de vorbă cu el - în cabinet, în underground, pe stradă, la Starbuks sau în holul bisericii - vei constata nu doar că e un erudit. Un cărturar. Ci și un lampadar al lui Hristos care caută să facă găuri în întuneric! Și reușește...

Trezește- mă când vine toamna - de Vladimir Pustan

Dimineaţă, saint-bernardul m-a trezit lătrând la un arici, ghemuit lângă vişinul din curte. „Lasă-l Barry, nu-i strica toamna. E ţepos, dar are tuşeu de miel pe lângă unii oameni.” A înţeles şi a tăcut.

Cafeaua prinde gust de acetonă.

Mişcarea evanghelică din România numără deja trei generaţii. Mult, prea mult am stat fără să înţelegem că fiecare generaţie trebuie s-o ia de la capăt. Bătrânii noştri L-au cunoscut pe Dumnezeul lucrării, părinţii noştri au cunoscut lucrarea Domnului, generaţia de azi nici pe Dumnezeul lucrării, nici lucrarea Domnului.

Prima generaţie, Avraam, avea nume schimbat, viaţa schimbată, construia altare, săpa fântâni pentru alţii. Isaac, generaţia doi, a moştenit totul şi nu prea s-a sinchisit de Dumnezeu mai ales după moartea tatălui. Venea fără chef la biserică, avea doar semnul exterior al vieţii noi (tăierea împrejur, adică botezul), dar n-avea viaţa schimbată, n-avea pasiune. Iacov, generaţia trei, nici n-a mai mers la biserică. A dat din coate, a înşelat, a minţit. Dumnezeu i-a dat peste bot la Peniel. L-a lăsat şchiop şi zdrobit pentru că şansa copiilor noştri ca să se pocăiască e să-i pocnească Dumnezeu într-un fel sau altul.

Mică alarmă despre abuzul sexual! - de Nicolae.Geantă

Avea numai 19 ani. S-a prăbușit pe covor și l-a inundat în lacrimi. "M-a batjocorit! Mi-a promis că ne căsătorim..., m-a abuzat sexual..., și acum îmi întoarce spatele! E mincinos notoriu!" (El nu a recunoscut că ar fi avut relații intime cu ea)". E numai o mică part din tragedia unei fete frumoase, din biserică, abuzată de un șmecheraș spiritual. Dar șocul la care urechile mele abia au rezistat a fost următorul: "Știți, frate Nicu, noi suntem mai multe surori acasă. Eu sunt a patra, și singura care am scăpat neviolată de tatăl meu necreștin!". M-am prăbușit odată cu ea! De fete abuzate, de tineri ce pozează în Casanove sau sfinți am tot auzit. De naivitatea femeii știu pãnă și analfabeții. Dar de trei fete abuzate de tatăl lor? Inexplicabil. (Evident că mama  fetelor, o creștină devotată, a divorțat de "bestie" cu care avea și patru băieți).

Studii despre abuzul sexual nu se prea fac în Romãnia (tocmai de aceea visez de ani buni să fac un "centru de cercetări și statistici creștine" - dar nu am fonduri). Dar scroll-ul știrilor e mereu abundent cu fetițe abuzate de ibovnici maturi, hărțuite de bătrâni, de profesori, sau violate chiar de... părinți!

Abuzul sexual, violul, e un fenomen ce lovește ca o tornadă. În USA (că ăștia au studii) una din trei fete, și unul din șapte băieți au fost victimele abuzului înainte de 18 ani. Dar peste jumătate dintre cei violați nu au spus nimănui timp de un an! Într-un studiu despre "Agresiunea sexulă" peste ocean,  65 % dintre băieți au declarat că "este acceptabil să-și violeze prietena (agresiv chiar) dacă prietenia cu aceasta a trecut de cca 6 luni! 25% cred că este ceva "acceptabil dacă băiatul a cheltuit bani cu fata", iar 87% văd ca normalitate ca un soț să-și violeze soția?