Oamenii de care mă bucur că-i știu
sunt cei ce fac să-ți lumineze
diminețile triste
cu zâmbetele lor largi, largi...
Și,
mult mai ascuțite decât razele de soare!
Oamenii de care mă bucur că-i știu
sunt cei care împart felii de iubire
flămânzilor
pe peronul lipsei de speranță.
Chiar dacă lor nu le mai rămâne nimic!
Oamenii de care mă bucur că-i știu
sunt cei care nu caută ca să le fim
aproapele lor.
Ci ei devin aproapele nostru.
Pentru că... ei sunt un „alt eu!”
Oamenii de care mă bucur că-i știu
fac drumuri lungi să-și întâlnească prietenii.
Scrisorile lor sunt melodii care flutură-n perdele,
vorbele lor sunt linguri de dulceață de nuci,
iar îmbrățișările îți țin de cald câteva săptămâni!
Oamenii de care mă bucur că-i știu
fac pelerinaje spre Dumnezeu
din rugăciunile lor.
Și ori de câte ori ți-ai julit inima
ei îți suflă peste ea până o vindecă!
Fiindcă ei știu că suferința e-o ploaie de-o zi!
Oamenii de care mă bucur că-i știu
Sunt mame și tați totodată,
Sunt frați c-o inimă în două piepturi.
Sunt sfinți ce trăiesc cu tine
și Dumnezeu sub același acoperiș
și sub același Trup...
Sunt ruguri aprinse pentru Hristos!
Oamenii de care mă bucur că-i știu
sunt aripile mele de mătase
Nu știu cum aș zbura fără ei!
Nicolae.Geantă
11 august 2020
Minunate versuri izvorâte dintr-o dragoste de frați neprefăcută!
RăspundețiȘtergereSunteți unul din acei oameni de care mă bucur nespus că-i știu...