Sâmbăta Paștelui - Liniștea dinaintea petrecerii – de Nicolae.Geantă

Despre Sâmbăta din Săptămâna Mare mulți spun că a fost o zi de odihnă pentru Dumnezeu. La fel ca după creație. Că Hristos Domnul s-a odihnit în mormânt. Trupul da, dar Duhul se poate odihni? Duhul Lui fusese încredințat Tatălui. Era viu...

Unii spun că în Sâmbăta Mare Hristos s-a coborât în iad. În Hades. Dar Petru ne spune că „s-a dus și le-a predicat duhurilor în închisoare” (1 Petru 3:19). Adică nu a coborât în flăcărie iadului, ci în locul celor morți. Acolo unde duhurile așteptau să audă că a venit „izbăvirea pentru cei răscumpărați și judecata pentru cei pierduți”, cum ne-ar zice Tozer. Adică, Isus s-a dus să aducă bucuria pentru sfinții îngropați! Și regretul pentru cei ce au săvârșit răul.

Alții spun că a fost o zi cu tăcere. Atâta liniște era de parcă tot Cerul se dăduse pe modul avion. Mormântul fusese sigilat. Ucenicii stăteau încuiați. Oare nu se întâmpla nimic?

Cineva spunea că „Sâmbăta Mare este ca o ușă închisă din interior: nu vezi ce se întâmplă, dar știi că cineva e acolo”. Și totuși ce face? S-a deconectat de noi? Ne-a lăsat fără semnal? Nu, Dumnezeu nu piede niciodată conexiunea!

Ușa mormântului era blocată. Sigilată. Dar înăuntru Dumnezeu pregătea ceva: un banchet! Pregătea Învierea!

Sîmbăta Mare e liniștea dinaintea petrecerii. A doua zi Hristos venea afară în hainele bucuriei.

Atunci când ți se pare că Dumnezeu și-a blocat telefonul așteaptă în liniște! Dincolo de pietrele mari din ușa Sa El îți pregătește o surpriză.

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset