Odată, pastorul Paul Negruţ s-a dus la poetul Traian Dorz. Era
destul de dezamăgit în lucrarea pastorală, şi s-a plâns: „Frate Traiane, am
obosit.” Şi fratele Traian Dorz i-a spus: „De ce ai obosit, dragul meu?”„Pai,
de toată povara aceasta şi greutatea bisericii… Când le asculti toate păcatele
care ţi le mărturisesc oamenii şi când te ridici la amvon şi te uiţi şi-i ştii
pe unii, vezi o ceată de păcătoşi…
Atunci, poetul Dorz a spus: „Ai fost vreodată într-o clădire
în construcţie? Când te duci într-o clădire în construcţie e plin totul de găleţi,
de praf, te murdăreşti de ziduri. Dar este arhitectul acolo, care-ţi explică:
Vezi, aici va fi un balcon, aici va fi frumos văruit. Aici va fi vopsit în
cutare culoare. Aici va fi extraordinar. Aici va fi faianţă, aici va fi gresie.
Şi îţi explică cu entuziasm cum va fi. Dragul meu, clădirea este încă în şantier”.
Biserica este încă în santier. Biserica este încă în perfecţionare. Este încă în
drumul acela, în alergare către cer. Te murdăreşti de praf când pui mâna pe
lucrare…”
sursa AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu