Oamenii, noi și Dumnezeu Tatăl - de Nicolae.Geantă

Zilnic, pe străzile vieții,
întâlnim oameni
pe care mai bine nu i-am fi întâlnit!
Întâlnim oameni răi, obtuzi, opaci, casanți,
legaliști ori prea libertini.
Oameni care ne fac rău!
Oameni care vor să ne fraierească!
Oameni care ne trădează!
Oameni mici.
Microscopici spiritual.
E drept că uneori trecem pe departe
îi ocolim larg
pe strada cealaltă
privind aiurea-n în copaci.


Cineva zicea că
unii merită depășiți,
unii evitați,
altora să le dăm prioritate.
Dar numai unii
merită să ne oprim lângă ei!
Așa gândim noi oamenii.

Dar Dumnezeu mi-a șoptit
la urechea cu care aud foarte bine:
„Doar voi treceți mai departe
dar Eu mă opresc lângă toți!”
Și am strigat cât am putut apoi:
„O, Doamne,
m-am umplut de rușine!”
M-am ridicat
hotărât să nu ocolesc pe nimeni!
Dumnezeu a murit pentru oricine!

Nu trece pe lângă oameni!

Pe lângă nimeni...

De unde știi că Dumnezeu nu 

se relevă prin ei?

Nicolae.Geantă