În timp ce mergea pe malul râului, într-o seară întunecată,
un tânăr ce se întorcea acasă s-a împiedicat de ceva. Când a ridicat obiectul
era o pungă. Plină de pietricele. Așa că tânărul a început să arunce câte o
pietricică în râu. Una, două, trei… câteva zeci. Tare mult îi plăcea cum
clipocea apa. Până acasă i-au mai rămas două pietricele. Când a intrat l-a
lumina lămpii a rămas stupefiat. Pietricele erau de fapt… pietre prețioase. Le
irosise pe un clipocit de apă. Zadarnic ar fi dorit să le recupereze. nu se mai
putea nicidecum…
Ca și tânărului din poveste, Dumnezeu ne-a oferit „o pungă”
de ocazii de-a face ceva bun, de-a deveni fericiți, de-a ne îmbogății
sufletește. Și eu, și tu, și ceilalți din jur. Iar noi le prăpădim. Pe
nimicuri... Și eșuăm. Cu școala, cu serviciul, cu familia, cu biserica, cu
viața! Apoi regretăm. Pentru mulți regretul vine prea târziu. Nicolae Iorga
spunea că „în viață risipim ani și în fața morții cerem secunde...”
Timpul e singura materie calculabilă și ireversibilă! Vorba
lui Zaharia Stancu: „Ce-ai omorât, omorât rămâne...”
Nu uitați nici că omul trăiește o singură dată și după aceea
vine judecata! (Evrei 9:27) Judecata ocaziilor ratate prin care am fi putut
face mult bine.
Nu omorî ocaziile de-a face bine! Vei rămâne sărac în
suflet. Și cine are sufletul sărac e nefericit!
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu