Dragostea nu caută să își placă înseși... - de Nicolae Geantă

Odată, la o nuntă, după ce am sfârșit predica am întâlnit în curtea bisericii un cuplu. El extrem de încântat că mă întâlnește. Ea extrem de bosumflată, gata să mă ia în coaarne și să mă zvărle peste capota mașinii. Nici nu a întins mâna să îmi dea pace! Peste vreo oră am aflat că îi reproșase soțului său: „Aha, de aceea ești tu încântat de Nicu Geantă! Că zice în predici ca femeile să se supună soților lor!”. Apoi am înțeles de ce femeii îi creșteau coarnele...

După ce ne sfătuiește să fim „plini de Duh”, Apostolul Pavel ne îndeamnă să ne supunem partenerului de căsătorie. (Efeseni 5:21). Dar atenție, vom reuși numai dacă avem plinătatea Duhului Sfânt! Altfel ne va da cu eroare...

Oamenii, fie ei bărbați și femei, pastori și mireni, șefi și subordonați, nu se supun celorlalți din cauza... egoismului. A sinelui plin. A mândriei. Egoistul este tot timpul bosumflat, iritabil, nerăbdător, cu un limbaj fără milă. E ca un ceainic clocotind. Marea lui problemă este că a uitat, sau nu cunoaște 1 Corinteni 13. Dragostea este îndelung răbdătoare, plină de bunătate, nu se mânie, nu bate din picior, nu strigă cu superioritate, nu e despotică. E jertfitoare. Dragostea e roada Duhului...

Așa că, atunci când vă cuprinde puțin furia în relațiile conjugale diurne încercați să apelați la Duhul Sfânt pentru o porție de dragoste. „Frate, și eu ce câștig dacă pun maai presus fericirea ei”, zice unul. „Câștigi fericirea ta”.

Mi-a plăcut tare mult o strofă a unui poem al lui Wiliam Blake: „Dragostea nu caută să își placă sie înseși / nici nu îi pasă de sine. / Ci îl mângîie pe celălalt / Și zidește un rai din iadul disperării”

Încercați să vă slujiți cu iubire. Iubiți-l pe celălalt pur si simplu. Altfel veți zidi un iad în mijlocul raiului!

Nicolae.Geantă