foto by mihaela |
Măști colorate, priviri fără chip,
Oameni strângând bogății de nisip,
Zile-nsorite și zile cu nori;
Cine mai simte-ai credinței fiori...?
Fără cuvinte și fără ecou
Roata-ncercării se-nvârte din nou.
Glia-i aceeași, doar oamenii-s noi;
O, de s-ar smulge din vechiul noroi...
Lumea-i doar pleavă, suflarea-i doar fum.
Viața și moartea-și dau mâna pe drum.
Nimeni n-aude al Duhului Glas
Care șoptește că-i ultimul ceas?
Frați și dușmani în același război
Pleacă de-a valma în viața de-apoi.
Lumea mascată prea lesne-i de prins;
Râde Vrășmașul că-n luptă-a învins.
Oameni de paie cu chipuri de lut,
Crucea credinței s-o duceti n-ați vrut...
Iată că Domnul mai mântuie vieți:
Măști colorate, de ce nu cădeți?
mihaela,
10 iulie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu