Să-mi fii, Isus...- Mihaela Mănescu

Să-mi fii, Isus, în cercetare,

Secure grea proptită-n trunchi!

Și-n arzătoarea Ta mustrare

Să-mi dai un strop de îndurare

Când biruit cad în genunchi...

Să-mi fie Legea-Ți din iubire

Ca foarfeca-n tulpina mea!

Să-mi taie-adânc lumeasca-mi fire

Să nu-mi mai ducă-n ispitire

Mlădița care rod Ți-o da...

Să-mi fie Chipul Tău, Hristoase,

Ca secera înfiptă-n lan!

Și toate spicele-mi mănoase

Să se aplece bucuroase

Spre-a fi tăiate an de an...

Să-mi fie Gura Ta de miere

Și Limba Ta un bici de foc!

Să nu adorm din neveghere

Sorbind a diavolului fiere

Și-apoi să n-am Ulei deloc...

Să-mi fii, Isuse, în furtună,

O Stâncă Tare de granit!

Legat de Tine-n vreme bună,

Când valurile se răzbună

O să-nțeleg cât m-ai iubit!

mihaela