sursa foto |
Mă gândeam în dimineața asta că Dumnezeu „care nu doarme
nici nu dormitează” (Psalm 121:4) nu ține niciodată ușile închise! De aceea
Hristos ne-a sfătuit „Bateți și vi se va deschide” (Matei 7:7). Și totuși batem
iar ușile rămân parcă de zid…
Cred că sunteți în asentimentul meu că uneori noi am
bătut până ne-am jerpelit „deștele” la uși pe care nu ni le-a deschis nimeni,
deși în prealabil cerusem Domnului Dumnezeu să ni le descuie. Personal, uimit
după atâtea ciocăneli și așteptări în fața ușilor încremenite nu înțelegeam de
ce El nu îmi oferă soluția. Asta până într-o zi când am citit - și am înțeles
totodată, că nu toate ușile sunt ale Sale. Prin urmare ce rost ar avea să ni se
deschidă o ușă în spatele căreia nu-L găsim pe Dumnezeu?
Mă întreb retoric acum: „dacă în spatele ușii care bat nu
este Dumnezeu atunci m-a trimis El?” Înțelegeți importanța călăuzirii Sale?
Când sunt călăuzit de El nu mai bat la ușa nepotrivită. Nu mai aștept până fac
peri albi în fața ei. Când sunt călăuzit de El nu mă mai amăgesc.
Spunea cineva că „atunci când Dumnezeu promite ușa se va
deschide; dacă nu se deschide atunci am încurcat ușa!”
E închisă ușa la care bați de atâta vreme? Uită-te foarte
atent: nu cumva bați la ușa la care nu trebuie?
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu