Era întuneric. Nu
doar afară, ci și în inimile lor! A sinedriștilor. A Sanhedrinului. Completul
de judecată acela religios, ales să facă bine! Binele însemna să protejeze
legile sfinte ale lui Dumnezeu. Să ofere șanse celui asuprit. Să apere pe cel
vinovat! Ba chiar să-i găsească soluții de nevinovăție! Și ei? Au transformat
lumina în întuneric! Binele în rău. Dragostea în ură! Dreptatea în inechitate! (Oare
poate fii judecată Dreptatea? Doar dacă ești judecător sucit!)
În legea
evreiască interogarea de acuzare a inculpatuui de către președinte era strict
interzisă! Dar Caiafa a violat principiul justiției iudaice! Când ești strâmb
nu poți trasa linii drepte!
Legea evreilor nu
putea acuza pe nimeni din propria mărturie. De aceea Hristos l-a întrebat pe
marele preot Ana: „De ce mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei care M-au auzit...”
Drept urmare Isus a primit o palmă peste față... Strâmbii lovesc. Drepții
îmbrățișază!
Oficial o sentință
de condamnare nu se pronunța decât a doua zi! Numai achitarea se făcea pe loc! Mai
mult, cu o zi înainte de sentință, Sinedriul trebuia să... postească! Postul te
face mai îngăduitor!
De asemeni Curtea
Supremă nu putea avea o dezbatere judecătorească înaintea unei zile de
sărbătoare, darămite în ajunul ei! Ba chiar îi era interzis să se întâlnească
altundeva în afara clădirii ei oficiale! Palatul Tribunalului era în Templu! Templul
era Casa lui Dumnezeu. Acolo judecă Dumnezeu oamenii! În casa Anei sau a lui
Caifa oamenii au devenit dumnezei! Aici ajungi la vorba lui Cioran: „este mai
ușor să te crezi tu însuți Dumnezeu decât să crezi în Dumnezeu!”
Sinedriul putea
încălca toate prevederile legale numai în cazul în care se săvârșea cea mai mare
crimă: blasfemia la adresa lui Dumnezeu! De aceea Caiafa a adus martori
mincinoși în proces! Dar n-au putut să-L învinuiască pe cel neprihănit.
Păcătoșii nu pot sta cu capul sus în adunarea unde e prezent Dumnezeu!
Tot procesul Hristos a tăcut! Pentru că știa că orice ar spune în fața acestor judecători strâmbi în apărarea Sa ar fi fost zadarnic. Dar când a fost pus să jure dacă este „Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”, a mărturisit: „Da, sunt!”. Pentru că trebuia să-Și descopere oficial în fața celui mai mare for evreiesc chemarea Sa mesianică! Atunci L-au legat la ochi, L-au lovit cu palemele și L-au scuipat în față strigând: „profețește-ne cine te-a lovit?” Orbii lovesc pe cei care văd! Și îi acuză de nedreptate atunci când li se vorbește despre lumină!
Și-au scris o istorie
strâmbă sinedriștii. Istoria strâmbă e autocondamnare. Tu ai scris cumva
istorie strâmbă față de Domnul? Dacă da ai timp să meditezi azi puțin? Și nu
uita: de 2000 de ani Hristos poate scrie drept pe linii strâmbe! Liniile sunt
la noi dar Cerneala e numai la El! E sângelui Său care iartă!
Fiți oameni drepți! Ca să fii strâmb nu se face niciun efort!
Prahova & Somerset
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu