youtube

ProSefora

miercuri, 22 iulie 2020

Traian Dorz- Să-mi fac din fiecare zi. Cu un comentariu de Nicolae.Geantă

Reflexie teologică

Să-mi fac din fiecare zi
 o zi de sufletesc folos,
 ducând oricui ar suferi
 un strop din Harul lui Cristos.
 – Atunci mi-aş face orice zi
 o zi de sufletesc folos.
 Să-mi fac din fiecare pas
 un umblet binecuvântat,
 spre cel căzut şi cel rămas,
 spre-a-l ridica dintr-un păcat.
 – Atunci mi-aş face orice pas
 un umblet binecuvântat.

 Să-mi fac din fiecare gând
  cuiva un dar mântuitor
 punând pe-o rană sângerând
 un sfânt balsam alinător.
 – Atunci mi-aş face orice gând
 cuiva un dar mântuitor.

 Să-mi fac din fiecare stări
 un har să-I cânt lui Dumnezeu,
 să-I laud marile-ndurări
 ce-mbelşugat îmi dă mereu.
 – Atunci din fiecare stări
 L-aş preamări pe Dumnezeu.

Poemele lui Traian Dorz te duc direct în inima lui Dumnezeu. Limbajul poetului este aproape de neegalat, plăsmuiește cuvinte și sensuri noi care, folosind cele mai variate mijloace, hiperbole, comparații, metafore etc, care produc o răcoare în sufletul cititorului. Asemeni marilor gânditori, geniilor am putea spune, poetul din Munții Bihorului își creează modalității proprii de expresie, îmbogățind vocabularul cu expresii neașteptate, dar memorabile. Cugetări care străbat timpul ca niște săgeți umplute cu viață!

Așa cum Shakespeare exprima în piesa Hamlet un citat năucitor „to be or not to be”(a fi sau a nu fi), (care a devenit întrebare celebră peste veacuri), Traian Dorz – cel mai mare poet creștin care s-a născut vreodată pe meleagurile românilor aduce în discuție scopul final al vieții în poezia „Să-mi fac din fiecare zi”. În timp ce scriitorul englez se întreabă dacă „a muri, a dormi , a visa, a călătorii și alte o mie de motive înseamnă totul”, poetul nostru - ostaș al Domnului – ne spune că scopul vieții este să te asemeni zilnic cu Hristos. Asemeni Mântuitorului său, Traian Dorz – „om al durerii și al suferinței” –  a reușit prin viața trăită și vorbe, să demonstreze că omul credincios are o singură țintă: să te contopești în Isus. Prin vorbe și fapte.

Poemul cu titlul de mai sus ne arată o creștere zilnică a credinciosului, pornind de la un punct zero spre înălțimea spirituală. Noi toți trebuie să parcurgem această etapă. „Pe măsura în care ne dăm fiecare toate silințele, Harul ceresc ne îmbracă și ne ajută cu tot mai multă putere, realizând astfel lucruri din ce în ce mai vrednice de El”.

Poezia „Să-mi fac în fiecare zi” este de fapt o mică predică pentru suflet, în patru puncte esențiale: fiecare zi, fiecare pas, fiecare gând, fiecare stare. Nefăcute, sau chiar neglijate parțial, cele patru stări expuse de poet nu vor duce la desăvârșirea creștinului, ci mai degrabă la zădărnicirea planului divin, sau cum se exprima plastic Dorz în altă poezie: „În zadar e Cerul sus pentru ochii care nu-s, / în zadar e largul tot pentru paşii ce nu pot”.

sâmbătă, 18 iulie 2020

Swiss Policy Research - Analiză foarte profundă despre pandemia Covidului


Swiss Policy Research (SPR), fondat în 2016, este un grup de cercetare independent, nonpartizan și nonprofit care investighează acte de geopolitică în mass-media elvețiană și internațională. 
SPR are articolele traduse în 20 de limbi. 
SPR a făcut o analiză extrem de interesantă despre pandemia covidului 2020. 
Citiți mai jos detaliile direct în românește.

vineri, 17 iulie 2020

Vladimir Pustan - Despre starea națiunii


În urma cu ceva timp IRES (adică Institutul Român pentru Evaluare și Strategie) a făcut un studiu ce scoate la lumină câteva lucruri interesante și de pus pe gânduri. 90% din români cred în Dumnezeu dar numai 22% merg săptămânal la biserică. Doar 66% cred în viața după moarte dar numai 50% cred în învierea morților. În rai crede trei sferturi din populație, în iad ceva mai mult de jumătate. Unul din cinci români au un talisman norocos. Jumătate din cei chestionați au recunoscut că obișnuiesc să consulte horoscopul. Credința se manifestă mai pregnant la persoanele între 35 și 50 de ani, mai ales la femei. Aproape trei sferturi dintre români cred că există adevăr în fiecare religie. Acestea ar fi cifrele. Hai să le traducem în megleno-română.

Zodia Cancerului - de Vladimir Pustan


Un glob pământesc din plastic şi cu lumină în interior s-a dus într-o zi la medic. Medicul a pus stetoscopul pe continente, țări, munți, dealuri, mări şi oceane. Apoi l-a palpat peste continente, țări, munți, dealuri şi oceane. "Unde te doare?", a întrebat medicul. "Pretutindeni mă doare, peste tot mă doare", a răspuns globul din plastic. Şi lumina din interior s-a stins...
Aseară, metastaza a ajuns la Nisa. Un nebun a omorât cu un camion 84 de oameni şi a rănit grav încă 16 oameni, adunați de ziua Franței în centrul oraşului. A omorât copii cu vată de zahăr pe băț în mâini, adolescenți ce căutau pokemoni cu telefonul şi adulți ce țineau în mână o bere, o iubită, un baston.

Nicolae Geantă la Oastea Domnului Marginea, Suceava

duminică 19 iulie 2020
dela ora 15 ne vedem la Marginea, Bucovina

Nicolae Geantă - Simularea Event 201 și realitatea de azi

de luat aminte...
nimic întâmplător nu este din întâmplare!

joi, 16 iulie 2020

Îndoiala, domnu' Tătaru și neexperții - de Nicolae.Geantă

Într-una din zilele trecute, domnul Nelu Tătaru, acest uns ministru al sănătății românești, a șuieraț printre dinți: „Despre actuala criză să nu se pot pronunța decât... experții!” Carevasăzică toți ceilalți („neexperții”) care au păreri contra sunt habarniști! A se traduce conspiraționiști! Ei nu înțeleg nicio iotă cu ce se mănâncă... sănătatea! Deși o simt pe pielea lor.

Ceea ce n-a înțeles (ori nu a vrut să înțeleagă) distinsul domn' Tătaru este că polemicile, contra-argumentele, ieșirile la marș în stradă și alte chestiunii care nu-i convin sunt tocmai semnul îndoilelii celorlalți!

Îndoiala nu este neapărat păcat. Nu reprezintă totdeauna un lucru de zvârlit la tomberon. Doar pentru că e nesiguranță. Despre care apologetul Ravi Zaharias zicea că poate proveni „din chestiuni intelectuale, emoționale, spirituale sau țin de voință”.

Isografii în miez de vară - Nicolae.Geantă



Lev Tolstoi scria că degetele mâinii nu se iubesc unul pe altul, ci trăiesc o viaţă continuă. "Ele n-ar înţelege ce-i iubirea". Aş vrea să-i spun lui Tolstoi că-i drept că degetele au sentimente aparte, dar şi că dacă dă gerul şi nu mai sunt împreună nu doar că îngheaţă, ba pot şi degera!
Numai iubirea este văzătoare. Dacă cineva vrea să ştie ce înseamnă să fii văzător cu Duhul, trebuie să ştie că asta înseamnă să iubeşti. Chiar dacă cei ce iubesc închid ochii. Nu doar când se sărută!

Omul bun scoate lucruri bune din vistieria ascunsă a inimii lui. Prin urmare, când e criticat el nu mușcă, ci își mușcă limba. Când e supratensionat el nu declanșează furtuna, ci o calmează. Când aude o bârfă nu o răspândește, ci o îngroapă. Când e jignit nu plănuiește un plan de răzbunare, ci iartă! Paul Arden zicea că nu contează cât de bun ești, ci cât de bun vrei să fii!

Libertatea e la fel de scumpă ca şi sclavia, zice Paolo Coelho. "Diferenţa este că o plăteşti cu plăcere şi cu un zâmbet". Eu pot să spun cu mâna pe inimă că robii lui Hristos zâmbesc cu mai mare plăcere când aleg să părăsească libertatea pentru a fi "sclavii" lui Dumnezeu!

Curioasă ideea lui Origen că fiecare suflet are trupul pe care îl merită. Cunosc destule cazuri în care trupuri frumoase de zâne și feți-frumoși au suflete ca murăturile!

E fenomenală ideea lui Paler: "În fața amintirilor suntem egali cu zeii. Nici ei nu ni le mai pot schimba!" Asta se traduce: "ce-ai omorât, omorât rămâne", vorba lui Zaharia Stancu... Vă previn: nu vă hrăniți cu trecutul! Mai ales dacă e faliment!

Un pastor spunea odată: „Când un bărbat se roagă pentru recolta de porumb, Dumnezeu se așteaptă să rostească AMIN cu sapa în mână!” 

Atâta vreme cât există un scop realizările cuiva nu cunosc margini. Când Petru și-a dorit să meargă pe mare a călcat ca pe asfalt. Dar pentru asta trebuie să faci ce n-ai mai făcut, dacă vrei să vezi ce n-ai mai văzut!

Nu privi limitele tale! Privește Cerul! Acolo e răspunsul tuturor neliniștilor noastre! Dar și a visurilor...

Nicolae.Geantă
Ciresarii.ro

miercuri, 15 iulie 2020

Nicolae Geantă la „Limanuri Bune” Botoșani

19 iulie 2020
Parcul Cornișa

Ce mai este azi căsătoria? - de Nicolae.Geantă

sursa foto bibleinfo


reflexie teologică
Ce mai este azi căsătoria?

Trăim într-o societate intens secularizată. Dacă în trecut motto-ul „cetății” ei era „Nihil sine Deo” („Nimic fără Dumnezeu”), astăzi regula a devenit inversă: „Totul fără Dumnezeu”. Viața laică e un fel de cocktail. Cu de toate, dar cu nimic consistent. Prin urmare, deși sunt definiții, încercări, adevăratele modele lipsesc. (Mai ales cele morale). Azi, cel mai greu model de definit e familia. Căsătoria. Don Brownig spunea că societatea a ajuns în incapacitatea de a răspunde la întrebarea „Ce este căsătoria în zilele noastre?” Pentru că, zice Browning, „căsătoria nu se mai diferențiază de prietenie”. Bisericile sunt înclinate să răspundă pur religios. Dar ignoră o serie de amănunte, angajamente natural, sociale, contractuale. Psihologii spun că mariajul implică și sănătate, avantaje materiale ori beneficii sexuale! Terapeuții o justifică arătându-i dependența de o bună comunicare, iar Legislația americanilor a stabilit căsătoria drept un „contract privat afectuos între adulți consimțitori independenți!” Concluzia e că la început de Mileniu III căsătoria stă pe un butoi de pulbere. Și asta în state care se consideră creștine, cu biserici naționale ori universal și cu batalioane de preoți ori pastori.

Nu pot fi deloc de acord cu declarația lui Wright Norman H: „Căsătoria este o cetate asediată. Cei dinăuntru vor să iasă, cei din afară vor să intre”, pentru că această declarație este o fugă de răspundere. Astfel de „zicători” nu fac decât să se adâncească prăpastia între parteneri, stimulează adulterul, divorțurile, uniunile consensuale, căsătoriile de probă, aranjamentele non-conjugale, crește nesiguranța și afectează iremediabil copiii. Instabilitatea parentală se răsfrânge mai apoi în rândul pruncilor care devin nepăsători de părinți.

marți, 14 iulie 2020

O lume mascată - de Mihaela Mănescu

foto by mihaela


Măști colorate, priviri fără chip,
Oameni strângând bogății de nisip,
Zile-nsorite și zile cu nori;
Cine mai simte-ai credinței fiori...?

Fără cuvinte și fără ecou
Roata-ncercării se-nvârte din nou.
Glia-i aceeași, doar oamenii-s noi;
O, de s-ar smulge din vechiul noroi...

Lumea-i doar pleavă, suflarea-i doar fum.
Viața și moartea-și dau mâna pe drum.
Nimeni n-aude al Duhului Glas
Care șoptește că-i ultimul ceas?