Odată, un copil stătea în poala mamei sale care îi dădea mâncare cu linguriţa. Era frumos afară şi deodată soarele i-a strălucit direct în linguriţă. A căscat gura mare şi-a strigat: "Mamă, am înghiţit o linguriţă de soare!".
"Poate că unii dintre noi de aceea suntem trişti, că n-am înghiţit măcar o linguriţă de Soare", zicea Vladimir Pustan într-o predică... Exact, nu avem Soare în noi şi de aceea e întuneric. "Şi ce mare e întunericul acela", zice Domnul Hristos.
Ne trebuie măcar o linguriţă de Soare (un verset memorat, o cântare nouă, un zâmbet, o chiflă dată unui sărac, o rugăciune scurtă lâng-un bolnav, o strângere de mână unui amic, un compot dat unei bătrâne...), şi oamenii vor vedea în noi lumina lui Hristos, nu umbra unde râde batjocoritor Satana,
O linguriţă de Soare trebuia fratelui fiului risipitor să nu mai fie mohorât ca serile de noiembrie, o fărâmă de lumină trebuia lui Saul să nu-l mai urască pe David ca pe filisteni, o gură de lumină trebuia fariseilor să-L iubească pe Hristos! Dar au preferat să strângă din dinţi ca pruncii când înghit untură de peşte...
Înghite zilnic o linguriţă de Soare. Apoi vei deveni o torţă. Vei lumina pe mulţi...
youtube
ProSefora
sâmbătă, 19 septembrie 2015
film creştin; Do You Believe? (Ai credință?) - superb
* film creştin
** ...povestea unui pastor agitat, a unot oameni erodaţi de probleme şi
a unui predicator de colţ de stradă
care îi aprinde pe toţi pentru crucea lui Hristos...
vineri, 18 septembrie 2015
Cum să ajungi campion
Text: 1 Corinteni 9:24 b " Alergați în așa fel încânt să căpătați premiul"
Dispozitio
1) campionii trebuie să respecte regulamnetul
- cum să trăiești o viață de succes fără Biblie?
2) campionii trebuie să fie disciplinați
- niciun premiant nu-i antrenat pe holurile școlii ci din sala de lectură!
- cum să trăiești fără biserică? fără să ierți? fără să iubești?
3) ca să ajungi campioni trebuie să participi la competiție
- cum să ajungi în cer fără să fi creștin?
Concluzio
Hristos a fost încoronat cu spini în locul tău. Nu pierde ocazia să fi campionul Lui!
Dispozitio
1) campionii trebuie să respecte regulamnetul
- cum să trăiești o viață de succes fără Biblie?
2) campionii trebuie să fie disciplinați
- niciun premiant nu-i antrenat pe holurile școlii ci din sala de lectură!
- cum să trăiești fără biserică? fără să ierți? fără să iubești?
3) ca să ajungi campioni trebuie să participi la competiție
- cum să ajungi în cer fără să fi creștin?
Concluzio
Hristos a fost încoronat cu spini în locul tău. Nu pierde ocazia să fi campionul Lui!
Despre ideal și scop - de Nicolae Geantă
Sunt tineri. În ultimul an de liceu. Abia așteaptă să termine cursurile. "Ni s-a acrit de atâta școală...". "Și ce planuri aveți, ce scopuri?". Liniște ca de criptă. Apoi unul câte unul, aproape toți parcă dau copy-paste la răspuns: "Nu știm..., nu ne-am decis".
E povestea unora de-doispea cu care am vorbit de curând. Sau poate tragedia lor... De fapt e-o filosofie de viață a multora dintre noi. Trăirea la plesneală. Fără scop. Fără o țintă. Încotro bate vântul. Încotro ne duce valul. Giruete... Scânduri ce plutesc pe valuri. Ele se lovesc de stânci, dar peștii înoată!
Le-am spus tinerilor că ne purtăm ca Alice (în Țara Minunilor), când a întrebat un motan într-o intersecție: "Pot ajunge unde doresc eu pe drumul acesta?". "Și unde vrei să ajungi?". "Nu știu!". "Atunci sigur vei ajunge!". Pentru că cine nu are scop nu are cum să inregistreze eșec. Poate pierde la curse numai cine aleargă. Dar și câștiga. Cel din tribună nu gustă nici lacrimile întristării, nici pe-ale bucuriei.
Le-am mai spus că viața e ca o călătorie cu vaporul. Mă urc într-un port la marginea lumii cu țintă precisă: acasă. O singură linie unește două puncte de peste ocean Un singur traiect trebuie să urmez. Dacă mă urc și cineva îmi strigă: la dreapta, la stânga, înapoi, iar la stânga..., eu îi arăt busola. După ea mă ghidez. Ea e singura conectată cu ținta. Poate unii îmi strigă: "Sunt valuri uriașe, Catrine, taifunuri... Să facem ocol". Eu le arăt busola. Ea îmi spune înainte: trebuie să birui furtuna! Dacă îi ascult pe ei, dacă mă ascult pe mine, s-ar putea să navighez până la epuizare și tot n-ajung la țintă. Sunt pe ocean, dar la ce-mi folosește dacă nu ajung acasă?
Edison a stricat 999 de becuri să își atingă scopul. Jack London a înregistrat 600 de respingeri de la editori până și-a publicat prima poveste. Ford a dat faliment de 5 ori înainte să își pună fabricile pe roți. Van Gogh și-a vândut o singură pictură în timpul vieții. Dar a continuat cu aceeași pasiune să picteze! Toți au avut un scop. Campionii au totdeauna ținte bine precise. Laurii se pun pe creștet numai după ce treci linia de sosire, nu imediat după start. N-a fost decorat nimeni după primii 10 metrii... Și nici că a tras puternic, dar pe lângă poartă...
joi, 17 septembrie 2015
Moreni: Întâlnire de tineret cu Nicolae Geantă
Moreni, 20 sept. 2015, ora 15 fix
Biserica Creștină după Evanghelie
Nicolae Geantă - Dacă n-ar fi coborât Duhul Sfânt în Biserică
Sala Cireşarii Beiuş
8 iunie 2014
video by Fundaţia Cireşarii
miercuri, 16 septembrie 2015
Platon, Socrate și definiția dragostei
Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea. Socrate i-a răspuns: Du-te pe câmpul din apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare. Platon l-a ascultat fără să crâcnească, şi s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el.
Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit: Atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul şi mai maiestos, aşa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.
Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.
Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.
Într-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este căsătoria. Socrate i-a zis: Mergi până la pădure şi taie-mi cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi aminte că nu ai voie să faci decât un singur drum pentru asta. Platon a făcut întocmai şi a revenit după un timp cu un brad nu tocmai înalt şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de arătos.
marți, 15 septembrie 2015
Biserica şi şantierul - o ilustraţie marca Traian Dorz
Odată, pastorul Paul Negruţ s-a dus la poetul Traian Dorz. Era
destul de dezamăgit în lucrarea pastorală, şi s-a plâns: „Frate Traiane, am
obosit.” Şi fratele Traian Dorz i-a spus: „De ce ai obosit, dragul meu?”„Pai,
de toată povara aceasta şi greutatea bisericii… Când le asculti toate păcatele
care ţi le mărturisesc oamenii şi când te ridici la amvon şi te uiţi şi-i ştii
pe unii, vezi o ceată de păcătoşi…
Atunci, poetul Dorz a spus: „Ai fost vreodată într-o clădire
în construcţie? Când te duci într-o clădire în construcţie e plin totul de găleţi,
de praf, te murdăreşti de ziduri. Dar este arhitectul acolo, care-ţi explică:
Vezi, aici va fi un balcon, aici va fi frumos văruit. Aici va fi vopsit în
cutare culoare. Aici va fi extraordinar. Aici va fi faianţă, aici va fi gresie.
Şi îţi explică cu entuziasm cum va fi. Dragul meu, clădirea este încă în şantier”.
Biserica este încă în santier. Biserica este încă în perfecţionare. Este încă în
drumul acela, în alergare către cer. Te murdăreşti de praf când pui mâna pe
lucrare…”
sursa AICI
luni, 14 septembrie 2015
Nicolae Geantă - Fi un elev de 10 ori mai destoinic
Sala Cireşarii Beiuș
13 septembrie 2015
video by Fundaţia Cireşarii / posted by Ben Hur
sâmbătă, 12 septembrie 2015
Emigranții (2) - de Vladimir Pustan
Sirienii în ultima sută de ani au primit în țara lor emigranți din cinci țări ce aveau tot felul de probleme. Acum când ei au probleme, granițele acelor țări le sunt închise.
Președintele Iohannis a lansat ideea că România poate integra 1850 de sirieni, dar noi de 2000 de ani n-am reușit să integrăm niciun țigan măcar. Antonescu i-a pus în căruțe și i-a dus pe Bug.
O altă tâmpenie vehiculată zilele acestea a ieșit din mintea obosită a unor pastori. Cum că emigranții sunt o șansă nemaipomenită pentru neoprotestanții din România. Avem pe cine evangheliza. Serios? Ce nu ați reușit cu românii în Ierusalim credeți că o să faceți cu cei veniți de la marginea pământului?
Din cei 1850 emigranți ai neamțului (nu știu de ce nu i-au băgat în casele goale ale sașilor) 600 vin în Bihor. A spus că Bucureștiul nu poate lua niciunul pentru că are deja vreo 2 milioane cu buletin.
100 vor veni la Beiuș. Invit păstorii cei dornici de evanghelizare să vină să-i convertească. ”Siliți-i să intre”.
Au ales Bihorul pentru mai multe motive. Suntem aproape de autostrada lui Viktor Orban. Poate ne trezim și noi cu un gard de sârmă ca și sârbii. Asta-i o veste bună pentru romii noștri neintegrați și direct răspunzători de fierul vechi sau nou.
În al doilea rând, bihorenii sunt incredibil de naivi. Ei pot suporta multe. Suportăm de 25 de ani un parlament de dâmbovițeni și o clasă politică bihoreană de arici pogonici.
Apoi avem condiții ca în Siria. Drumuri ca la ei, salarii ca la ei. Va fi ușoară integrarea, prieteni.
Emigranții trebuie iubiți. Mai ales când știți că e posibil ca și voi să vă căutați foștii prieteni din Australia prin agendele vechi de telefon. Oricând poți fi și tu unul…
Nu de alta, dar ca să faci puțin loc…
Mă duc să mănânc o șaorma…
V l a d i m i r _ P u s t a n
Abonați-vă la:
Postări (Atom)