E povestea unora de-doispea cu care am vorbit de curând. Sau poate tragedia lor... De fapt e-o filosofie de viață a multora dintre noi. Trăirea la plesneală. Fără scop. Fără o țintă. Încotro bate vântul. Încotro ne duce valul. Giruete... Scânduri ce plutesc pe valuri. Ele se lovesc de stânci, dar peștii înoată!
Le-am spus tinerilor că ne purtăm ca Alice (în Țara Minunilor), când a întrebat un motan într-o intersecție: "Pot ajunge unde doresc eu pe drumul acesta?". "Și unde vrei să ajungi?". "Nu știu!". "Atunci sigur vei ajunge!". Pentru că cine nu are scop nu are cum să inregistreze eșec. Poate pierde la curse numai cine aleargă. Dar și câștiga. Cel din tribună nu gustă nici lacrimile întristării, nici pe-ale bucuriei.
Le-am mai spus că viața e ca o călătorie cu vaporul. Mă urc într-un port la marginea lumii cu țintă precisă: acasă. O singură linie unește două puncte de peste ocean Un singur traiect trebuie să urmez. Dacă mă urc și cineva îmi strigă: la dreapta, la stânga, înapoi, iar la stânga..., eu îi arăt busola. După ea mă ghidez. Ea e singura conectată cu ținta. Poate unii îmi strigă: "Sunt valuri uriașe, Catrine, taifunuri... Să facem ocol". Eu le arăt busola. Ea îmi spune înainte: trebuie să birui furtuna! Dacă îi ascult pe ei, dacă mă ascult pe mine, s-ar putea să navighez până la epuizare și tot n-ajung la țintă. Sunt pe ocean, dar la ce-mi folosește dacă nu ajung acasă?
Edison a stricat 999 de becuri să își atingă scopul. Jack London a înregistrat 600 de respingeri de la editori până și-a publicat prima poveste. Ford a dat faliment de 5 ori înainte să își pună fabricile pe roți. Van Gogh și-a vândut o singură pictură în timpul vieții. Dar a continuat cu aceeași pasiune să picteze! Toți au avut un scop. Campionii au totdeauna ținte bine precise. Laurii se pun pe creștet numai după ce treci linia de sosire, nu imediat după start. N-a fost decorat nimeni după primii 10 metrii... Și nici că a tras puternic, dar pe lângă poartă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu