Reflexie teologică
Să-mi fac din fiecare zi
o zi de sufletesc
folos,
ducând oricui ar
suferi
un strop din Harul
lui Cristos.
– Atunci mi-aş
face orice zi
o zi de sufletesc
folos.
Să-mi fac din
fiecare pas
un umblet
binecuvântat,
spre cel căzut şi
cel rămas,
spre-a-l ridica
dintr-un păcat.
– Atunci mi-aş
face orice pas
un umblet
binecuvântat.
Să-mi fac din
fiecare gând
cuiva un dar
mântuitor
punând pe-o rană
sângerând
un sfânt balsam
alinător.
– Atunci mi-aş
face orice gând
cuiva un dar
mântuitor.
Să-mi fac din
fiecare stări
un har să-I cânt
lui Dumnezeu,
să-I laud
marile-ndurări
ce-mbelşugat îmi
dă mereu.
– Atunci din
fiecare stări
L-aş preamări pe
Dumnezeu.
Poemele lui Traian Dorz te duc direct în inima lui
Dumnezeu. Limbajul poetului este aproape de neegalat, plăsmuiește cuvinte și
sensuri noi care, folosind cele mai variate mijloace, hiperbole, comparații,
metafore etc, care produc o răcoare în sufletul cititorului. Asemeni marilor
gânditori, geniilor am putea spune, poetul din Munții Bihorului își creează
modalității proprii de expresie, îmbogățind vocabularul cu expresii
neașteptate, dar memorabile. Cugetări care străbat timpul ca niște săgeți
umplute cu viață!
Așa cum Shakespeare exprima în piesa Hamlet un citat
năucitor „to be or not to be”(a fi sau a
nu fi), (care a devenit întrebare celebră peste veacuri), Traian Dorz – cel
mai mare poet creștin care s-a născut vreodată pe meleagurile românilor aduce
în discuție scopul final al vieții în poezia „Să-mi fac din fiecare zi”. În timp ce scriitorul englez se
întreabă dacă „a muri, a dormi , a visa,
a călătorii și alte o mie de motive înseamnă totul”, poetul nostru - ostaș
al Domnului – ne spune că scopul vieții
este să te asemeni zilnic cu Hristos. Asemeni Mântuitorului său, Traian
Dorz – „om al durerii și al suferinței” – a reușit prin viața trăită și vorbe, să
demonstreze că omul credincios are o singură țintă: să te contopești în Isus. Prin
vorbe și fapte.
Poemul cu titlul de mai sus ne arată o creștere zilnică a
credinciosului, pornind de la un punct zero spre înălțimea spirituală. Noi toți
trebuie să parcurgem această etapă. „Pe
măsura în care ne dăm fiecare toate silințele, Harul ceresc ne îmbracă și ne
ajută cu tot mai multă putere, realizând astfel lucruri din ce în ce mai
vrednice de El”.
Poezia „Să-mi fac în fiecare zi” este de fapt o mică
predică pentru suflet, în patru puncte esențiale: fiecare zi, fiecare pas,
fiecare gând, fiecare stare. Nefăcute, sau chiar neglijate parțial, cele patru
stări expuse de poet nu vor duce la desăvârșirea creștinului, ci mai degrabă
la zădărnicirea planului divin, sau cum se exprima plastic Dorz în altă poezie:
„În zadar e Cerul sus pentru ochii care
nu-s, / în zadar e largul tot pentru paşii ce nu pot”.
