Se știe că magnatul JD Rockefeller era un om foarte pretențios. Cine lucra cu el trebuia să facă lucrurile perfecte. De zece. Odată, unul dintre directorii miliardarului a făcut o gafă colosală aducând un prejudiciu firmei (Standard Oil) de 2 milioane de dolari (în zilele noastre suma ar fi poate de zeci de ori mai mare). Prin urmare niciun director nu avea curaj să dea ochii cu Rockefeller. După câteva ore de tensiune unul dintre directorii și-a învins frica, și a intrat în biroul celui mai bogat om din lume. Acesta cerceta un maldăr de dosare. “Ai auzit ce a făcut prietenul nostru?”, întrebă retoric Rockefeller. “Da”, zise plin de spaimă directorul care se aștepta ca șeful să îi răspundă mânios. “Iată, zise patronul, de ceva ore mă tot uit prin dosare. Am văzut că prietenul nostru a adus beneficii firmei de zeci de milioane în anii în care a lucrat la noi. Ce zici, n-ar trebui să îl iertăm?”
Mă gândeam că noi tocmai inversul îl facem. Când cineva ne-a greșit pe loc dăm delete la tot ce a făcut înainte bine! În familii nu ținem cont cãt bine ne-a făcut partenerul. Și pentru o singură gafă ne debarasăm de el. Copiii uită cât bine le-au făcut părinții. Și pentru un moft neaprobat le trântește ușa în nas. La muncă șefii nu apreciază aportul subalternilor. Prietenii nu ne apreciază efortul... Ba, nici bisericile nu mai țin cont de goana celor ce slujesc! Partea plină a paharului nu se mai vede demult! Apoi acționăm ca ortodocșii ruși care în 1901 l-au exclus pe Lev Tolstoi, unul dintre cei mai titrați scriitori ai lumii! Nu au mai văzut aportul monumental al romancierului ci numai partea de doctrină cu care acesta nu era de acord! (Tolstoi a fost îngropat in pădure la Iasnaia Poliana într-un anonimat desăvârșit).
Rockefeller a acceptat paguba pentru că a putut să ierte. Cine nu iartă urăște! Iar inima i se îmbolnăvește de răutate! “Dar sunt persoane care nu merită iertarea”, a strigat azi o liceeancă mărunțică după ce le-am spus la oră povestea! “Da, dar iertarea nu se face pentru merit! Iertarea este har. Și harul e ceva nemeritat. Cine iubește iartă! Cine iartă poate să renunțe!”
Mă gândeam azi că Rockefeller în momentul iertării nu i-a făcut numai celui iertat bine. Ci și-a făcut bine chiar lui. S-a eliberat de povară, de mânie, de stres. De negativ...
Încercați să priviți lucrurile bune din trecut ale celor din jur! Judecata pe are o veți face apoi va fi mai puțin aspră. Sau poate deloc...
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu