Fundaţia CIREŞARII

joi, 6 iunie 2019

Înălțarea Domnului înseamnă aripi – de Nicolae.Geantă

sursa foto AICI

Nicolae Velimovici scria undeva că Înălțarea Domnului este ca o „rândunică mântuitoare”. Când sosește vremea rea pe la noi rândunelele se duc în țările calde. Cu puii lor cu tot… Tot așa suntem rânduiți toți pământeni: într-o zi vom „zbura” de aici. Dar cum?

Dacă păcatul este cel care a tăiat omului aripile dumnezeiești, Înălțarea Domnului este aripile noastre! După ce a fost înviat de Tatăl din morți – ca să ne confirme că jertfa de ispășire a fost acceptată - Hristos Domnul s-a înălțat la Cer. Nu doar ca să ne pregătească un loc în sânul lui Dumnezeu, ci și ca să ne arate drumul spre acolo. Biserica este singura care știe direcția de zbor. Și singura care a căpătat aripi!

De 2000 de ani potrivnici lui Hristos se chinuie să-I șteargă urmele dintre noi. Să demonstreze lumii că ucenicii sunt falși, impostori. Iar creștinismul lor e utopie. Creștinii au fost aspru persecutați, bătuți crunt, omorâți, tăiați cu fierăstraiele, arși pe rug, țintuiți pe cruci, arși pe stâlpi ori de vii în crematorii, aruncați în arenele cu lei, împușcați la zid ori pe stradă, aruncați în aer de bombe în propiile biserici… Dar au continuat mai departe privind la Înălțare. Înălțarea lui Hristos e plină de speranță. Speranța asta însă nu e neapărat extaz. Ci o speranță ce presupune și oarecare teamă pentru a trăi acest exil pământesc. Înălțarea lui Hristos ne învață că trebuie să trecem prin exil înainte de a te întoarce acasă!

Zicea Barclay că „dacă arătările Hristosului înviat ar fi fost tot mai rare, apoi ar fi încetat, credința creștină ar fi fost grav afectată, dar Înălțarea l-a transformat într-un Hristos ceresc”.

Dumitru Stăniloaie spunea că Înălțarea Domnului la cer este și o înălțare din patimile noastre. Nu credeți că ar trebui nu doar să ne ridicăm ochii spre nemărginirea Cerului ci și să ne deschidem „aripile înălțării” și să ne desprindem din patimile care ne țin cimentați?

Nicolae.Geantă

Un comentariu:


  1. Dintotdeauna am iubit povestile nemuritoare, iar când am devenit adolescent, priveam stupefiat la Luna, stele si la Soare, si îmi ziceam în sinea mea, caci Dumnezeu a facut totul desavârsit, magnific, genial, perfect ! Pentru poporul asuprit si pentru toti crestinii României, o singura speranta a mai ramas; credinta, pocainta si iubirea UTOPIEI ! *

    RăspundețiȘtergere