„Noi nu l-am fi răstignit!”, este vocea aproape unanimă a contemporanilor care acuză modul brutal în care evreii l-au răstignit pe... Dumnezeu. Da, la Golgota omul l-a răstignit pe Dumnezeu! În Hristos.
Astfel de declarație nu este o dezvinovățire! Ci dimpotrivă: o auto-acuzație. O vinovăție. Toți l-am răstignit pe Hristos. Golgota nu e numai pe Dealul Căpățânii din Ierusalim. Ci oriunde săvârșim fărădelege. Păcate. Lucruri care-L oripilează pe Dumnezeu. Fie ele și minciuni „nevinovate”. Păcatul e un piron. Bătut în palmele iubirii! Iubirea este ISUS!
Traian Dorz spunea într-un poem că „Nu numai Iuda-i vinovat... Ci eu. Și tu!”. Ei bine, putem să zicem. Aici e vorba de trădare. Dar tu ne vorbești despre răstignire.
Am citit despre un păstor (Horațiu Bonar) care a visat răstignirea Domnului Isus. Acesta povestea în detaliu cum Isus Hristos era bătut crunt și cum oamenii din jur strigau „să fie răstignit!” Păstorul îl vedea din spate pe soldat, în timp ce acesta bătea piroane în mâinile lui Domnului Isus. Când soldatul s-a întors, era chiar... el. Când a privit atent la fețele celor din jur toate purtau chipul... păstorului!
N-am fost la Cruce acum 2000 de ani! Dar și eu l-am răstignit pe Hristos! Nu numai odată! Tu?
L-am răstignit! Dar mi-am cerut iertare. Dar nu l-am auzit spunând niciodată: pentru asta nu te pot ierta! Încă se mai aude „Tată, iartă-i că nu știu ce fac!”. Cât? Câtă vreme mai e har! Într-o zi ușa se va închide. Și cine rămâne afară (dacă nu și-a cerut iertare)...
PS: Ultima perioadă am ca lipsit de pe blog. A fost foarte încărcată. Și problematică pentru mine. Am trecut peste toate cu bine! Revin. Sper să scriu în fiecare zi câte ceva pentru inimile noastre. Rugați-vă să pot!
Drăgăneasa, Prahova
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu