Mărţişoare şi Tragedia Veacurilor! - de Nicolae.Geantâ

Superstiţioşi din cale afară, românii spun că mărţişoarele sunt simbolul fertilităţii. Însă, deşi au pieptul plin de „decoraţii”, femeile mioritice au pântecele sterp. Altfel nu-mi explic de ce-am scăzut la doar 1,3 copii/femeie fertilitate... 

Talismanele legate cu aţă alb-roşie, sunt purtate de femeile noastre ca să le poarte noroc. Paradoxal, cu mărţişorul legat la mână, multe surate au şi vineţeli mari pe la ochi. Asta înseamnă c-au dat de... noroc chior!

Nicolae Geantă, Cristi Ianoș și Daniel Ciucur la Câmpina și Drăgăneasa

mesaj biblic, cântare creștină, mărturie, lansare de carte

Mai iartă-mi Isuse - de Traian Dorz

Mai cheamă-mi, Isuse, al meu duh zdrobit,

să verse şiroaie de lacrimi

şi spală-l, Isuse, de tot ce-a trăit

prin negura nopţii de patimi;

mai dă-mi pocăinţă în sufletul meu,

dă-mi har şi credinţă deplină,

smerenie sfântă mai dă-mi Tu mereu,

să umblu pe căi de lumină…

Mai iartă-mi, Isuse, tot cât Ţi-am greşit,

că nu este om fără vină

şi-nvăluie-mi dulce tot duhul zdrobit

şi-n pacea iertării-l alină.

Mai dă-mi o speranţă în sufletul meu

şi-mbracă-mă-n haina-nnoirii,

şi ia-mă cu Tine, Isuse, la greu,

să scap de ispitele firii.

Mai lasă-mi, Isuse, suspinul trudit,

plecat în genunchi să Te cheme,

mai iartă-mi, Isuse, piciorul greşit

şi-ndreaptă-i umblarea prin vreme.

Mai dă-mi o lumină în sufletul meu

din sfânta şi dreapta credinţă,

uneşte-mă veşnic, Isus-Dumnezeu,

cu Marea şi Sfânta-Ţi Fiinţă.

Traian Dorz

Nicolae Geantă - Decizii cu cuiul în palmă

video by Ben Hur

Centrul Creștin Betleem Aleșd

16 februarie 2017

Nicolae Geantă - O lecție de la niște genunchi

Video by Maranata Vulcan

Vladimir Pustan - Rugăciune, Busolă și militari

Braque spunea că atunci când Columb a plecat prima dată spre America, bisericile din Spania s-au rugat împreună cu marinarii săi să aibă izbândă. După ce-au descoperit America au mai făcut un drum acolo, dar nu s-au mai rugat. Ştiau deja drumul şi astfel busola a înlocuit rugăciunea…
Când Iosua a pornit în cucerirea cetăţii Ai nu s-a mai rugat, ci a calculat de câţi militari avea nevoie pentru a bate această cetate nesemnificativă. S-a rugat doar atunci când a trebuit să dea piept cu marea cetate Ierihon.
După ce-a încasat o bătaie zdravănă şi inima i s-a făcut „moale ca apa”, s-a proşternut înaintea Domnului rupându-şi hainele de pe el… Şi-a adus aminte că zidurile Ierihonului au căzut cu ajutorul preoţilor şi a chivotului, deci cu sprijinul total al lui Dumnezeu.
David, după ce-a avut câteva victorii răsunătoare, a început să-şi numere armata uitând că mai important decât generalul Ioab era mai marele cântăreţilor Iedutun, şi astfel a învăţat gustul dureros al înfrângerii. El, care zisese că unii se bizuiesc pe carele, caii şi călăreţii lor… Era el acela…
Lecţia e clară. Rugăciunea „după” nu mai ajută cu nimic. Ea trebuie practicată „înainte”.
Dumnezeu nu poate fi înlocuit nici cu busola, nici cu militarii…

Vladimir Pustan
www.ciresarii.ro

Billy Graham. The Ambasador of God - by Nicolae.Geantă

When I realised today that he had passed away to eternity, I recalled his famous phrase: `Someday you will read or hear that Billy Graham is dead. Don’t you believe a word of it. I will just have changed the address.` Yes, Billy Graham emigrated among the angels! He`ll saddle them to come after us, to paraphrase a poet.

It was only last summer when I visited his home where he was born 100 years ago. I felt tingling under my skin when his voice trumpeted God. As whoever came close to the most prolific worldwide evangelist either started to burn or ran away!

Billy Graham. Ambasadorul lui Dumnezeu - de Nicolae.Geantă

Când am realizat azi că a plecat in vesnicie, mi-am adus aminte de sintagma lui celebră: “Când veți auzi că am murit să nu credeți! Atunci doar mi-am schimbat adresa”. Da, Billy Graham a emigrat printre îngeri! O să pună șaua pe ei să vină după noi, să parafrazez un poet. 

Abia în vara trecută, când i-am vizitat casa unde s-a născut acum 100 de ani, am simțit furnicături sub piele provocate de glasul său ce trâmbița pe Dumnezeu. Căci cine se apropia de cel mai prolific evanghelist al lumii ori lua foc, ori trebuia să fugă!    

Am fost în casa lui Billy Graham - de Nicolae Geantă

... te întâlnești cu omul Billy Graham. Cu lucrarea sa în ogorul lui Hristos. Billy l-a întâlnit autentic pe Domnul ISUS, la 17 ani, a predicat întâia dată la 19 ani, când a devenit și pastor la Peniel Baptist Church în 1939, cu doi ani înainte de a finaliza cursurile Florida Bible Institute. Tot in sala asta înveți despre cruciadele evanghelistului. Crusade him. Care au început cu trezirea spirituală din Los Angeles, în Septembrie 1949 (când în fiecare noapte asistau la slujbe cca 10.000 persoane) și au continuat peste 50 de ani. In acest timp Graham a predicat pe toate continentele, în peste 180 de țări, în fața a peste 100 milioane de oameni! (Wikipedia menționează 220 milioane!). Mesajele sale au fost ascultate de peste 2,2 miliarde de persoane! The Man, îi zic yankeii. Great man, zic eu.

Articolul întreg despre vizita mea în casa unde s-a născut Billy Graham poate fi citit mai jos
https://nicolaegeanta.blogspot.ro/2017/08/reportaj-din-casa-lui-billy-graham-de.html


Regret enorm că nu am reușit să finalizez filmulețul meu despre Billy Graham! (Chiar ieri am avut ultima discuție pe această temă....!)

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă la Maranata Vulcan

lansarea volumului 

LUI DUMNEZEU ÎI PLACE SĂ LIPEASCĂ CIOBURI

Rândunica

Recita Sandra Briseis

Apariție editorială: Nicolae Geantă - Lui Dumnezeu îi place să lipească cioburi

Nicolae Geantă scrie rareori acasă, în birou. De obicei scrie prin aeroporturi și gări de unde i se trage un nerv al frazei: frază suspendată de vreun anunț de la biroul de informații. Atunci pune punct, învălmășește totul în servietă și pleacă... Trăiește pe fugă și scrie pe fugă, dar în veacul grăbit în care se citește tot pe fugă e ușor de înțeles. Și până la urmă acesta e rostul scrisului.

(Vladimir Pustan, pastor, președinte Fundația Cireșarii)

Abordarea pastorului Nicolae Geantă este directă, pragmatică, plină de forță, transparentă, adresându-se cititorilor curajosi. Subiectele sunt diverse, explicate doar în câteva propoziții, însă încearcă cu succes să surprindă trăirile zilnice care compun viața - aceasta bucată de timp încadrată între cele două certificate: de naștere și de deces (Luigi Mițoi, pastor Bethany Chicago)

Provocare. Profunzime. Pigment. Aceste cuvinte îl descriu pe profesorul Nicoale Geantă, fie când predică sau scrie. E curajos dar plin de bun simț. Eclectic, enciclopedic, relevant - atât pentru student cât și pentru șomer. N-are idei sterile și nici nu plictisește. Se vede că e inspirat de sus, și se simte c-a fost recuperat de jos. Dintre cioburi. Și asta e avantajul acestor devoționale (Cristian Barbosu, pastor Harvest Arad)

Modestia lui Nicu m-a limitat la doar câteva rânduri. Estetica lui i-a dat o haină intelectualistă care poate fi văzută greșit de necunoscător. Dragostea de Dumnezeu și dorința de-a lipi cioburi îl îndrumă în folosirea Cuvântului peste mări și țări ca pastor evanghelist. Aceasta l-a deschis în continuare și către consiliere, iar pasiunea de-a învăța, deși fiind deja ticsit de cărți și titluri, m-a determinat să-l iau cu mine la consiliere și evaluări psihiatrice. Cu puțini pastori am reușit această performanță. Iubirea lui de Dumnezeu nu poartă filactere ci mii de km parcurși pentru a spune oamenilor Vestea Bună. Lucrarea sa ca dascăl ce împletește formarea cu evanghelizarea este subiect de best seller. Vocea sa reflexivă din devoționale te invită să-L cunoști și să-L urmezi pe Cristos. Dumnezeu să te binecuvânteze, Nicule! (Dr Vlad Schlezak, MSc, London, medic psihiatru creștin, consilier și autor
creștin, Fondator Clinica și Școala de Consiliere Creștină Multidisciplinară)

Cu optimism despre viață - de Vladimir Pustan

Cunoscusem o doamnă ce la 39 de ani a aflat că are cancer. Şi-a sărutat soţul şi copilul, apoi s-a dus şi s-a spânzurat în garaj. La două zile după înmormântare i-au venit ultimele analize ce-au dovedit că fusese doar o alarmă falsă. Fusese perfect sănătoasă.

Viaţa e formată din bucăţi ce fiecare în parte nu spune mare lucru, dar nici puse împreună nu dau imaginea unui întreg inteligibil.

Dumnezeu e făcut vinovat pentru umorul Său negru mai ales atunci când lucrurile imposibil de înţeles ni se întâmplă nouă. Ştim că Dumnezeu râde uneori de oameni, dar niciodată când aceştia se împiedică.

Sunt un calvinist moderat pentru că sunt român şi orice român e calvinist din naştere dacă predestinarea o înţelegem ca şi fatalitate. Ştim că toate lucrurile lucrează spre bine, dar această idee optimistă e împuşcată în ceafă când citim mai departe în Romani că lucrurile lucrează spre binele doar a celor ce iubesc pe Dumnezeu.

Viaţa o trăim pentru că merită trăită fără să ne întrebăm cât de rentabilă e trăirea asta. Slăbiciunea creştinismului e promisiunea doar a unei vieţi viitoare luminoase şi până atunci trebuie să îndurăm ca ceilalţi taxe, impozite, chimioterapie, politicieni, gripă porcină, decepţii în iubire. Şi noi va trebui să ne lăsăm în cimitire pe cei dragi şi să trăim din salarii mizerabile şi pensii de comă.

Viaţa de creştin e frumoasă şi dacă n-ar avea ca finalitate cerul, s-ar merita să trăim frumos şi dacă n-ar exista Dumnezeu, doar pentru autoportretul din oglinda de la baie ce arată ochi senini şi frunte fără riduri.

Cine iartă își face lui bine - de Nicolae.Geantă

Se știe că magnatul JD Rockefeller era un om foarte pretențios. Cine lucra cu el trebuia să facă lucrurile perfecte. De zece. Odată, unul dintre directorii miliardarului a făcut o gafă colosală aducând un prejudiciu firmei (Standard Oil) de 2 milioane de dolari (în zilele noastre suma ar fi poate de zeci de ori mai mare). Prin urmare niciun director nu avea curaj să dea ochii cu Rockefeller. După câteva ore de tensiune unul dintre directorii și-a învins frica, și a intrat în biroul celui mai bogat om din lume. Acesta cerceta un maldăr de dosare. “Ai auzit ce a făcut prietenul nostru?”, întrebă retoric Rockefeller. “Da”, zise plin de spaimă directorul care se aștepta ca șeful să îi răspundă mânios. “Iată, zise patronul, de ceva ore mă tot uit prin dosare. Am văzut că prietenul nostru a adus beneficii firmei de zeci de milioane în anii în care a lucrat la noi. Ce zici, n-ar trebui să îl iertăm?”

Mă gândeam că noi tocmai inversul îl facem. Când cineva ne-a greșit pe loc dăm delete la tot ce a făcut înainte bine! În familii nu ținem cont cãt bine ne-a făcut partenerul. Și pentru o singură gafă ne debarasăm de el. Copiii uită cât bine le-au făcut părinții. Și pentru un moft neaprobat le trântește ușa în nas. La muncă șefii nu apreciază aportul subalternilor. Prietenii nu ne apreciază efortul... Ba, nici bisericile nu mai țin cont de goana celor ce slujesc! Partea plină a paharului nu se mai vede demult! Apoi acționăm ca ortodocșii ruși care în 1901 l-au exclus pe Lev Tolstoi, unul dintre cei mai titrați scriitori ai lumii! Nu au mai văzut aportul monumental al romancierului ci numai partea de doctrină cu care acesta nu era de acord! (Tolstoi a fost îngropat in pădure la Iasnaia Poliana într-un anonimat desăvârșit).

Film creștin - Left Behind (1 și 2) / Lăsat în urmă

partea I
*  *  *  *  *

partea a II-a

video by Good Ways