DE CE ATÂTEA REGULI PENTRU TINERI - Nicolae Geantă și Laurențiu Leonaș

video by Ben Hur

Sefora Geantă și Laurențiu Leonaș - Cîteva reguli pentru elevi și studenți

video by Ben Hur

Câteva răspunsuri despre căsătorie - cu Nicolae.Geantă

sursa foto

MH: „Nașterea și moartea nu depind de noi. Însă omul decide cu cine se căsătorește!” NKG „Consider că după convertire, căsătoria e cea mai importantă alegere din viața unui om. Pocăința ține o veșnicie, căsătoria ține o viață”.

MH: „Ce este familia tradițională?” NKG: „În discuțiile cu persoanele care promovează o redefinire a familiei, creștinii argumentează cu versete din Scriptură, cum este și firesc. Totuși, societatea laică poate condamna argumentele, refuzând Biblia. Cred că Familia tradițională e familia firească, naturală. Familia naturală e cea care se poate multiplica prin naștere de copii, în urma relațiilor intime dintre cei doi parteneri care conviețuiesc împreună, indiferent de religia care o împărtășesc!” Scopul principal al familiei nu este satisfacerea unor plăceri sexuale, ci multiplicarea speciei. Cine nu se poate multiplica, nu constituie o familie! (Aici este exclus situația în care el/ea din probleme medicale nu pot procreea)

Gunoi pentru tine comoară pentru altul – de Nicolae.Geantă

Când se scula de la masă bogatul lăsa maldăre de firimituri pe jos. Pâine unsuroasă cu care se ștergea pe mâini în loc de șervețele. Pentru el firimiturile erau gunoi de zvârlit la câini. Nimicuri. Pentru Lazăr care locuia-ntre tomberoane firimiturile-gunoi erau comori. Belșug. Hrană pe săturate!

Pentru unii dintre noi pâinea are gust de scai. Pentru alții e savarină. Urmăriți-i atent pe cei ce cotrobăie prin habe. Cum dau de ceva resturi s-au îmbogățit!

Uneori avem simptome că ne rod pantofii, alteori ni se par culorile tricourilor/cămășilor cam tocite. Le vedem rubbish. Dar alții le văd fashion.

Am constat că așa se-ntâmplă cel mai des în viață: ceea ce e gunoi pentru unul poate fi comoară pentru altul!

Spovedanie - de Mihaela Mănescu

Frate preot, unde esti?

Vino să mă spovedești

Că mi-e inima un hău

Amăgită de Cel Rău.

Și mi-e sufletu-ntristat

De blestem și de păcat.

Frate sfânt, te rog să vii

Că sunt singur prin stihii

În amurg de renunțări

Printre zeci de întrebări.

Și de merg pe drumul meu

Mă pierd iar de Dumnezeu.

Oamenii de care mă bucur că-i știu - de Nicolae.Geantă

Oamenii de care mă bucur că-i știu
sunt cei ce fac să-ți lumineze
diminețile triste
cu zâmbetele lor largi, largi...
Și,
mult mai ascuțite decât razele de soare!

Oamenii de care mă bucur că-i știu
sunt cei care împart felii de iubire
flămânzilor
pe peronul lipsei de speranță.
Chiar dacă lor nu le mai rămâne nimic!

Oamenii de care mă bucur că-i știu
sunt cei care nu caută ca să le fim
aproapele lor.
Ci ei devin aproapele nostru.
Pentru că... ei sunt un „alt eu!”

Oamenii de care mă bucur că-i știu
fac drumuri lungi să-și întâlnească prietenii.
Scrisorile lor sunt melodii care flutură-n perdele,
vorbele lor sunt linguri de dulceață de nuci,
iar îmbrățișările îți țin de cald câteva săptămâni!

Oamenii de care mă bucur că-i știu
fac pelerinaje spre Dumnezeu
din rugăciunile lor.
Și ori de câte ori ți-ai julit inima
ei îți suflă peste ea până o vindecă!
Fiindcă ei știu că suferința e-o ploaie de-o zi!

Oamenii de care mă bucur că-i știu
Sunt mame și tați totodată,
Sunt frați c-o inimă în două piepturi.
Sunt sfinți ce trăiesc cu tine
și Dumnezeu sub același acoperiș
și sub același Trup...
Sunt ruguri aprinse pentru Hristos!

Oamenii de care mă bucur că-i știu
sunt aripile mele de mătase
Nu știu cum aș zbura fără ei!

Nicolae.Geantă
11 august 2020

Nicolae Geantă - Există mereu un gram de speranță

video by Ben Hur

Păcatul liniștei – de Nicolae.Geantă

„Cine știe să facă bine și nu face săvârșește un păcat” (Iacov 4:17)

Să treci pe lângă un flămând cu ochelari de eclipsă. Să închizi robinetul unui însetat. Să ambalezi motorul când vezi un oarecare căzut în șanț! Să arunci hainele bune, dar demodate, la ghenă. Să întorci spatele celui ce vrea un ajutor de la tine. Să uiți că undeva ai niște părinți. Să mai dai o mână de glet când toți ai tăi sunt la ora de rugăciune. Să uzi roșiile în grădină duminica la zece și-un sfert. Să nu pui o bancnotă la colecta pentru misiune pentru că ai uitat să scoți bani de pe card. Să stai de ani de zile în birou, sau în firmă, cu colegii de echipă și să-ți fie teamă să faci prozelitism! E păcatul indiferenței. Al liniștei. E păcatul când nu faci nimic! Nu doare dar consecințele lui...

Nu de păcate ordinare, nici cardinale, suntem macerați zilnic în biserici, pe stradă, în propiile case. Ci de păcatul nepăsării. Păcatul indolenței. Fratele Luigi Mițoi îl numește păcat alb. Nu e negru, nu e precum cârmâzul, nu fură pe nimeni, nu înjură, nu varsă sânge, nu desfrânează... Păcatul alb dezonorează pe Dumnezeu!

Nicolae Geantă - De ce NU mă tem de Apocalipsa I 5. Mileniul I De ce NU ...

video by Ben Hur

09.08.2020

Nicolae Geantă - Ezechia și Sanherib

video by Ben Hur

BB Harul Lugoj

Nicolae Geantă - Mărturia fratelui Vorobeț

video by Ben Hur

Vorbea Isus de pe colină - de Traian Dorz

Vorbea Isus de pe colină
Poporului ce sta pe jos
Cu fața plină de lumină
Vorbea Isus de pe colină
Cu glasul rar, adânc duios

În lume ura-i ca o stâncă
Apasă sufletul oricui
Te-nchide-n noaptea ei adâncă
Să fii ca piatra, mai rău încă
Să nu faci bine nimănui

Mihai Eminescu – Ta Twan Asi - cu comentariu de Nicolae.Geantă

reflexie lirico-teologică

Fiică gingașă de rege, când în haina ta bogată

Treci în faeton de gală și te mlădii zâmbitoare,

Cum din frunzele-nfoiate râde proaspătă o floare,

Toată lumea ce te vede e de tine-nseninată.

(citește aici toată poezia)

„Ca să scrii despre Eminescu mai întâi trebuie să-ți fâlfâie îngerii”, pot spune și eu parafrazându-l pe Nichita Stănescu. Despre „omul deplin al culturii depline” cum l-a numit Constantin Noica, sau „poetul absolut” cum e numit de Ion Pilat, nu mai e nevoie să spunem că este un reper de valoare absolută în poezia românească. Însă printre poemele sale care ne vorbesc cvasipermanent despre un romantism literar relativ întârziat, despre poemele cu iz patriotic în care elogiază faptele de vitejie ale străbuniclor, întâlnim și nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc. Eminul Ipoteștiului are însă vaste preocupări și față de poezia religioasă, prezența sacrului eminescian în critica literară fiind un deziderat.

Nu sunt Ciopraga să spun că Eminescu a scris „psalmi și pseudopsalmi”, nu pot să îl numesc poet creștin așa cum fac diferiți critici literari, și nici nu pot să spun că Poetul Neamului a fost un „homo religios”, deoarece în poemele sale am întâlnit și sacru, și mistic și profan. Poeții creștini au predilecție ca versurile lor să preamărească și să slăvească numai pe Dumnezeu Tatăl și pe Fiul Hristos. Nu îi pot ignora relația lui Eminescu cu Dumnezeu, și nici gândirea sa profetică profundă, mai ales că „luceafărul poeziei românești” dă dovada unei convingeri adânci în puterea rugăciunii către Fecioara Maria, pe care o venerează atât de elogios. Însă ceea ce mă impresionează la „marele copac din care toți ne tragem” cum îl numea Blaga pe Emin, este efortul său – ca și al altor cărturari români ai vremurilor – de-a aduce Cuvântul lui Dumnezeu în graiul românesc.

Lecția verii de la floarea soarelui – de Nicolae.Geantă

Aproape toată lumea știe că floarea soarelui stă toată ziua cu fața spre soare. Comportamentul acesta se numește heliotropism. Bobocii de floare se întorc spre est la răsărit și se mișcă spre vest odată cu soarele. Totuși, atunci când floarea crește și se îngreunează ține „pălăria” aplecată, static, spre est. Mișcarea zilnică a plantelor de „răsărită”, cu „ochii” pe soare, le determină creșterea. Iar faptul că „pălăriile” lor sunt mai calde decât ale altor plante, fac ca polenul lor să fie mai încălzit și mai apetisant pentru albine.

M-am gândit că asemeni florii soarelui trebuie să fim și noi oamenii: de la răsărit până la apus cu ochii pe Hristos, Lumina lumii. De fapt Psalmul 34 spune „când îți întorci privirile spre El te luminezi de bucurie”. Fără Dumnezeu în ochi oamenii devin posaci, triști, irascibili, răzbunători, mândrii, de neatins... Chiar și în sânul bisericii. Fără alimentarea la Dumnezeu nu există decât inaniție spirituală. Necreștere. Pas pe loc. Sau înapoi chiar. Iar „polenul creștin”, rece, devine neatractiv pentru oameni. Sper că bisericile dvs sunt adevărați stupi...

Ceea ce nu prea știm mulți însă este ce face floarea soarelui atunci când este înnorat? Ei bine, Kim Klyn spune că în acea perioadă florile se întorc una spre alta să-și împartă energia! Ce lecție de viață!!! Atunci când cineva e lovit, deznădăjduit, trist, împovărat, bolnav, covidat chiar (că tot e la modă zilele astea), căzut, fără șansă de reabilitare etc, când spune că pentru el cerul e închis, viața are numai nori, noi trebuie să ne întoarcem fața spre el și să îi trimitem energie! Energia acumulată de la Mântuitorul!

Am mai citit că în urma unui experiment au fost legate sute de floarea soarelui ca să nu se mai întoarcă spre soare. Și creșterea lor a fost mai lentă cu 10%. Înțelegeți acum, prin analogie, de ce unii creștini cresc mai lent? Pentru că privesc spre net, spre filme, spre știri, spre conspirații, can-canuri... Ori spre nimic!  

Am mai văzut ceva la floarea soarelui. După ce privește la soare stă drept, în picioare, singură! Până va fi recoltată și pusă în hambare...

Trebuie să privim spre Hristos tot timpul ca să creștem!

Trebuie să privim spre ceilalți tot timpul ca să-i ridicăm!

Trebuie să rămânem smeriți, cu capul plecat, când am ajuns la maturitate ori la bătrânețe! Dar de fiecare dată cu privirea spre Dumnezeu!

Nimeni nu va scăpa de secerișul final. Abia atunci se va constata ce valoare am avut cât am trăit!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Ce fel de oameni ar trebui sa fim în aceste vremuri tul...

video by Ben Hur

02.08.2020