Citesc, Isus, cum ai mustrat
Pe fariseii de altădat’
Și cred că sunt mai bun ca ei
Căci nu țin niciun obicei:
Nici după datini nu trăiesc
Nici vechi tradiții nu-ndrăgesc.
Și mă silesc să-ți fiu plăcut
Sa dau, așa cum mi-ai cerut
Din ce-i al meu, la cei sărmani
La văduve și la orfani.
Dar când mă rog cu frații mei
În loc sa te zăresc în ei,
Îi judec aspru-n sinea mea
Crezând că și Tu simți așa!
Și chiar de-s frați, drept farisei
Îi socotesc pe mulți din ei...
Și iar citesc: “O, vai de voi
Morminte vechi ce par ca noi!”
O, vai de tine!... Fariseu!
Dar Doamne, nu cumva sunt eu?
Mihaela Mănescu
Biserica Punct București
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu