| sursa |
| sursa |
| sursa |
| sursa |
| sursa: Texas News Today |
Pe 23 ianuarie au plecat în convoi din Vancouver. Inițial sute. Apoi mii. Zeci de mii. 50.000 spun prietenii noștri din Canada. De 7 zile trucker's (camionagii) canadieni mărșăluiesc spre capitală, spre Ottawa. Unde, azi 29 noiembrie, au un megaprotest. Împotriva restricțiilor pandemice. Oamenii stau afară în frig cu steaguri și bannere. Îi ovaționează pe camionagii de pe stradă, de pe poduri, de la balcoane. Oare de ce? Peste tot se strigă „Freedom”, adică „Libertate”. În dimineața asta era foarte frig în apropiere de capitală. Undeva la -21 grade Celsius. Dar canadienii rezistă. Intrarea în Ottawa e infernală. „Coloanele depășesc distanța dintre București și Craiova”, mi-a zis D.G. Cine pleacă la drum trebuie să se înarmeze cu răbdare.
Protestul camionagiilor vine împotriva unor măsuri (dure) pe care domnul Trudeau și Guvernul său le-au luat în această pa.n.de.mie. E drept, e greu de gestionat lucrurile. Mai ales când ai de-a face cu libertatea oamenilor. Când noaptea trecută trucker's-ii au intrat pentru „discuții” în capitală viața cotidiană s-a bulversat. Poliția, armata, populația, toți sunt în gardă. Iar domnul Trudeau a anunțat că intră în izolare pentru că a avut contact cu mai multe persoane infectate cu cov.i.d. Ori, în Canada dacă ești imunizat cu două doze nu mai ești obligat la lockdown. Presa se întreabă dacă domnul Trudeau e într-adevăr vaxcinat sau fuge de responsabilitate. Apropo, deși camionagii au brăzdat țara de luni, presa lor a tăcut până seara trecută. Iar în România nu a apărut nicio știre pe această temă! Să fie cenzură? Să fie un eveniment neimportant? Protecție sau rea voință?
La 29 ianuarie 2022 se împlinesc 136 de ani de la patentarea primului automobil din istorie - "Motorwagen" (foto)
Primul automobil din istorie a fost construit de inginerul
german Karl Benz pe parcursul anului 1885, iar pe 29 ianuarie 1886 vehiculului
i-a fost acordat patentul nr. 37435. "Motorwagen" era propulsat de un
motor cu explozie în patru timpi, alimentat cu benzină. Costase 1000 de dolari,
echivalentul a 26.337 dolari în ziua de azi. Cum rezervorul automobilului era
plin cu carburant, unele ziare au sugerat că ar fi bine să-i fie retras
brevetul inventatorului, pentru a nu incendia întreg oraşul.
Automobilul demara greu, scotea un zgomot infernal şi un nor
de fum gros. Pentru a porni, motorul trebuia încalzit mai întai cu apă
fierbinte, iar apoi, în timp ce şoferul manevra pornirea, vehiculul trebuia
împins pâna când pistoanele ajungeau să funcţioneze singure. Marea performanţă
a automobilului era viteza: pe drum drept, atingea 16 km pe oră.
Potrivit estimărilor curente din cei 1,3 milioane de deținuți intrați pe poarta Auschwitzului 1,1 milioane au murit în lagărul de exterminare. Dintre aceștia 1 milion au fost evrei! Crima pentru care au pierit peste 90 % din deținuți la Auschwitz a fost că... s-au născut evrei! Cei mai mulți dintre ei au provenit din Ungaria+Transilvania (438.000), Polonia (300.000), Franța (69.000), Olanda (60.000), Grecia (55.000), Cehoslovacia (46.000) etc. În lagăr și-au găsit sfârșitul și peste 70.000 polonezi, 20.000 rromi, 10.000 prizonieri sovietici și sute de Martori ai lui Iehova, homosexuali etc.
Când am vizitat lagărul de exterminare acum 10 ani am fost îngrozit! Nu mi-am imaginat că omul poate fi atât de demon! Auschwitzul și „Soluția finală” a naziștilor reprezintă actele cele mai josnice din istorie. Nu trebuie nicidecum uitate de nicio generație! Am plâns când am ajuns în fața unei mici vitrine unde era expusă o păpușică ruptă și câteva hăinuțe de copil! Printre lacrimi am văzut în fața mea oprit un soldat evreu care și-a dat jos basca din cap, a privit și el vitrina, a privit la mine și a rămas uluit că plâng. I-am întins mâna în semn de salut și israelianul... și-a dat drumul la lacrimi. A fost cea mai frumoasă icoană: un creștin și un evreu plângând victimele nevinovate ale Holocaustului! Până la urmă cu toți suntem frați!
Un tânăr bărbat s-a dus la tatăl său bătrân și i-a spus că soția îl distruge. „Nu mai suport. Îmi vine s-o ucid. Chiar o voi omorî. Dar mi-e teamă că vor afla cine-a ucis-o. Te rog, mă ajuți?” Fără să pună vreo întrebare bătrânul a spus: „Da, te ajut! Dar... Există un dar. va trebui să faci anumite lucruri întâi pentru ca în ziua morți ei nimeni să nu te suspecteze. Va trebui să te porți grijuliu cu ea, iubitor, să-i vorbești dulce, să-i mulțumești, să o asculți și să o ajuți în gospodărie. Apoi, uite, îți dau un praf. Ajut-o zilnic să facă mâncarea și când nu te vede pune-i praf în farfurie. Astfel va muri încet!”
A trecut aproximativ o lună și tânărul și-a vizitat tatăl din nou. „Tată, nu mai doresc să moară! Am ajuns să o iubesc foarte mult! Dar tată, cum pot face acum să anulez otrava pe care i-am pus-o în fiecare zi în mâncare?” Bătrânul l-a asigurat să se liniștească. „Fiule, praful acela nu era decât... praf de orez! Ea nu va muri otrăvită. Dar fiule, otrava era în tine!”
| s u r s a f o t o a i c i |
Azi e 24
ianuarie. Ziua Unirii Principatelor. Ziua când, acum 163 de ani, toți românii
au ales pe Cuza să-i reprezinte. Ziua când a început România modernă. România
reformelor mari! România puternică. Ei au reușit pentru că au fost uniți! Iar unitatea
a venit dintr-o singură iubire: patria!
În acest proiect deosebit au fost implicate clasele a X-a B și a XI-a A de la Liceul Tehnologic "Constantin Istrati". Prima lecție a fost predată de prof. Ofelia Negoiță la Crucea lui Cuza (sau Crucea Clăcașilor), aflată la intersecția Străzii Ecaterina Teodoroiu cu Calea Doftanei. Este o cruce din piatră, veche de mai bine de 150 de ani, realizată din donații și amplasată în locul respectiv în perioada în care, prin decret domnesc semnat de Alexandru Ioan Cuza, târgul Câmpina era ridicat la rang de oraș (1864).
Corbul este singura pasăre care îndrăzneşte să se apropie de vultur. Pasărea neagră are chiar fantastic tupeu: se așază pe spatele vulturului și-I ciugulește de gât!
Interesant este că vulturul nu reacționează, nu intră în
luptă cu cioara. În schimb îşi deschide aripile şi zboară spre cer. Și, cu cât
se înalţă mai sus, mai sus, cu atât corbului îi este mai greu să respire şi...
cade singur! Din lipsă de oxigen. Corbii nu pot zbura la înălțimi!
Uneori, în viață, avem de-a face cu „corbi”. Obraznici, cu
nerușinare cât Pacificul, „corbii” vin să ne ciugulească fericirea. E plăcerea lor
să piște „vulturii” de grumaz. Tentația numărul unu este să ne luăm la
ciuguleală cu ei. Dar asta înseamnă să coborâm la nivelul lor. Să ne irosim
energia. Să folosim „armele” lor. Dacă vrei însă să te eliberezi de un corb
încearcă să-l aduci la nivelul tău, la înălțime!
Unii spun că ciorile sunt păsări inteligente. Sunt chiar mai
descurcărețe decât papagalii. Nu-i contrazic. Dar oricât s-ar chinui corbii nu
pot imita zborul vulturilor!
Trăiți ca vulturii: liberi și pe înălțimi! Mai aproape de cer se naște sfințenie! Corbii însă nu pot zbura niciodată acolo!
Nicolae.Geantă
Mă gândeam să-i
scriu câteva rânduri lui Nole. Nu să-l înfund în talpa iadului. Și nici să-l felicit
că a procedat cum a procedat. Ci pur și simplu să-i trimit o pildă. La care să
reflecte și el și întreaga lume. Poate că o s-o și fac...
Se zice că în
timpul unui război, când toți bărbații erau ieșiți la muncile câmpului, un sat
a fost invadat de soldații inamici. Aceștia au intrat în case și au început să
violeze femeile. Dintre toate una singură a reușit să se impună. Ea a luptat cu
soldatul inamic, l-a răpus și... i-a tăiat capul! După ce toți soldații au
plecat la cazarmă „victorioși”, iar femeile au ieșit în drum rupându-și hainele
de durere și urlând ca-n gură de șarpe, femeia nevătămată a ieșit cu scalpul adversarului
înaintea lor. Plină de mândrie și-a declarat victoria. Femeile din sat au
privit unele către altele. Deodată adrenalina s-a revărsat în ele. Ce-ar putea
justifica ele în fața soților lor? Ce-ar răspunde dacă vor fi întrebate de ce
nu s-au împotrivit, de ce n-au rezistat ca femeia vitează? Și s-au ridicat ca o
singură mână și au ucis femeia ce scăpase fără viol. Vorba cuiva: „au ucis
onoarea pentru a trăi rușinea!”
Lecția oferită zilele
acestea lui Djokovic nu e numai lecția lui Djokovic. Ori numai a administrației din țara cangurului. Este lecția lumii întregi.
Este lecția celor ce violează drepturile. Ei nu au decât regula lor sălbatică: violul
celor fără apărare. Este lecția celor ce se împotrivesc la viol! Da, se poate rezista!
Este lecția celor care ucid pe cei ce reușesc să rămână necompromiși! A Caiafelor. E-o
lecție despre corupție dar și despre dictatură (fi ea chiar sanitară). În
dictatură dictatorilor nu le pasă de nimic...
Chiar dacă am
colegi ori prieteni buni care o fac, eu nu pot fi împotriva lui Nole! În primul
rând pentru că ceea ce-a făcut este decizia lui (a și plătit deja pentru ea!).
Apoi, nu pot fi împotriva lui pentru că în cartea lui Iov (6:14), Scriptura ne
pune deslușit: „Cel ce suferă are drept la mila prietenului chiar dacă părăsește
frica de Cel Atotputernic!”
Încercați să apărați, nu să încălcați drepturile cuiva! Luptați cu ispita de-a trăda pe cel mai bun ca tine! Încercați să nu vă pierdeți drepturile pentru o supă de linte. Nici Irod, nici Iuda și nici Esau nu au ajuns în Ceruri.
Nicolae.Geantă