video by Ben Hur
youtube
ProSefora
marți, 11 august 2020
Păcatul liniștei – de Nicolae.Geantă
Să treci pe lângă un flămând cu ochelari de eclipsă. Să
închizi robinetul unui însetat. Să ambalezi motorul când vezi un oarecare căzut
în șanț! Să arunci hainele bune, dar demodate, la ghenă. Să întorci spatele
celui ce vrea un ajutor de la tine. Să uiți că undeva ai niște părinți. Să mai
dai o mână de glet când toți ai tăi sunt la ora de rugăciune. Să uzi roșiile în
grădină duminica la zece și-un sfert. Să nu pui o bancnotă la colecta pentru
misiune pentru că ai uitat să scoți bani de pe card. Să stai de ani de zile în
birou, sau în firmă, cu colegii de echipă și să-ți fie teamă să faci prozelitism!
E păcatul indiferenței. Al liniștei. E păcatul când nu faci nimic! Nu doare dar
consecințele lui...
Nu de păcate ordinare, nici cardinale, suntem macerați
zilnic în biserici, pe stradă, în propiile case. Ci de păcatul nepăsării.
Păcatul indolenței. Fratele Luigi Mițoi îl numește păcat alb. Nu e negru, nu e
precum cârmâzul, nu fură pe nimeni, nu înjură, nu varsă sânge, nu desfrânează...
Păcatul alb dezonorează pe Dumnezeu!
luni, 10 august 2020
sâmbătă, 8 august 2020
vineri, 7 august 2020
Vorbea Isus de pe colină - de Traian Dorz
Vorbea Isus de pe colină
Poporului ce sta pe jos
Cu fața plină de lumină
Vorbea Isus de pe colină
Cu glasul rar, adânc duios
În lume ura-i ca o stâncă
Apasă sufletul oricui
Te-nchide-n noaptea ei adâncă
Să fii ca piatra, mai rău încă
Să nu faci bine nimănui
Poporului ce sta pe jos
Cu fața plină de lumină
Vorbea Isus de pe colină
Cu glasul rar, adânc duios
În lume ura-i ca o stâncă
Apasă sufletul oricui
Te-nchide-n noaptea ei adâncă
Să fii ca piatra, mai rău încă
Să nu faci bine nimănui
joi, 6 august 2020
Mihai Eminescu – Ta Twan Asi - cu comentariu de Nicolae.Geantă
reflexie lirico-teologică
Fiică gingașă de rege, când în haina ta bogată
Treci în faeton de gală și te mlădii zâmbitoare,
Cum din frunzele-nfoiate râde proaspătă o floare,
Toată lumea ce te vede e de tine-nseninată.
„Ca să scrii despre Eminescu
mai întâi trebuie să-ți fâlfâie îngerii”, pot spune și eu parafrazându-l pe Nichita Stănescu.
Despre „omul deplin al culturii depline”
cum l-a numit Constantin Noica, sau „poetul
absolut” cum e numit de Ion Pilat, nu mai e nevoie să spunem că este un
reper de valoare absolută în poezia românească. Însă printre poemele sale care
ne vorbesc cvasipermanent despre un romantism literar relativ întârziat, despre
poemele cu iz patriotic în care elogiază faptele de vitejie ale străbuniclor,
întâlnim și nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea
stărilor depresive, întoarcerea în natură etc. Eminul Ipoteștiului are însă
vaste preocupări și față de poezia religioasă, prezența sacrului eminescian în
critica literară fiind un deziderat.
Nu sunt Ciopraga să spun că Eminescu a scris „psalmi și pseudopsalmi”, nu pot să îl numesc poet creștin așa cum fac diferiți critici literari, și nici nu pot
să spun că Poetul Neamului a fost un „homo
religios”, deoarece în poemele sale am întâlnit și sacru, și mistic și
profan. Poeții creștini au predilecție ca versurile lor să preamărească și să
slăvească numai pe Dumnezeu Tatăl și pe Fiul Hristos. Nu îi pot ignora relația
lui Eminescu cu Dumnezeu, și nici gândirea sa profetică profundă, mai ales că „luceafărul poeziei românești” dă dovada
unei convingeri adânci în puterea rugăciunii către Fecioara Maria, pe care o
venerează atât de elogios. Însă ceea ce mă impresionează la „marele copac din care toți ne tragem”
cum îl numea Blaga pe Emin, este efortul său – ca și al altor cărturari români
ai vremurilor – de-a aduce Cuvântul lui Dumnezeu în graiul românesc.
miercuri, 5 august 2020
Lecția verii de la floarea soarelui – de Nicolae.Geantă
Aproape toată
lumea știe că floarea soarelui stă toată ziua cu fața spre soare. Comportamentul
acesta se numește heliotropism. Bobocii de floare se întorc spre est la răsărit
și se mișcă spre vest odată cu soarele. Totuși, atunci când floarea crește și se
îngreunează ține „pălăria” aplecată, static, spre est. Mișcarea zilnică a plantelor
de „răsărită”, cu „ochii” pe soare, le determină creșterea. Iar faptul că „pălăriile”
lor sunt mai calde decât ale altor plante, fac ca polenul lor să fie mai
încălzit și mai apetisant pentru albine.
M-am gândit că
asemeni florii soarelui trebuie să fim și noi oamenii: de la răsărit până la
apus cu ochii pe Hristos, Lumina lumii. De fapt Psalmul 34 spune „când îți
întorci privirile spre El te luminezi de bucurie”. Fără Dumnezeu în ochi oamenii
devin posaci, triști, irascibili, răzbunători, mândrii, de neatins... Chiar și
în sânul bisericii. Fără alimentarea la Dumnezeu nu există decât inaniție
spirituală. Necreștere. Pas pe loc. Sau înapoi chiar. Iar „polenul creștin”,
rece, devine neatractiv pentru oameni. Sper că bisericile dvs sunt adevărați
stupi...
Ceea ce nu prea
știm mulți însă este ce face floarea soarelui atunci când este înnorat? Ei
bine, Kim Klyn spune că în acea perioadă florile se întorc una spre alta să-și
împartă energia! Ce lecție de viață!!! Atunci când cineva e lovit,
deznădăjduit, trist, împovărat, bolnav, covidat chiar (că tot e la modă zilele
astea), căzut, fără șansă de reabilitare etc, când spune că pentru el cerul e
închis, viața are numai nori, noi trebuie să ne întoarcem fața spre el și să îi
trimitem energie! Energia acumulată de la Mântuitorul!
Am mai citit că
în urma unui experiment au fost legate sute de floarea soarelui ca să nu se mai
întoarcă spre soare. Și creșterea lor a fost mai lentă cu 10%. Înțelegeți acum,
prin analogie, de ce unii creștini cresc mai lent? Pentru că privesc spre net, spre
filme, spre știri, spre conspirații, can-canuri... Ori spre nimic!
Am mai văzut ceva
la floarea soarelui. După ce privește la soare stă drept, în picioare, singură!
Până va fi recoltată și pusă în hambare...
Trebuie să privim
spre Hristos tot timpul ca să creștem!
Trebuie să privim
spre ceilalți tot timpul ca să-i ridicăm!
Trebuie să
rămânem smeriți, cu capul plecat, când am ajuns la maturitate ori la bătrânețe!
Dar de fiecare dată cu privirea spre Dumnezeu!
Nimeni nu va
scăpa de secerișul final. Abia atunci se va constata ce valoare am avut cât am
trăit!
Nicolae.Geantă
marți, 4 august 2020
luni, 3 august 2020
În luna iulie am avut 7 milioane de infectări cu Coronavirus! - de Nicolae.Geantă
După ce a început Pandemia Covidului, toți specialiștii
spuneau că virusul se va stinge vara. Când va da de căldură. Numai că, în luna
lui Cuptor, la >30 grade Celsius, coronavirusul a luat-o la galop: a infectat 7 milioane de
indivizi într-o lună! Dacă la 4 iulie s-a atins pragul de 11 milioane persoane
care s-au infectat cu gripa CV19, la 2 august a sărit peste 18 milioane. Iar
dacă ținem cont că pe 21 iunie se înregistrau 9 milioane, constatăm că în
ultimele 40 de zile numărul de cazuri s-a dublat la nivel mondial!
Primul caz cunoscut de Corononavirus se pare că s-a
înregistrat în China încă de pe 17 noiembrie 2019, în regiunea Hubei, la un
chinez de 55 ani. Explozia bolii însă a început 4 luni mai târziu, pe 12 februarie
2020, când s-au înregistrat 14.153 de cazuri într-o singură zi. Maximul de
îmbolnăviri zilnice s-a înregistrat pe 24 iulie (289.609 cazuri), astăzi
pandemia lovind 213 state și teritorii dependente, plus două vapoare
internaționale.
Dacă monitorizările îmbolnăvirilor mondiale au început în
luna ianuarie, iar din martie s-au înregistrat cazuri zi de zi, primul milion
de infectați s-a înregistrat pe 3 aprilie, al doilea pe 15 aprilie, și al
treilea pe 27 aprilie. Cazurile s-au dublat până pe 30 mai (6 milioane), apoi
până pe 08 iulie (12 milioane), în ultimele două luni adăugându-se câte un
milion de cazuri la fiecare 4-5 zile...
Când am să plec - de Traian Dorz
Când am să plec, aș vrea să spun
La toți cei ce-mi rămân în lume
Cuvântul cel mai sfânt și bun
Ce-aș vrea viața să le-o-ndrume.
Cuvântul care m-a purtat
Mereu cu Domnul dimpreună
Ce m-a-ntărit și m-a păstrat
Ostenitor către cunună.
Căci cât am fost nedreptățit
Și cât am mers în suferință
N-am fost nicicând nefericit
Nici frânt, căci am avut credință.
sâmbătă, 1 august 2020
semnal editorial: „Biserica Creștină după Evanghelie din România. Istorie și spiritualitate” - de Nicolae.Geantă
Volumul „Biserica
Creștină după Evanghelie din România. Istorie și spiritualitate”, apărut la
editura Paideia București, a fost coordonat de Virgil Achihai (președintele BCER-UBCE)
și Bogdan Emanuel Răduț (istoric), alături de alți trei colaboratori: Ieremia
Rusu (rector Institutul Biblic „Timotheus” București), Nicolae Geantă și
Valentin Hrihorciuc (coordonator Agenția de Misiune Externă „Kairos”). Pe cele
fix 200 de pagini color, cu hârtie de excepție, fotografii din Arhiva Cultului și câteva hărți ale răspândirii bisericilor, întâlnim excepționale informații despre „Istoria, Organizarea, Învățământul și
Educația, Literatura și Presa, Personalități” (autor Bogdan Emanuel Răduț), „Spiritualitatea
și viața religioasă” (autori Virgil Achihai și Ieremia Rusu), „Dinamica
teritorială a creștinilor după Evanghelie din România” (autor Nicolae Geantă)
și „Misiune Externă” (autori Virgil Achihai și Valentin Hrihorciuc), „Cuvântul
Înainte” fiind semnat de Victor Opaschi (secretar de stat pentru Culte), iar „Introducerea” de Virgil Achihai.Nu te opri - de maica Tereza
Nu uita niciodată că părul se încărunțește iar zilele se transformă în ani... Dar ce e important se conservă: forța și determinarea ta nu au vârstă.
Cât timp trăiești simte-te viu. Dacă ți-e dor de ce făceai înainte, fă-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp, mergi mai departe atunci când toți se așteaptă să renunți!
Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine. Fă astfel ca în loc de milă să impui respect.
Când nu mai poți să alergi ia-o la trap. Când nu mai poți nici asta ia-o la pas. Când nu mai poți să mergi ia bastonul. Însă nu te opri niciodată!
(maica Tereza)
Cât timp trăiești simte-te viu. Dacă ți-e dor de ce făceai înainte, fă-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp, mergi mai departe atunci când toți se așteaptă să renunți!
Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine. Fă astfel ca în loc de milă să impui respect.
Când nu mai poți să alergi ia-o la trap. Când nu mai poți nici asta ia-o la pas. Când nu mai poți să mergi ia bastonul. Însă nu te opri niciodată!
(maica Tereza)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)