Zilele dinaintea Rusaliilor - de Vladimir Pustan

Au fost zile hotărâtoare pentru Biserică. Isus o născuse prin sânge, dar ea era plăpândă şi de aceea trebuia echipată. Veneau zile grele de propovăduiri, persecuţii, atacurile şerpeşti ale filosofiei, decepţiile ruperilor şi agonia aşezării în matcă.

Fiecare trebuie să-şi dorească Rusaliile personale, pentru că un credincios fără Rusalii, o biserică fără Rusalii sunt o contradicţie de termeni, un non-sens monstruos.

Au fost zile de încercare. Ucenicii fugiseră şi acum erau ruşinaţi. Petru se lepădase iar unul dintre ei vânduse visul împărăţiei pe 30 de arginţi. Întotdeauna încercarea vine înaintea unui mare plan al lui Dumnezeu cu tine, de aceea atunci când totul se năruie în jurul tău stai liniştit. Urmează o binecuvântare…

Au fost zile de pocăinţă. Petru nu s-a spânzurat ca Iuda ci s-a căit plângând cu amar. Revenind din Emaus cei doi ucenici au înţeles că pocăinţa înseamnă întoarcere. Pocăinţa nu-i liturghie ci atitudine. Şi după întoarcere, adică după pocăinţă urmează Rusaliile.

Au fost zile de experienţă cu Domnul. La asta duce pocăinţa. Primiseră un mandat de a merge şi acum trebuia puterea însoţitoare.

S-au întâlnit cu Isus la Marea Tiberiadei dimineaţa, după o noapte de nesomn şi de faliment. La porunca Lui mrejile se umplu. Petru e reabilitat, iar ei înţeleg că viitorul le va fi plin de însoţirea lui Isus.

Au fost zile de aşteptare şi rugăciune. În odaia de sus stăruiau în rugăciuni şi cereri. Biserica ce nu are odaie de sus e o organizaţie non profit, iar creştinul fără odaie de sus şi fără răbdare e un cerşetor spiritual ce e mai interesat de mâna Domnului decât de faţa Lui.

Zilele dinaintea Rusaliilor sunt mai importante decât fenomenul însuşi. Dacă Cincizecimea nu e pregătită, rămâne o experienţă a altuia,istorică şi teologică ce nu are nici o legătură cu tine. Dumnezeu nu se uită la cenuşa unui foc stins, ci El vrea unul viu, actual. Şi care trebuie pregătit şi întreţinut toată viaţa.

Vladimir_Pustan