La voi cât ține rugăciunea de mijlocire - de Nicolae.Geantă

Aproape in fiecare duminică in bisericile noastre se aduc “cauze” înaintea Domnului. Bilete. Cereri verbale. Pentru examen, boală, ieșire din păcat, salvarea familiei, întoarcerea risipitorilor. Și alte un milion de cereri. Unele biserici afișează motivele pe monitoare. Altele le anunța de la amvon. Apoi ne rugăm toți. O duminică. Și apoi?

În dimineața asta mi-am adus aminte că într-o seară de august, când am ajuns la Tabernacle Chicago condusă de Al Toledo, ginerele pastorului Jim Cymbala, am primit un flyer. Un cartonaș. Iar pe el scria o “cauză”. La un moment dat pastorul a anunțat că fiecare trebuie să se roage pentru cauza de pe biletul lui (fie are avea altă cerere). Fiecare cerere primită e scrisă pe un cartonaș, iar rugăciunea se face timp de 30 de zile. Și cartonașul îl iei acasă. Săptămânal Primești alt Cartonaș. Deci rugăciunea de mijlocire nu se sfârșește niciodată!

La biserica din satul nostru avem de trei ani rugăciune pentru fiii risipitori. Nominal. Doar câțiva s-au întors. Dar lista între timp a crescut cu alții...  Am spus că nu ne oprim până se vor întoarce!

Mijlocește! Dumnezeu la asta ne-a chemat. Dar mijlocește cu stăruință!  Tatăl fiului risipitor s-a rugat până rebelul s-a întors acasă! Dar și după aceea.

Nicolae.Geantă

Păntășești

Trei - de Nicolae.Geantă

Trei lucruri nu vor pieri niciodată pe pământ: credința, nădejdea și dragostea.

Sunt trei categorii de oameni pe care nu trebuie să-i uiți niciodată:

pe cei care te ajută în momentele dificile, pe cei care te părăsesc în momentele dificile și pe cei care te pun în momente dificile.

Matematica îți poate salva viața dacă eviți trei accidente geometrice: cercurile vicioase, triunghiurile amoroase și capetele pătrate!

Trei lucruri sunt prea târziu de făcut: iertarea după ce cel ce ți-a greșit a murit, pocăința după moarte și ieșirea din iad!

Trei unghiuri are o familie: bărbatul, femeia și Dumnezeu. Cine are numai două nu funcționează la randament maxim.

Trei lucruri cere Domnul de la mine: să mă dezbrac de omul cel vechi, să mă îmbrac cu omul cel nou și să-L urmez oriunde, oricând!

Nicolae. Geantă

Nojorid

A.R.U. - de Vladimir Pustan

Două categorii de oameni erau greu de mântuit în Israel. Vameşii care storceau taxele de la evrei în folosul romanilor şi prostituatele care storceau taxe de pe unde puteau. De aceea ofensa adusă de Isus fariseilor li se păruseră oribilă. Isus le spusese că vameşii şi fetele de pe centură vor ajunge în cer înaintea lor. Adică ei mai aveau o şansă dacă se pocăiau pentru că fariseii în neprihănirea lor nu se mai puteau pocăi că n-aveau de ce.

Mântuise deja un vameş, Matei. Apoi îi mântuise şi şeful. Pe unul micuţ, chel şi burtos din vărful unui sicomor. Zacheu.

Fariseii oripilaţi au hotărât să-i întindă o cursă şi i-au adus, însoţită de pumni şi scuipături o femeie de la secţia Moravuri. O chema Maria Magdalena, dar puţini îi ştiau numele. Cei mai multi o fluierau.

Prostituatele erau însemnate în lumea neevreiască cu semnul tunderii părului sau obligatoriu să poarte o haină roşie. Evreii când le prindeau puneau pe ele un cearceaf şi după aceea dădeau cu pietre în cearceaf până se făcea roşu pentru că la ei greşeai doar o dată. Au adus-o deci înaintea lui Isus, gata să facă înviorarea de dimineaţă la aruncatul bolovanilor.

Aroma Rugăciunii - de Nicolae.Geantă

Ani de zile am tânjit să găsesc un grup de oameni ai rugăciunii. Oameni care atunci când vin la biserică nu își spun rugăciunile, ci vorbesc cu adevărat cu Dumnezeu Tatăl din Ceruri. Oameni care dacă treci prin nevoi, ei se roagă. Dacă ai un țepuș în coastă, ei se roagă. Dacă ești prigonit, ei se roagă. Dacă ai succes, ei se roagă. Dacă ai luat-o pe arătură, ei se roagă. Ca Apostolii lui Hristos. Dar, de unde să găsești astăzi titani ai rugăciunii când întâlnirile de rugăciune aproape au dispărut din biserici? 

Dumnezeu a numit Casa Sa un loc de rugăciune. Și tocmai rugăciunea a dispărut. Sau, dacă se face rugăciune, e în viteză, e stearpă, e rece. Nu trece de tavan. Nu schimbă pe nimeni. Dar ce e mai dureros,  nu mai atrage! Un pastor spunea că dacă nu are un invitat special, un predicator renumit, sau cântăreț de top, oamenii nu mai vin la ora de rugăciune!

Jim Cymbala zicea că în timpul rugăciunii Biserica se transformă într-o sală de naștere! Strigătele femeii în durerile nașterii nu sunt plăcute, dar rezultatele sunt grozave... Un gângurit de copil astupă toată durerea mamei. Pentru că rugăciunea naște. Naște noi sfinți! 

Grafitul și diamantul - de Nicolae.Geantă

Le spuneam azi unor liceeni că atât grafitul cât și diamantul sunt alcătuite din carbon. Adică din... cărbune. Deoarece poate forma un mare număr de compuși chimici, carbonul a fost numit „regele elementelor”.  Grafitul este cel mai slab compus al carbonului. Este moale, clivează (se sfărâmă ușor) și lasă dâre negricioase. Diamantul este cel mai dur dintre compușii ce conțin Carbon. Atât de dur că poate tăia sticla. A ajuns așa deoarece față de grafit, diamantul a suportat temperaturi uriașe pentru cristalizare.

Ambele elemente conțin carbon, dar în funcție de concentrație unul e moale și mat iar altul dur și strălucitor. E drept, ca să strălucească diamantul a trebuit să fie șlefuit. Bine șlefuit. Diamantul este un cărbune care a... suferit!

Tot așa se întâmplă și cu oamenii. În funcție de cât de mult Dumnezeu au în ei, pe unde trec pot lăsa dâre murdare sau strălucire. Pot străluci sau fii opaci. Se pot fărâma la orice atingere sau pot rezista la orice lovitură. Și, cum diamantele sunt mai rare decât grafitul, tot așa și oamenii buni sunt mai rari decât cei răi.

Nicolae Geantă - Călători spre Cer. Pe Jesus Market cu Cornel Dărvășan

fă click pe foto

Nicolae Geantă la Bărbulești

muzica: Grupul „Călători spre Cer”

vezi și Biji - Pot totul în Isus

Ultraj contra bunelor moravuri – de Nicolae.Geantă

Mă hotărâsem să nu mai scriu nimic despre politicieni. (Cred că uneori faptul că-i băgăm prea mult în seamă îi gonflăm. Le creștem ratingul. Îi facem să se creadă de neînlocuit. Nemuritori). Mă hotărâsem să îl ignor total pe domnul președinte Iohannis. Ignoranța e terapia ștersului prafului de pe picioare. Ignoranța doare. Mai tare decât critica. Cine e ignorat înțelege că nu e important.

Nu știu dacă regret că am mers pe ploaie să îl votez ca președinte. Deși nu m-a convins deloc prestația dumnealui. E neamț numai pe dinafară. Dar am votat cu dânsul ca singura variantă antipesede. I-am scris ceva la puțin timp după alegeri, când a făcut gafe impardonabile față de profesori. (Chiar dacă soția sa e din aceeași tagmă). Am scris atunci – și îmi mențin părerea - că domnul Iohannis nu va lăsa „nicio dâră în istorie!” Dâră de lumină. Că gafe…

Am fost tentat să scriu după declarațiile sale anti-familie. Când ne-a făcut „fanatici religioși”. Pe 3 milioane de normali. De bărbați și femei care respecta familia instaurată de Dumnezeu. Dar am tăcut. Căci știam Adevărul. Și Adevărul nu are nevoie de avocați! De apărători.

Totul sau nimic – de Nicolae.Geantă

A fost o zi în care a cerut totul. A vrut totul. „Tot ce e al meu, ce mi se cuvine (ca moștenire)”. Și culmea, a cerut totul când nu strânsese nimic! Asta suna: „Tată, tu nu mai mori?” Apoi, grăbit, a ales să strângă totul. Și să plece. Departe. Foarte departe. Să nu mai știe nimic de ai săi. „O să mă descurc”. Filosofie greșită de viață. Dar când spui „mă descurc” înseamnă „nu mai am nevoie de tine!” Și, vorba rușilor: „nu poți să agăți totul într-un singur cui!”

Nu contează cât a avut. Dar a risipit totul. A mizat pe o singură carte. Și a rămas decât… el cu el. Atunci a realizat ce înseamnă să fii nimic. Cine aleargă după lucruri de nimic va ajunge el însuși nimic.

A avut totul, a cheltuit totul și acum îi lipsea totul! Burta plină nu ne învață nimic. Dar burta goală ne-nvață că nimic nu e mai scump decât pâinea. Și cine nu are pâine, nu are nimic… Lipsa pâinii ne îmblânzește.

A hotărât să se întoarcă. Știa pe cineva care mai avea. „Tata are belșug de pâine”. Chiar așa, când îți lipsește totul, tu unde te duci?

S-a întors tânărul, dar cu nimic. Oare mai lăsase ceva acasă? Da. Luase totul, dar mai rămăsese dragostea tatălui! Și când vine ca un câine plouat, tatăl îi iese înainte: „Aduceți haine noi, aduceți inel, aduceți sandale! Tăiați vițelul îngrășat! Copilul ăsta a cheltuit totul, dar eu îi ofer totul! Când iubești pe cineva, spunea RJ Ellory, îl iei în întregime, cu toate legăturile, cu toate obligațiile lui. Îi iei povestea, trecutul. Iei totul sau nimic”. Tatăl avea totul. Și era generos.

Și tânărul, și noi, credem că dacă luăm totul, rezolvăm totul. Ori avem totul. Iluzii ieftine. Ba nu, iluziile sunt gratis. Dezamăgirile lor însă se plătesc cu un preț uriaș! Nu știu cum de nu înțelegem că viața e ca marea: nu-i pasă că nu știm să înotăm! Iar valurile vieții au înghițit pe mulți!

Risipim! Timpul. Banii. Sănătatea. Averea. Relațiile. Oportunitățile. Ocaziile de-a face bine. De-a trăi frumos. Păcătuim. Greșim. Pierdem. Cheltuim mai mult decât câștigăm. Dar dragostea lui Dumnezeu nu o putem cheltui. Dragostea Sa e totul. Fără ea totul este nimic!

Nicolae.Geantă

Biserica Punct București

Tehnologia nu ne este mereu prietenă... – de Nicolae.Geantă

Înregistrări ascunse. Camere ascunse. Microfoane ascunse. Convorbiri ascultate. Paparatzii. Urmăriri. Nu doar în filme. Aflarea locației. Fără să vrei. Și alte șmecherii făcute de telefoane. De smartfonuri. Împotriva ta! Împotriva mea! Făcute de alții. Rele plănuite. Dorite. La care nu te aștepți. Dar să îți faci singur rău cu propiul telefon? Cine se gândește?

 

sursa foto: The Wall Street Journal

Zilele trecute soția mea a găsit într-o pădure niște... urzici! Și, în discuție cu niște surori de la biserică le-a trimis o fotografie. Pe whatsapp. Într-un grup foarte restrâns. Fotografie cu... urzicile. Iar eu, într-o pauză de liceu, am vizualizat fotografia. Dar, în același timp m-a sunat cineva. După discuție am băgat telefonul în buzunar. Apoi după vreo două ore de predat (era 17,30 seara), am ieșit de la liceu să mă duc acasă. Și când am intrat pe whatsapp... uimire! Petra, toboșara noastră de la Biserica Punct, îmi retrimisese fotografia cu urzicile! „Urzici”. „De unde o fi având Petra fotografia mea, că nu e în acel mic grup de mai sus? Și când mă uit atent, bufnesc în râs. Fotografia cu pricina se postase singură la “stare” pe whatsapp! La avatar! Și asta din... buzunar! E probabilitate 1 la 1 miliard, dar uite că se întâmplă! Căci, după ce am închis convorbirea cu cineva, telefonul a revenit la fotografia ce o văzusem în timp ce sunase... Apoi, el știe ce „șmecherie” a făcut mai departe! Al doilea șoc a fost că în timp de 3 ore fotografia fusese viziualizată de zeci de persoane! Și mă gândeam: „cum ne pierdem timpul accesând tot felul de nimicuri!” „Te gândești dacă aveam vreo fotografie indecentă? Compromițătoare...”, i-am spus unui prieten care, ca și mine, nu mai putea de râs! „Erai mâncat...”.

Mi-am adus aminte o întâmplare de la o sărbătoare în familia mea. Am avut mai mulți invitați, printre care și o familie cu doi pici. Cel mai mic avea vreun an și opt luni. Și se tot fâțâia pe lângă laptop. Iar mama lui, ca o dronă veritabilă, îi urmărea orice mișcare și îl dojenea. „Fugi de acolo”, „nu pune mâna”, „stai cuminte” etc. „Să nu vă strice laptopul!”. „Nu reușește, i-am replicat. Lasă-l să se joace”. Copilul s-a urcat pe scaun. A pus mâna pe mouse, a dat pe google, a scris ceva și a dat enter. Șoc! Au sărit toți ca arși de la masă! Imaginea ce se afișase era una pornografică!!! Am fost foarte curioși ce scrisese piciul. Și era un „h” legat de vreo 7-8 de „m”. Probabilitate 1 la 1 milion ca un copil, care nu știe să scrie, să acceseze o imagine plină de sex explicit. Acum vă gândiți cât de lesne pot accesa pornografia cei ce știu să scrie? Și ne mai mirăm de ce consumatorii de sex virtual vizionează scene fierbinți din fragedă copilărie...

Am povestit cu un tânăr pastor, chiar în acea seară, despre pâțănia cu urzicile. Iar el mi-a mărturisit ceva mai șocant. Într-o zi a venit o soră la el, distrusă psihic. „La mijlocul noapții trecute, am primit un telefon de la soțul meu. Pastore, era în plină curvie cu o femeie! Am auzit tot ce făceau, toate vorbele lor urâte! Sunt șocată! Dar, pastore el spune că halucinez, că am visat, că sunt nebună”. Bărbatul nu a recunoscut adulterul nici în fața pastorului. După ce omul lui Dumnezeu s-a rugat, Domnul i-a descoperit că e adevărat. „Dacă nu mărturisești, în trei zile, Dumnezeu se va atinge de trupul și de mintea ta”. Și, a treia zi, curvarul a mers la mărturisire! Telefonul îl dăduse de gol. Curvea de ani de zile. Dumnezeu nu îl mai suporta. A trimis un înger să apese o tastă. În timp ce el își făcea slujba de drac!

Astfel de întâmplări sunt nenumărate... Numai zilele trecute, o soră care nu prea le are cu tehnologia, a trimis un semn obscen în loc de hag. Sau de bravo. Nici prin cap nu i-a trecut ce era acel emoticon. Altul a trimis niște “bârfe” despre un individ, chiar aceluiași individ! Altul în timp ce făceau declarații unei femei i s-a activat tasta rapidă și a sunat-o pe nevastă-sa. Care i-a înmânat la ușă trolerul și un bilet pentru mama lui numai dus...

Cu smartfonul nu e de joacă. A pățiț-o chiar domnul ex-președinte Băsescu când i-a smuls telefonul din mână jurnalistei Andreea Pora, apoi a urcat în mașină și a făcut-o “țigancă împuțită”. Cu telefonul ziaristei deschis!

Trăim într-o goană nebunăl a informațiilor. Informații și goană fără Hristos. Aveți grijă ce postați, ce vizualizați, ce taste rapide la telefoane folosiți. Chiar dacă îl avem mai mereu la-ndemână, smartfonul, tehnologia nu ne sunt mereu prieteni!

Nu putem fugi de tehnologie! Dar nici de păcate! De aceea fiți cu ochii în patru. Și cu inima curată!

Nicolae.Geantă

Cătălin Ciuculescu - Scapă-mă Tu

Relevator! 

Unul dintre cele mai bune videoclipuri cu povestea actualizată a fiului risipitor! 

Bravo Cătălin!

Înainte!

Video by Cătălin Ciuculescu

Luigi Mitoi - Conflictul dintre generații (2)

Diferenţa dintre generaţii a devenit o prăpastie interculturală în ultimii zeci de ani. Psihologii, începând cu Sigmund Freud, au constatat că atitudinile noastre de bază sunt, în mare parte, formate în jurul vârstei de cinci ani, iar schimbările ulterioare ale acestor atitudini necesită un efort uriaş. Istoricii americani Neil Howe și William Strauss, plecând de la premisa că atitudinile noastre se formează în copilărie, au înţeles că perioada istorică în care ne naștem va avea un rol hotărâtor în modelarea şi dezvoltarea acestor atitudini. Influenţele culturale care se manifestă asupra noastră în copilărie, modelele care ne inspiră şi provocările cărora trebuie să le facem faţă determină modul în care vom aborda viaţa. În acord cu aceste supoziţii putem împărţi populaţia în grupe de generaţii, formate din persoane care s-au născut în preajma aceluiași mediu de hranire. Acest lucru înseamnă că fiecare generatie a avut experienţe similare și, prin urmare, a dezvoltat atitudinisimilare. De exemplu, familia, deși este o experienţă universală, s-a manifestat diferit de la o perioadă istorică la alta,specific fiecărei generaţii. Fiecare generaţie este formată din persoane născute într-o perioadă de aproximativ 20 de ani. De asemenea, fiecare generaţie trece prin fazele obişnuite ale vieţii: copilărie, tinerețe, maturitate și bătrâneţe. Fiecare generaţie va domina societatea în timpul vârstei mijlocii, între 40 și 60 de ani, apoi începe să iasă din joc, cedând zona de influenţă următoarei generaţii. Pe măsură ce fiecare generaţie ajunge la sfârșitul duratei sale de viaţă de aproximativ 80 de ani, ciclul se repetă. Fiecare generatie este unică, are trăsături proprii, stil de viaţă si mentalitate specifice, fiind caracterizată de un anumit set de valori care o diferențiază de cele anterioare sau viitoare. Sistemul de valori al fiecărei generații este construitși influențat de contextul cultural, politic, religiosși social. Principalele cauze ale conflictelor dintre generații sunt diferențele de ordin cultural și religios. În ultimii 20 de ani ritmul schimbărilor s-a accelerat masiv din cauza industrializării, tehnologizării, virtualizării, digitalizării, multiculturalizării, emigrării, mediatizării, pluralizării religiei etc. La rândul lor, ideologiile care s-au perindat pe scena istoriei în ultima sută de ani au influenţat mult generațiile din vremea respectivă: iluminismul, liberalismul, comunismul, feminismul,socialismul, fascismul,sionismul, naționalismul, anarhismul, ecologismul, fundamentalismul islamic, sexismul. În fiecare biserică există patru categorii de generaţii extrem de diferite una de alta, însă le vom prezenta doar pe cele din ultima sută de ani:

Luigi Mițoi - Conflictul dintre generații (1)

Nici o generaţie nu a reuşit până acum să găsească soluţii reale la conflictul dintre generaţii, în general, şi la conflictul dintre părinţi şi copii, în special. Generaţia în vârstă se plânge permament că tinerii sunt iresponsabili, iar tinerii, la rândul lor, vorbesc despre modul învechit de gândire al celor în vârstă. Schimbarea generaţiilor şi contrastul dintre ele este un fenomen absolut natural, o realitate istorică care a existat şi va exista întotdeauna. Fiecare generaţie este unică, are trăsături proprii, stil de viaţă şi mentalitate specifică, fiind caracterizată de un anumit set de valori, care o diferenţează de cele anterioare sau viitoare. Sistemul de valori al fiecărei generaţii este construit şi influenţat de contextul cultural, politic, religios şi social. Sociologul şi gânditorul francez, Alexis de Tocqueville menţiona cu aproximativ 200 de ani în urmă, în celebra sa carte ,,Democraţia în America”, că fiecare generaţie e un alt popor. Este un alt popor în sensul că au alte obiceiuri şi mentalităţi, un mod propriu de a privi lumea, raportându-se diferit la trecutul, prezentul şi viitorul omenirii. În anul 1993, Samuel Huntington a publicat articolul intitulat ,,Ciocnirea civilizațiilor”, iar în anul 1996 a reluat și dezvoltat tema în cartea ,,Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale”. În cartea sa, Samuel argumentează că principalele cauze ale conflictelor dintre generaţii sunt diferențele de ordin cultural și religios. Generaţiile mai în vârstă şi cele mai tinere sau generaţia părinților şi a copiilor au câteva scopuri comune:

Luigi Mițoi - Conflictul dintre generații - partea 3 (10 Martie, 2019) - excepțional!

Bethany Church Chicago

ziarul Oglinda Câmpinei: Nicolae.Geantă - După 20 de ani

Mă gândeam zilele astea ce mare dreptate avea Charles Spurgeon - prințul predicatorilor, când zicea că un creștin autentic, bine informat, trebuie să țină “într-o mână Biblia și-ntr-alta ziarul”. Biblia ne vorbește despre cum trebuie să trăim, ziarul ne arată unde și cum trăim. Codul de reguli “cum să viețuim” e ocupația lui Dumnezeu. El ne vorbește despre Cer. Noi, Ziarul Oglinda, am ales să scriem despre pământ, despre lumea care ne înconjoară...

Societatea în care trăim e un amestec de dorință și moarte, râsete și pierderi, victorii și corupți. Cu oameni care pot dărâma într-o clipită tot ce construiesc alții într-o viață. Cu indivizi irascibili, egoiști și rapace. Cu eroi sau dezertori. Dar și cu oameni blânzi, jertfitori, harnici peste măsură. Cu modele demne de urmat. Și unii și alții, fie că vor sau nu, sunt simple creioane care lasă dâre în istorie. Sau scriu povești grozave. Ei bine, asta am încercat să facem la ziarul Oglinda de două decenii. Să arătăm realitatea. (Oglinzile arată numai realități). Să ținem piept îngustimii şi răutăţii! Să demolăm regulile care ne transformă în momîi umblătoare. Să apreciem binele, să îl promovăm. Să distrugem grotescul. Să nu aflăm mâine că azi nu am făcut nimic!

Am întâlnit în echipa de la Oglinda în cei 20 de ani oameni minunați. Scriitorii, profesori, ingineri, avocați, jurnaliști. Toți cu pasiune pentru presă. Unii au făcut carieră din condei. Sunt scriitori de anvergură națională. Alții au ajuns în presa centrală. Iar alții și-au demarat propriile afaceri cu... știri. Am fost ades criticați. Certați. Sfidați. Dar niciodată învinși. Și asta pentru că am rămas sinceri. Sinceritatea nu e o haină comodă. Dar va fi mereu curată!

Am învățat la Oglinda că învingătorii adevărați nu sunt cei care au ajuns la capătul cursei fără nicio greșeală. Ci sunt cei, care chiar dacă s-au împiedicat, ori au căzut, se ridică și merg înainte.

Când am început povestea acum 20 de ani n-am luat în calcul deloc războiul cu online-ul. Totuși, suntem singurul ziar câmpinean care am rezistat. Și asta pentru că dvs ne citiți!

La mulți Ani Oglinda! Să îți continui slujba mai departe! Alte decenii. Să fii oglindă a realității. Oglinzile nu sunt mute! Să spui totdeauna adevărul nefardat. Dar cu bun simț. Bunul simț nu costă bani, dar face toți banii! Să-ți urmezi visul. Și să nu uiți, fiecare pas duce înainte, fiecare urmă rămâne o amintire. Să rămîi o poveste frumoasă!

Ce-mi doresc de la ziarul condus de domnul Florin Frățilă? Ca la fiecare număr apărut Oglinda să atingă măcar un suflet. Care, după ce se privește atent, se schimbă!

Nicolae.Geantă

+ articolul a apărut cu ocazia aniversării a 20 de ani a ziarului
an XX, nr. 1752/19 martie 2019