sursa foto |
MH: „Nașterea și moartea nu depind de noi. Însă omul decide cu cine se căsătorește!” NKG „Consider că după convertire, căsătoria e cea mai importantă alegere din viața unui om. Pocăința ține o veșnicie, căsătoria ține o viață”.
MH: „Ce este familia tradițională?” NKG: „În discuțiile cu persoanele
care promovează o redefinire a familiei, creștinii argumentează cu versete din
Scriptură, cum este și firesc. Totuși, societatea laică poate condamna
argumentele, refuzând Biblia. Cred că Familia
tradițională e familia firească, naturală. Familia naturală e cea care se
poate multiplica prin naștere de copii, în urma relațiilor intime dintre cei
doi parteneri care conviețuiesc împreună, indiferent de religia care o
împărtășesc!” Scopul principal al familiei nu este satisfacerea unor plăceri
sexuale, ci multiplicarea speciei. Cine nu se poate multiplica, nu constituie o
familie! (Aici este exclus situația în care el/ea din probleme medicale nu pot procreea)
MH: „Familia este o instituție care
creează mari speranțe omului. Sau mari temeri. Căsătoria te poate face fericit
sau te poate nimici”. NKG: „Datorită ideologiilor laice
tinerii aleg să trăiască în afara căsătoriei, unde pot rămâne fără angajamente,
fără loialitate, fără renunțare la sine. Alimentează egocentrismul. Căsătoria
impune un angajament permanent. Cine păstrează angajamentul nu se teme de eșec.
Cine respectă legile nu cade sub incidența lor”.
MH: „Iacov a avut mai multe neveste. Poligmia este o particularitate?”. NKG: Poligamia
nu a fost permisă de Dumnezeu în vechime numai în vederea perpetuării speciei
(deoarece foarte mulți bărbați mureau în război iar soțiile rămâneau văduve, și
cu familie), ci și datorită faptului că legile orientale nu permiteau femeilor
singure să muncească. Deci o văduvă, o femeie divorțată sau necăsătorită dar
rămasă fără tată, puteau muri de foame. Astfel, Dumnezeu a îngăduit poligamia,
o axiomă ce proteja și femeile din categoria de mai sus.
MH: „De ce căsătoriile gay?” NKG: „Căsătoriile gay sunt cerute nu de niște oameni care s-au născut cu o anumită boală, ci de oamenii cu patimi sexuale extreme dezvoltate în societățile secularizate.
MH: Dumnezeu i-a făcut omului un
ajutor potrivit. NKG:
„În textul ebraic cuvântul „potrivit” este tradus „față în față”, adică „ajutor
față în față cu tine”. Pe înțelesul larg ajutorul potrivit în concordanță cu
nevoile lui Adam. Adică o relație de complementaritate.
MH: „În traducerea originală, după ce
Dumnezeu a creat femeia, Adam a exclamat o interjecție: „Waw! A fost uimit de
ce cadou primise”. NKG:
„Textul ebraic spune că termenul „făcut” din țărâna pământului (folosit pentru
„Dumnezeu a făcut pe Adam”) este cel care descrie munca simplă a unui olar.
Dar când vorbește despre facerea Evei, folosește un cuvânt care tradus înseamnă
munca unui artist, a unui specialist care împodobește obiectele de valoare!
MH: „Curba iluziilor și curba
deziluziilor”. NKG: „Căsătoria
este o trecerea de la vise la realitate. Abia după nuntă mirii deschid ochii…”
Mai bine deschizi ochii înainte și îi închizi după. Vei fi ferit de o mulțime de
necazuri!
MH: „Sunt împotriva căsătoriei
prin predestinare?” NKG:
„Deși îmi place ce argumentează Talmudul (că înainte de a te naște Dumnezeu ți-a
pregătit deja partenerul pentru căsătorie), nu cred în predestinarea
căsătoriei! Căsătoria este o alegere pe baza unui act de iubire! (Doar am mai
spus că noi alegem dacă ne căsătorim, nu și dacă ne naștem). Deci Dumnezeu
onorează alegerea mea. Sau o pot dezonora singur!”
MH: „Căsătoria te învață și cum să
fii mântuit!” NKG: „Familia
este cel mai bun șmirgel. Aici se șlefuisc caracterele, se pun cel mai des în
aplicare învățăturile Scripturii, se trăiește Evanghelia zi de zi. Cine nu este
creștin în casa sa mai mult decât în afara sa trăiește fariseic. Și fariseismul
este o stare care nu mântuiește!”
MH: „Vârstele de căsătorie la
spartani, romani, greci, evrei, după Renaștere erau timpurii. Se pare că odată cu progresul
tinerii se căsătoresc mai târziu. De ce?” NKG: „În lumea antică, medievală sau în prezent în
statele sărace din lumea „sudului” („lumea sudului” reprezintă toate statele
lumii din afara Europei, USA, Canada, Rusia, Japonia și Australia), căsătoriile
se fac la vârste fragede deoarece rolul femeii în societate era/este
cvasi-inexistent. Prin urmare femeile erau mai puțin importante decât bărbații,
principalul lor scop fiind nașterea de fii și fiice. Odată cu era industrială
femeia este integrate în societate. Are activități multiple, asemeni
bărbaților. Fetele urmează școli, cursuri de specializare etc, cariera fiind
foarte des pusă deasupra familiei. Prin urmare vârsta de căsătorie a crescut la
peste 25 de ani în state europene sau în USA. Odată cu amânarea vârstei de
căsătorie s-a accentuat adulterul. Dar au apărut și nașteri cu malformații”
MH: „Bărbatul de obicei se căsătorea
cu o soție mai mică cu 10 ani”. NKG: „Populațiile antice considerau maturitatea la vârsta de 30
ani. Numai la bărbați însă. Potrivit tradiției ebraice, bărbatul care își lua o
nevastă era obligat să ofere soției adăpost, hrană și relații intime. Prin
urmare o casă nu se putea construi în termen scurt, un tinerel fără experiență
profesională nu putea întreține o soție, o familie”.
MH: „În biserica catolică divorțul e interzis, BC nu mai recăsătorește, deci unii catolici aleg altă confesiune (ex. maghiarii)”. NKG: „Corect. Italienii de exemplu au interzis divorțul. Divorțul durează și 10-15 ani, iar avocatul e plătit cu peste 10.000 euro. Prin acest fapt Biserica a dorit să îngreuneze divorțul. Prin urmare italienii se despart dar nu înaintează divorț, deci trăiesc mai departe în concubinaje. Și s-a dat naștere la uniunea consensuală”.
MH: „Este foarte greu să împarți
dragostea cu dreptatea”. NKG: Cine acceptă dragostea trebuie să renunțe la dreptate. Dreptatea se
bazează pe merite. Dragostea e har. Cadou nemeritat. De exemplu, dreptatea vine
cu o ciocolată și o dă numai copilului care a fost cuminte.
MH&NkG
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu