Mi-am întrebat liceenii de-a doișpea „când moare un trandafir?” Și ei au răspuns că „atunci când se ofilește”, „când nu mai are apă”, „când se usucă” sau „când vine toamna”... Ori altele. Iar unul a spus că moare atunci când îl scoți din rădăcină!” Avea parțial dreptate! „Un trandafir moare atunci când îl tai din rădăcină!, le-am răspuns. Cei mai mulți trandafiri care se usucă nu sunt scoși neapărat din rădăcină ca să moară! Ci sunt tăiați din tulpină!” Rădăcina rămâne. Dar nu și pentru ei! Chiar dacă mai arată încântători câteva zile odată cu tăierea au murit!
Oamenii sunt ca trandafirii. Știați că oamenii nu sunt morți numai în cimitire? Ci încep să moară atunci când își taie legăturile cu Dumnezeu. Un om moare atunci când renunță la morală, când nu mai face binele, când începe să urască aproapele, când concertează scandaluri, când stă cu spatele la Hristos, la biserică... Moare câte puțin, am putea spune. Dar moartea e tot moarte!
Un trandafir tăiat din rădăcină poate fi împodobit cu cristale Swarovsky, parfumat cu Chanel-ul cel mai scump, poate fi vopsit de Dali în cele mai încântătoare culori... Ori așezat la cinste într-o casă regală! Arată bine, dar este mort!
„Și totuși, știm că murim din momentul în care alegem să trăim fără Dumnezeu, dar căutăm să ne înfrumusețăm doar trupul? Investim numai în partea de afară. Liftinguri, lipoaspirații, tatuaje, farduri, haine de firmă... Ia ziceți, cu toate astea ne mai apar riduri?” Tăcere...
Le-am spus tinerilor că oricât „am investi în trandafirul de afară” (Biblia zice „omul de afară”), mai devreme sau mai târziu tot se va ofili. Dar dacă investești în omul dinlăuntru, în suflet, îți înnoiești puterea (Isaia 40:31). Întinerești!
Nu permiteți nimănui să vă taie rădăcinile sufletului!
Prahova and Sommerset
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu