Mă hotărâsem să nu mai scriu nimic despre politicieni. (Cred
că uneori faptul că-i băgăm prea mult în seamă îi gonflăm. Le creștem ratingul.
Îi facem să se creadă de neînlocuit. Nemuritori). Mă hotărâsem să îl ignor total
pe domnul președinte Iohannis. Ignoranța e terapia ștersului prafului de pe
picioare. Ignoranța doare. Mai tare decât critica. Cine e ignorat înțelege că
nu e important.
Nu știu dacă regret că am mers pe ploaie să îl votez ca
președinte. Deși nu m-a convins deloc prestația dumnealui. E neamț numai pe
dinafară. Dar am votat cu dânsul ca singura variantă antipesede. I-am scris ceva
la puțin timp după alegeri, când a făcut gafe impardonabile față de profesori. (Chiar
dacă soția sa e din aceeași tagmă). Am scris atunci – și îmi mențin părerea -
că domnul Iohannis nu va lăsa „nicio dâră în istorie!” Dâră de lumină. Că gafe…
Am fost tentat să scriu după declarațiile sale anti-familie.
Când ne-a făcut „fanatici religioși”. Pe 3 milioane de normali. De bărbați și
femei care respecta familia instaurată de Dumnezeu. Dar am tăcut. Căci știam Adevărul.
Și Adevărul nu are nevoie de avocați! De apărători.
Am fost tentat să scriu după ce, cu atitudine de „băiet
dăștept” s-a dus pe întuneric la Referendum. Duminică sear ape la 19,00. Ca să
nu fie văzut de români. Să nu îi motiveze, să nu îi influențeze. A fost
antireferendum dar a participat la vot! Asta denotă că e fricos. S-o fi gândit „dar
dacă trece, ce vor zice românii”. Sunt sigur că a votat NU. Dar asta nu
contează. Ci fariseismul domniei sale care a strigat (a se citi a mințit) în
gura mare că e vot politic PSD. Și dacă era pesedist referendumul de ce ați
votat?
Am fost tentat să scriu când a mai trântit o piatră în
baltă! În problema spinoasă a Ierusalimului. A mutării Ambasadei României
acolo. Cine gândește altminteri denotă că habar nu are de istorie biblică. Iar
Biblia nu e un cod de justiție care poți să-l schimbi, să-l măsluiești. Cine e
împotriva Bibliei e împotriva lui Dumnezeu! Mai mult decât atât obstrucționarea
mutării ambasadei e o problemă a domniei sale personale nu a tuturor românilor.
Am tăcut și când înainte de 1 ianuarie 2019 a declarat bombastic
că România nu e pregătită să preia conducerea UE. Dar asta poate pentru că nu
era domnia sa la butoane! Nu sunt pesedist, nu țin partea niciunui partid
politic, dar pledoariile anti-România mă dor. Și, ca tututor românilor de bun
simț, când cineva aduce deservicii României îmi face răni în suflet. Răni care
se vindecă greu…
Și totuși, ieri dimineață domnul Iohannis m-a determinat să
nu mai tac. (Solomon spune că trebuie vorbit oamenilor după nebunia lor. Altfel
nu se vor înțelepți). A declarat la o televiziune, cu ifose de k1, că a fost
inamicul nr. 1 al Referendumului pentru Familie. Domnia sa crede că e bravura asta.
Apoi, a înjosit din nou familiile normale ale românilor, făcându-ne infatuați! Needucați.
Iresponsabili. Propagatori de ură. Netoleranți. Probabil de aceea „Neamțul” amestecă
lumânările ortodocse cu cuminecătura lutherană, și umblă, vorba populară „când
cu steaua, când cu crucea”. Să ne arate exemplu de toleranță… ghiveci.
Știți ce înțeleg eu, „infatuatul” care susțin căsătoria normală
– numai dintre un bărbat și o femeie, ce înțelegem noi intoleranții, fanaticii
religioși, instigatorii la ură (desi niciunul din noi nu a vărsat nicio
picătură de venin), când e vorba de normele biblice? Înțelegem că domnul
Iohannis nu familia tradițională o urăște, nu Ierusalimul îl urăște, nu religioșii
îi displac. Că problema nu este familia normală – împotriva căreia luptă (de
ce?), nici a Ierusalimului capitală a Israelului, nici a oamenilor că au
religie. Problema domnului președinte este că-L urăște pe Dumnezeu! Nu că nu se
teme de El, dar luptă împotriva Acestuia! Și cine luptă împotriva normelor
biblice face ultraj contra bunelor maniere!
Am citit aseară târziu cum o doamnă jurnalist l-a numit pe
domnul Iohannis „aproape președinte”. „Un președinte adevărat, zicea ziarista,
acționează în funcție de interesul țării. Un „aproape președinte” servește doar
din propiul interes”. Și când urmărești interesele proprii îți tai craca de sub
picioare. Ești „aproape căzut”…
Nicolae.Geantă
Eu la ultimul scrutin am votat cu REGELE si am credinta ca EL împarateste si domneste de doua milenii, chiar si în mijlocul vrasmasilor LUI, pâna îi va pune asternut picioarelor LUI pe toti potrivnicii fricosi, ipocriti si lasi. ISUS HRISTOS ESTE DOMUL domnilor, si REGELE regilor, în veci de veci, AMIN !
RăspundețiȘtergere