Scara lui Pavel

Oriunde ne-am învârti pe planetă, observăm că oamenii au ascendența în sânge. Viața individului e-o scară. Victorioșii urcă, looserii coboară. Am scris cândva că pe scara lui Hristos cine vrea să urce coboară! Nu știu de ce noi, în nebunia ascendenței nu pricepem. Am mai scris că scara lui Petru are opt cuie, începând cu credința și unirea ei cu fapta, unite cu cunoștința, înfrînarea, răbdarea, evlavia, dragostea de frați și finalizând cu iubirea de oameni (2 Petru 1: 5-7).

La rândul său, Pavel spune că slujitorul vrednic al lui Dumnezeu trebuie să poarte o scară cu zece trepte: răbdarea, curăția, înțelepciunea, îndelunga răbdare, bunătatea, Duhul Sfânt, dragostea neprefăcută, adevărul, puterea lui Dumnezeu, neprihănitea (2 Corinteni 6:4-7). 

Cine slujește fără răbdare face multe prostii. Pentru că omul e un pachet de nervi. Diferența creștinului începe cu răbdarea. Tocmai de aceea prima poruncă a Domnului cu legătura la aproapele este "să nu ucizi"! După răbdare urmează curăția. Nervos și plin de senzualitate este omul. Necurăția e marea problemă a planetei. E păcatul cel mai dulce! Cine slujește necurat se condamnă singur. E prostie... Cine slujește fără înțelepciune aduce jerta nebunilor.

Răbdarea creștină are două manete. Când nu mai poți răbda, zicea R. Wurmbrand, treci la îndelunga răbdare. Știți de ce? Ca să fi bun. Fără bunătate practicată creștinismul e utopie. 

Pavel spune ca treapta de la jumatea scării sale e Duhul Sfânt. Fără el faci doar teologie. Și teologia te ologește! Avem nevoie de El ca dragostea noastră să fie neprefăcută. În față cuptoarelor încinse sau a arenelor cu lei, numai Duhul Sfânt ne poate ține credincioași. Dragostea neprefăcută este de fapt adevărul. Cu el mai urcăm o treaptă. Apoi gustăm din puterea lui Dumnezeu. Ca s-o ai trebuie răbdare, curăție, bunătate, Duh Sfânt, dragoste neprefăcută, adevăr. Apoi urmează ultima treaptă: neprihănirea.

Mangalia, 12 aug. 2015