In seara asta, una dintre fetele mele m-a întrebat ce este mai bine in viața : "sa ai visuri marete, greu de atins, sau sa nu visezi nimic?
I-am spus ca omul care visează imposibilul e un vizionar. Si, de vizionari are Dumnezeu nevoie. Si biserica. Si România.
I-am amintit ca la un moment dat in viața lui David, când se întoarce înapoi acasă după o prigoana, acesta îl invita pe Barzilai sa mănânce la masa sa. Barzilai in schimb îl refuza, pe motivul ca are 80 de ani, si ca nu se așteaptă decât sa moara, si sa fie pus alături de părinții săi in mormant! Ce vis, ce realizare? Ce asteptari de la viața, de la Dumnezeu!
Pe de alta parte, Caleb, in vârsta de 85 de ani, ii cere lui Iosua sa ii dea Muntele Horeb. De ce? Pai se ascund acolo trei fii ai lui Anac, uriasii aceia ce au speriat iscoadele, fapt ce-costat 40 de ani de ratacire in pustiu. Nu putea muri fără sa-i nimiceasca. Si, a reușit!
Am întrebat fetele: "Ce vreți sa fiti, Caleb ori Barzilai?". "Tata, a spus cea care intrebase, mai bine ne luptam cu uriasii, decât sa dormim cu piticii!"
Le-am mai spus fetelor ca CH Spurgeon a afirmat către medicul sau spre sfârșitul vieții : " Mai bine sa mor obosit decât ruginit!"
Va doresc in viața sa aveți visuri marete. XXL, vorba fratelui Pustan. Visuri mari, sa incapeti in ele! Visand imposibilul il onorati pe Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu