Calitățile predicatorului
1. Trebuie să fie născut din nou
2. Trebuie să cunoască Scriptura
3. Trebuie să fie plin de Duhul Sfânt
4. Trebuie să fie smerit
5. Trebuie să aibă pasiuni sfinte
6. Trebuie să aibă cultură generală
7. Trebuie să aibă o bună capacitate de memorare
8. Trebuie să aibă imaginație
9. Trebuie să vadă bine detaliile
10. Trebuie să aibă un trup bine îngrijit
11. Trebuie să aibă simțuri sănătoase
12. Trebuie să păstreze o față luminoasă
13. Trebuie să fie un bun slujitor
14. Trebuie să fie martor (și martir, la nevoie)
15. Trebuie să fie un profet, un prooroc
16. Trebuie să fie un bun învățător
17. Trebuie să fie imparțial
18. Trebuie să-și facă autocritica
19. Trebuie să audă bine
20. Trebuie să fie bun păstor!
Întrebare foarte serioasă: mai dorim să fim predicatori?
PS: Mulțumesc fratelui și prietenului meu Vladimir Pustan pentru aceste detalii; el m-a învățat cel mai bine cum trebuie să arate predicatorul!
ProSefora
youtube
sâmbătă, 15 martie 2014
vineri, 14 martie 2014
Dorul după fericire (2) - de Vladimir Pustan
Eu cred că fericirea e o sumă de lucruri mărunte. Cum ar fi
o bucată de pâine pe care s-o rupi în două și să dai o bucată unuia care nu are
decât o cană cu apă. Îndiferent dacă îți dă sau nu să bei și tu o sorbitură.
Zâmbetul copilului dimineața după ce a împrăștiat pasta de
dinți prin chiuvetă.
O cafea băută cu cineva drag…
Eu cred că fericirea adevărată e cea pe care o trăiești fără
să știi. Și fără să o cauți… Nu trăim doar pentru a face bani și a mânca. Poți
să știi multe despre fericire și totuși să fii nefericit. Nefericitul unei mari
fericiri…
Jules Renard scria că dacă s-ar clădi casa fericirii cea mai
mare încăpere ar fi sala de așteptare.
Eu cred că fericirea nu constă în a avea și nici măcar a fi,
ci a acționa trăind o viață ce să lase ceva în urma ei.
Sunt pline cimitirele de indivizi ce n-au făcut altceva
decât să se nască și să moară. Și între cele două evenimente ce nu li s-au
datorat o liniuță. Adică, nimic…
Eu cred că fericirea e să fii prieten cu Dumnezeu. Să te
bată prietenește pe umăr în zorii dimineții când stai cu El de vorbă. Să-ți
zâmbească și să se încrunte. Să îți dea direcții și uneori să-ți închidă uși în
nas.
Să fie cu tine la reanimare și la nuntă. La tezele de la
școală și în arșița ogorului.
Să fiți prieteni și să nu te lauzi cu asta.
Înseamnă că fericirea depinde de noi. Așa că vă poruncesc să
fiți fericiți…
De ce liceenilor le lipsește educația - de Nicolae.Geantă
Ieri dimineață am găsit abandonată pe biroul din cancelarie, o revistă de biologie. Zeci de pagini scrise cu cele mai mici amănunte despre gâze, fluturi, șerpi, melci, alge, frunze... Știința dom'le, ce mai tura-vura! La sfârșitul tomului, pe un colț de pagină cât palma, câteva rânduri scrise de o doamnă psiholog: prăpastia dintre generații! Adică dintre părinți și elevi. Femeia a ridicat mingea la fileu prin titlu, dar în pătrățica aia cât un șervețel nazal împăturit în patru, n-a ofeit nici un răspuns să te pună pe gânduriu. Scrierea ei nu valora nici cât o măslină pentru un toast la curtea regală! Nu că n-ar fi avut argumente, dar n-a încăput în paper.
Am spus colegelor că tocmai asta-i hiba școlii moderne: lipsa educației morale. Nu putem dezaprecia interesul pentru știință, dar mi se pare nefolositor să umplii mintea liceenilor cu broaște, tipuri de frunze, X si zero, munți și orașe, și să nu-i înveți maniere. Să nu le spună nimeni cum să trăiască în familie, în societate, între semeni. În fapt școala de azi face capul cât banița și inima stearpă. Apoi părinții se vaită că pruncii nu-i ascultă, profesorii se plâng că nu-i respectă, iar poliția că nu-i poate stăpânii.
marți, 11 martie 2014
Ce să-ți aduc eu mamă - de Traian Dorz
- Ce să-ţi aduc eu, mamă,
‘napoi când am să vin
de unde merg departe?
- Obrazul tău senin!
- Ce să-ţi aduc eu, mamă,
când am să-ntorc cândva,
să-ţi fac o bucurie?
- Curată faţa ta!
- Ce să-ţi aduc eu, mamă,
să-ţi bucur ochii dulci?
- Credinţa şi iubirea,
curate cum le duci.
Nimic din ce prin lume
ieşi-va-n calea ta
să nu-ţi umbrească faţa,
nici inima să-ţi ia!
Nici să nu-ţi laşi prin lume,
oricât vei fi-ncercat,
iubirea şi credinţa
cu care mi-ai plecat.
Nici chinuri, nici ispite,
nici loc de sus sau jos
să nu te poată rupe
de fraţi şi de Hristos!
luni, 10 martie 2014
Călătorii obligatorii în viață
1. Găsește credința care mântuiește;
2. Începe să crești;
3. Iubește viața. Nu se repetă;
4. Alege schimbarea. Cât mai ai timp!
2. Începe să crești;
3. Iubește viața. Nu se repetă;
4. Alege schimbarea. Cât mai ai timp!
duminică, 9 martie 2014
De ce să fii neprihănit
Mai este de dorit ne prihănirea? Azi, într-o lume secularizată, diluată religios?
Cartea Proverbelor ne vorbește de 70 motive ale neprihănirii. Ce o fi știut Solomon și noi nu?
Cartea Proverbelor ne vorbește de 70 motive ale neprihănirii. Ce o fi știut Solomon și noi nu?
Proverbele 2:8 (Domnul) Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.
Proverbele 3:33 Blestemul Domnului este in casa celui rău, dar locuinţa celor neprihăniţi o binecuvintă.
Proverbele 4:18 Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescind pină la miezul zilei.
Proverbele 9:9 Dă inţeleptului, şi se va face şi mai inţelept; invaţă pe cel neprihănit, şi va invăţa şi mai mult!
Proverbele 10:2 Comorile ciştigate pe nedrept nu folosesc, dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.
Proverbele 10:3 Domnul nu lasă pe cel neprihănit să sufere de foame, dar indepărtează pofta celor răi.
Proverbele 10:6 Pe capul celui neprihănit sunt binecuvintări, dar gura celor răi ascunde silnicie.
Pentru continuare click AICI
sâmbătă, 8 martie 2014
Rânduri pentru femei
Pentru că sunteți ca niște zăpezi timpurii care au albit surprinzător verdeața trecută a câmpurilor,
pentru că sunteţi cele care înseninează vieţile bărbaţilor,
pentru că sunteţi cele care suflaţi dragoste peste orice faceţi în familia dumneavoastră,
pentru că sunteţi cele care atunci când numai privind copiii dumneavoastră daţi lumii mai multă frumuseţe,
pentru că sunteţi cele care găsesc în fiecare zi timp pentru orice problemă şi orice nevoie a celor dragi,
pentru că - deşi vă mai plângeţi câteodată, o luaţi de la capăt în fiecare zi, mai puternice, mai hotărâte, mai sfinte,
pentru că sufletul dumneavoastră ştie ce e iubirea, cum se dăruieşte şi cum se primeşte,
pentru că ne purtaţi în rugăciunile dumneavoastră fierbinţi, și sunteți proptelele noastre la Cer,
pentru tot ceea ce reprezentaţi pentru noi bărbaţii, şi pentru alte un million de motive…,
pentru dumneavoastră timpul se opreşte puţin în loc în fiecare primăvară, să vă aducă un omagiu.
Vă mulțumim că existați, că rezistați cu stoicism lipsei noastre de tandrețe, că împliniți nu doar ce ne lipsește nouă, ci Trupului lui Hristos!
Să fiți binecuvântate de Cel îmbătrânit de zile, și să aveți răsplată Cerul întreg! Să trăiți veșnic!
Vladimir_Pustan&Nicolae.Geantă&echipaCireșarii
vineri, 7 martie 2014
Dorul după fericire - Vladimir Pustan
”Cine va arăta fericirea?”
O întrebare pe care David o punea în urmă cu 3000 de ani. O întrebare actuală. O întrebare cu răspunsuri multiple pentru unii.
Ferice de noi că nu suntem foarte fericiți. Așa zicea Thoreau ascuns în pădure. Poate are dreptate, pentru că tot ce-i mult strică.
Sunt oameni ce cred că progresul aduce fericire. Avem mașini de spălat, aspiratoare, gaz metan, curent, calculatoare, telefoane deștepte, tablete, mașini cu cai mulți.
Bunica mea spăla hainele la vale pe o piatră, lovindu-le cu un mai de lemn. Apa de băut o aduceam eu de la izvorul din capătul satului în ulcioare de pământ. Bunicul meu mânca slănină cu ceapă. Nu mi se pare că erau mai nefericiți ca noi astăzi. Ba din contră. Parcă suntem tot mai nemulțumiți și stresați.
Alții cred că averea e fericire. Mănâncă suflete, bea și veselește-te. Și apoi crapă. Cu ambulanța la poartă, cu doctori buni într-un spital privat.
Îmi spunea un prieten că și-a dorit să facă 1 milion de euro. Se gândea ce va face în ziua aceea. A plâns când l-a anunțat contabilul că deja îl are. M-am simțit mizerabil, mi-a spus. Poate felul în care arăți te poate face fericit. Și dacă Dumnezeu nu te-a făcut cum ți-ai dori, dă-i cu operații estetice. Pune-ți păr, silicoane, botox, lentile, dinți, vergele. Când vei muri nu te vor îngropa. Te vor recicla. Ești o adunătură de deșeuri.
Poate să fii cunoscut de oameni. Să întoarcă toți capul după tine pe stradă. Cei mai mulți actori de la Hollywood se apucă de droguri sau se sinucid din dorința de-a avea puțină intimitate. Măcar în moarte.
S-ar putea ca împlinirea viselor să însemne fericire. Dar nu există blestem mai mare decât să ți se împlinească toate dorințele. Pentru că în ziua în care nu mai ai pentru ce să lupți ești terminat. Iar visele le ajustăm zilnic. Până ajung coșmaruri…
Atunci, ce-i fericirea? Meditați până vinerea viitoare…
Poate găsim răspunsul împreună.
V l a d i m i r_P u s t a n
8 martie cu fiori și flori - de Nicolae Geantă
 |
| Mamă și prunc - de Nicolae |
Nu sunt de acord cu Shakespeare care spune că femeile sunt hrană pentru zei gătită de diavol. E dezumanizare. Nici cu Mircea Cărtărescu când scrie că ele spun „te iubesc” exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie. Sună poetic, dar e minciună. Dar tind să cred ce zicea Virgiliu Gheorghe: un bărbat nu poate fi un izvor de tandrețe!
Tandrețea nu e numai atunci când sub clar de lună spui povești soției în balansoar. Nici când îi cumperi o pijama roz cu floricele, ori șoricei. Sau când ciugulești puțin din tiramisu și-apoi îi dai cu lingurița ca la bebeluși. E și atunci când sufleci mânecile să speli vase, când dai cu aspiratorul sau spargi o plasă de nuci. Când legeni copilul pe brațe la trei dimineața, iar ea frântă de oboseală îti face sandwich pentru servici.
Tandrețea e atunci când prin ceea ce faci declanșezi fiorii dulci. Emoțiile. Sentimentele. Faci inimile să crească, fețele luminoase și viața felii de bucurie. E gestul prin care bărbatul dă delete tuturor necazurilor femeii. E noblețea prin care te porți ca Dumnezeu.
Ivan Goncearov spunea că bărbații au în firea lor o trăsătură urâtă: se rușinează de sentimentele lor... Prin urmare în loc de declarații suave ei oferă flori. O floare are mai mult parfum decât 1000 de declarații.
Cumpărați flori de 8 martie bărbaților! Faceți declarații frumoase! Fiorii întotdeauna costă...
***************
S-ar putea să vă inspirați si din următoarele:
http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2010/03/elogiu-de-ziua-femeii.html
http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2012/03/cealalta-femeie-din-viata-mea.html
http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2012/03/cantec-femeiesc.html
http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2013/10/mama-de-virgil-carianopol.html
http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2012/03/mama.html
joi, 6 martie 2014
miercuri, 5 martie 2014
Aievea parc-o văd și azi - de Valentin Popovici
Aievea parc-o văd şi azi, îngenuncheată spune,
Cu glasul dulce, legănat, plângând, o rugăciune:
"O, Doamne, toţi copiii mei, primeşte-i în slujire,
Şi-ajută-mă să torn în ei sublima Ta iubire..."
Şi parc-o simt cum mângâie cu mâinile-i frumoase
Un ţânc de sub ghiozdanul greu, şcolar cu coate roase.
"Ce doctor ai să fi şi tu, cu-atâta-nvăţătură!..."
Şi-mi dă câte-un verset să-nvăţ, să ştiu şi din Scriptură.
Ne-adună blândă-n jurul ei, şi-ncetişor ne cântă
Cântările Sionului cu vocea ei de sfântă.
La noi pe-atunci aşa era, întreaga ţară roabă,
Dar mama ne creştea să fim a lui Isus podoabă.
Aşa era pe-atunci la noi: pe-afară jale mare,
Dar lângă mama - numai vis, iubire şi cântare.
O propagandă din infern voia să ne sugrume,
Dar ea-şi strângea lângă Hristos podoaba ei pe lume.
Şi parc-o văd, cu ochi senini şi faţă zâmbitoare,
Uitându-se pe rând la noi cum ai privi la soare...
Şi-apoi cum strânge colţul rupt de la basma cu dinţii
Să-alunge lacrima ce-o simt cu dor numai părinţii.
O, Doamne, ce bogaţi am fost, s-avem aşa o mamă,
Să-avem prin ea în lumea rea comorile de seamă,
Să ne arăţi în ochii ei iubirea Ta deplină,
Şi-atâtea binecuvântări în salbe de lumină...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)