Despre oameni printre scoici și nisip - de Nicolae.Geantă

A trebuit să-mi scoată Dumnezeu înainte mai multe persoane cu dizabilitați ca să las oglinda îngrijorării din mână și să transform cioburile cârtirii în mulțumire.

Îndurerați am văzut la tot pasul. Prea des trecem mai departe nepăsători. Dar indiferența poate fi o formă subtilă de ură.

Și bogații și săracii etalează fețe schimonosite. Și unora și altora fața ne-a dat-o Dumnezeu, dar expresia ei depinde de noi... Zâmbiți! Soarele stralucește chiar și când e gata să apună!

Unii oameni tac din înțelepciune. Alții tac din prostie. Dar, oricum ar fi, tăcerea lor vorbește! (Altul zicea că n-a mai vorbit de câțiva ani cu soția sa. Nu poate s-o-ntrerupă!)

Călcăm pe nisipul fin. Dar și pe scoicile ascuțite. Și culmea, și una și alta sunt șlefuite de valurile nepotolite ale oceanului. Nu e important dacă valul trece, cât ce rămâne în urmă... Nu doar valurile, ci și oamenii sunt trecători. Dar nu toți trecătorii sunt oamenii...

Sunt o mulțime de indivizi care au citit sute sau mii de cărti, dar ce folos că nu au citit Cartea care trebuie?

Am văzut cum copiii cad și sunt ridicați de părinți. Doamne, ajută-ne să ne ridicăm în picioare! În genunchi putem cădea și singuri!

Mangalia, 13 august 2015

Scara lui Pavel

Oriunde ne-am învârti pe planetă, observăm că oamenii au ascendența în sânge. Viața individului e-o scară. Victorioșii urcă, looserii coboară. Am scris cândva că pe scara lui Hristos cine vrea să urce coboară! Nu știu de ce noi, în nebunia ascendenței nu pricepem. Am mai scris că scara lui Petru are opt cuie, începând cu credința și unirea ei cu fapta, unite cu cunoștința, înfrînarea, răbdarea, evlavia, dragostea de frați și finalizând cu iubirea de oameni (2 Petru 1: 5-7).

La rândul său, Pavel spune că slujitorul vrednic al lui Dumnezeu trebuie să poarte o scară cu zece trepte: răbdarea, curăția, înțelepciunea, îndelunga răbdare, bunătatea, Duhul Sfânt, dragostea neprefăcută, adevărul, puterea lui Dumnezeu, neprihănitea (2 Corinteni 6:4-7). 

Cine slujește fără răbdare face multe prostii. Pentru că omul e un pachet de nervi. Diferența creștinului începe cu răbdarea. Tocmai de aceea prima poruncă a Domnului cu legătura la aproapele este "să nu ucizi"! După răbdare urmează curăția. Nervos și plin de senzualitate este omul. Necurăția e marea problemă a planetei. E păcatul cel mai dulce! Cine slujește necurat se condamnă singur. E prostie... Cine slujește fără înțelepciune aduce jerta nebunilor.

Răbdarea creștină are două manete. Când nu mai poți răbda, zicea R. Wurmbrand, treci la îndelunga răbdare. Știți de ce? Ca să fi bun. Fără bunătate practicată creștinismul e utopie. 

Pavel spune ca treapta de la jumatea scării sale e Duhul Sfânt. Fără el faci doar teologie. Și teologia te ologește! Avem nevoie de El ca dragostea noastră să fie neprefăcută. În față cuptoarelor încinse sau a arenelor cu lei, numai Duhul Sfânt ne poate ține credincioași. Dragostea neprefăcută este de fapt adevărul. Cu el mai urcăm o treaptă. Apoi gustăm din puterea lui Dumnezeu. Ca s-o ai trebuie răbdare, curăție, bunătate, Duh Sfânt, dragoste neprefăcută, adevăr. Apoi urmează ultima treaptă: neprihănirea.

Mangalia, 12 aug. 2015

Hristos e Acela ce-ți bate-n poartă - de Traian Dorz

Hristos e-Acela ce-ţi grăieşte

Cuvântul cărui nu-i răspunzi,

poţi să te-ascunzi de cine-ţi spune,

dar de Hristos n-ai să te-ascunzi!

Hristos e-Acel ce-ţi bate-n poartă

şi Care-aşteaptă să-I descui,

de-un cerşetor te poţi ascunde,

dar n-ai să poţi de ochii Lui!

Hristos e-Acel ce-ţi cere jertfa

spre cauza şi lucrarea Sa,

pe fraţi poţi să-i înşeli cu vorbe,

pe Domnul nu-L poţi înşela!

Hristos e-Acel ce-ţi mustră vina,

lovind păcatul tău ascuns,

la oameni poţi a nu răspunde,

dar lui Hristos vei da răspuns!

Hristos e-Acel ce-ţi vrea-ndreptarea,

tu cel ce n-asculţi nimănui,

azi poţi să râzi, azi poţi, dar mâine

vei sta-ngrozit în faţa Lui!

Azi vezi doar fraţi, asculţi doar vorbe,

priveşti doar inşi, dar, ne-ndoios,

mâine-ai să vezi că-n toate-acestea

Cel ce-ţi grăia era Hristos!

Traian Dorz

Vladimir Pustan | 20. Sare și lumină | Pildele lui Isus

 09-august-2015

Biserica Sfânta Treime Beiuș

video by Fundația Cireșarii

Nu judeca!

Text: Matei 7:1

Inventio
Suntem tentați ades să judecăm. Deși nu suntem Dumnezeu...
judecăm, deși e scris negru pe alb să n-o facem!

Dispozitio
1) Nu judeca niciodată motivul inimii cuiva
- nu fi legalist
- nu te lua după bârfe sau după simțămintele tale

2) Nu judeca sfințenia cuiva
- fariseii judecau pe Hristos după oamenii cu care avea de-a face
- nu judeca după haine; inima trebuie să fie scumpă!
- nu uita că fratele poate s-a pocăit de greșeala sa, și tu rămâi cu judecata aspră

3) Nu judeca cugetul cuiva
- Dumnezeu ne-a descoperit numai parțial unele lucruri
- nu judeca modul de închinare al cuiva (tobe, bătut din palme, rugăciune etc), mâncărurile, bisericile...

Concluzio
Judecător e numai Dumnezeu...
El ne permite să judecăm doar păcatul, învățăturile eretice și dezbinările. Și să ne vedem bârna din ochi.

Imposibilul amestec - Nicolae.Geantă

Am primit următoarele fotografii la pachet cu întrebarea: De ce nu se amestecă apele? Interesant, nu?

E vorba de pulberile în suspensie, (particulele de praf ce tulbura apa), care acolo unde e tulbure plutesc, iar unde e limpede sunt depuse pe fund... Apoi lichidele nu se amesteca dacă au alta densitate. Petrolul e mai ușor ca apa, uleiul la fel, siropul e mai greu etc. Primele stau deasupra, siropul la fund... 

Amestecul apei se face prin curenți - la oceane. De ex. în Marea Neagră, nu sunt curenți verticali, și de la 400 m in jos apa e... neagra din cauza sulfului! Nu trăiește nimic...

Unde se intâlnesc două ape se împing | resping reciproc...

Știți ce e interesant? Așa trebuie să fie și creștinii. Viața murdară de afara nu ii poate afecta. Viata sfântă nu are cum să se amestece cu păcatul. Păcatul are densitate mai grea... De aceea când un creștin s-a întâlnit cu Dumnezeu, viața îi devine limpede și păcatul se lasă la fund... 

Trecutul ne este negru, dar viitorul oricui este încă imaculat. Mâine, poimâine eu, dvs, n-am făcut încă nicio greșeală....

Așa că trebuie sa trăim frumos, neamestecați cu gunoaiele lumii... Se poate.  

The Romanians, the hodge-podge faith and the soap - by Nicolae Geantă

Translate by Lidia Maria Barbinta

Over 96% of romanians believe in God, says INSCOP, the most recent survey about the mioritical-religious nation. How well it would be! With this share of christians, our country would have almost zero abortion. The deceit would miss, and also the dodgy boys . We would be a nation of saints. The birth would be at least double than death, the pubs would be empty. The police would enter in unemployement, the DNA (National Anticorruption Directorate) would remain without clients. And gays would never have the shamelessness to hang the rainbow flag on the Parliament building! But as sellers of lottery tickets Romanians lie!

Even though 96,5% believe in God, only 83,9% declare themselves religious people. How would be faith without religion? 83% of Romanians says that they respect the Sunday, but only 25,4% of them go to Church in the Lord's Day (or at least weekly) . Over 10% don't get in the House of the Lord only once a year, or less! For the Romanian people, the rest day respect means grill, beer, rag fairs, snacks and malls. The historians says that for the first christians the Church was the centre of their lives. The local Church needs me, whether or not I feel like I need it! Why is what we think that makes us happy just the opposite of God's will?

Fărâme (1)

"Nu vreau să le dau drumul flămânzi..." Matei 15,32

Era a doua înmulțire a pâinilor (...) Acum, aproape 10000 de oameni se pregăteau să își ia rămas bun de la Domnul, pentru că El trebuia să plece în alt loc. Isus presimțea pericolul și știa că, atunci când Se va despărți de gloate, peste oameni va veni prezentul cu foamea. Apelul Domnului la cele șapte pâini ale ucenicilor este magnific-"Nu vreau să le dau drumul flămânzi..." 

 O, dacă ar fi cuvintele acestea și idealul de viață pentru cei ce predică Scriptura de la amvon! Dacă așa ar gândi cei ce slobozesc turma în pace la douăsprezece, duminica! Dacă aceste cuvinte ar fi motto-ul vieții celor ce bat la porțile școlilor teologice! (...) 

 Nu e suficient ca oamenii care vin la biserică în beznă să plece în ceață. Nu e progres. "Domnule, noi vrem să Îl vedem pe Isus!" Ei vin nehrăniți și trebuie să plece sătui. Sătui nu de program, nu de vendetele noastre de la amvon, de bâlbâielile , sulițele și reglările de conturi. Săturați de Pâinea Vieții, pentru că singurul parfum plăcut Domnului este cel de transpirație de predicator. (...)

 Nu lăsați să găsească turma hrană principală pe internet, casete, CD-uri. Sunt bune și acestea, dar biserica nu poate fi înlocuită cu nimic . "Puneți foc în predici sau puneți predicile pe foc!", spunea cineva. Cred că a sosit vremea să ne legăm cu jurământ că nu vom lăsa poporul să plece flămând spre casă. 

Faceți-I bucurie lui Isus hrănindu-I turma cu bucate alese , ca să aveți parte de marea răsplată.

(Din "Dulcele sărut al singurătății", de Vladimir Pustan) 

Vezi și Lidia Maria Barbinta

Lecturi de vacanță II - de Vladimir Pustan

Ferice de noi că nu putem fi prea fericiți… Doar așa ne mai gândim la Dumnezeu.

Unii oameni fac probleme. Nu-i nimic. Unele probleme fac oameni.

Dacă nu-L poți găsi pe Dumnezeu, ghici cine L-a pierdut?

Când ești tânăr zilele sunt scurte și anii lungi. La bătrânețe anii sunt scurți și zilele sunt lungi.

Biserica nu trebuie să-și schimbe mesajul ci metodele.

Unii bărbați se nasc smeriți, alții trebuie să se căsătorească…

Nu te lua niciodată la ceartă cu unul care stă pe un morman cu pietre.

V l a d i m i r _ P u s t a n 

Despre încurajare

"E o greseala sa credem ca incurajarea consta intr-un anumit set de cuvinte si expresii. Incurajarea nu depinde atat de cuvintele rostite, cat de motivatia din spatele lor. Pentru a incuraja, vorbele trebuie ia izvorasca din dragoste si sa tinteasca spre atenuarea temerilor. De la iubirea mea inspre frica ta, iata formula. Vorbele de mustrare, indemnurile, sugestiile, invatatura sau compasiunea, toate trebuie sa indeplineasca aceste doua conditii daca se doreste o promovare a scopurilor lui Dumnezeu si sanse reale ca aceste cuvinte sa incurajeze.
Incurajarea nu este o tehnica pe care s-o dobandim prin exercitiu; ea este o sensibilitate fata de oameni si o incredere in  Dumnezeu care se cer cultivate si demonstrate."

În unele biserici vara slujește lacătul - de Nicolae.Geantă

În călătoriile misionare am întâlnit biserici cu tabieturi nedigerabile. Nu e vorba aici de programe searbăde, închinare lălăită sau predici cu efect de somnifer. Ci de atitudinea față de Casa Domnului. Am întâlnit pe unii care nu se mai strâng duminica seara pentru că frații "se duc la ștrand, la picnic, la sala de sport, sau dacă timpul e nefavorabil se adună în grupuri mici la părtășie". De parcă sâmbăta ar fi blestem că înghiți grillul sau îti rupi un picior la fotbal. Alții mi-au spus că dimineața nu fac program, că "în diaspora frații se scoală toată săptămâna de la cinci, și singura zi când se pot odihni mai mult e duminica". E drept, somnul e mai dulce în ziua de odihnă. Dar dacă te culci sâmbăta la opt seara, duminica nu mai ești rupt de oboseală pentru biserică. Iar în Ziua Domnului la biserică nu mai slujeste... lacătul!

Altcineva mi-a zis că-n timpul săptămânii "nu se strâng decât puțini, că în diaspora frații sunt istoviți de muncă!". De parcă frații din țară care fac betoane, prășesc, strâng fânul ori îngrijesc de animale n-ar fi ocupați sau istoviți după o zi de corvoadă agricolă. Dar ce m-a șocat cel mai tare e că o biserică (din țară) mi-a făcut o invitație dar "numai dimineața", deoarece "duminică seara nu e program, frații au concedii și sunt plecati în vacanță"! Că vorba domnului Băsescu: "Iarna nu-i ca vara!". Apropos, unde-o fi pentru ei Dumnezeu vara?

Botez noutestamental la Orăștie - cu Nicolae Geantă și Ovidiu Hoca

botez

joi 6 august 2015, ora 18,00

Biserica de rromi Orăștie

Orăștie: Seară de tineret cu Nicolae Geantă

5 august 2015, ora 19

BP Betleem Orăștie

Extremele îngrijorării - de Nicolae.Geantă

Stăteam foarte îngrijorat că nu pot găsi un o soluție de a mă întoarce marți din Germania. Am dat diferite telefoane, m-am rugat, am sâcîit Internetul. Să mă încurajeze, un frate care stătea foarteee pasiv, a spus că nu trebuie să-mi fac griji: "lucră Domnul"!

E drept, noi creștinii nu trebuie să ne îngrijorăm de nimic. Dar nici să trecem în extrema cealaltă! Am învățat că "Domnul lucră", dar nici noi nu trebuie să stăm cu mâinile-n sân. Când Goliat a înfruntat Israelul, Dumnezeu lucra, dar numai David nu a stat cu mâinile la spate!

Sunt creștini care nu au serviciu, tineri care nu se căsătoresc, afaceriști ce intră în faliment, elevi care nu iau bacu', dar așteaptă ca Domnul să lucreze. Dacă vrei să lucreze trebuie cauți locuri de muncă, să duci CV-uri la firme, să te îmbraci decent și să te prezinți la interviu. Dacă vrei să ai o soție trebuie să ieși din casă, "să te tunzi și să te speli pe dinți", vorba unui pastor american și să socializezi cu fetele (nu doar pe facebook!). Dacă vrei să ieși din faliment redu cheltuielile, renunță la împrumuturi... Dacă vrei ca Domnul să "lucre" la bac' trebuie să faci pregătire la mate, să citești comentarii la româna, să faci variante...

Ceea ce deranjează cel mai mult în biserici e faptul că unii predicatori urcă la amvonul bisericii fără nicio grijă. "Vorbește Domnul", zic stimabilii. (Ba chiar disprețuiesc pe cei nu procedează așă). Vorbește Domnul dar dacă ai stat înainte ore la studiu. Dacă ai schiță de predică. Dacă ai memorat versete, idei! Altfel vei spune tot ce îți trece prin cap! Ați auzit d-astea?

Fugiți de extremele îngrijorării. Nu tremurați de teamă că nu există cale de ieșire, dar nu rămâneți nici cu brâncile pe gard ca pensionarii așteptând pensia! Dumnezeu lucrează, dar noi trebuie să ne facem partea! Ce spuneți, n-ar fi cazul să începem ieșirea din criză?

Nicolae GEANTĂ
Nurnberg, 4 august 2015

Nicolae Geantă la Nurnberg și Ansbach

duminică 2 august 2015

 ora 9,00 - Biserica Penticostală Elim Nurnberg

ora 18,00 - Biserica Penticostală din Ansbach