Șah Mat -de Mihaela Mănescu

"Eu sunt cu negrele!"- am strigat odată

Spre cerul cu reflexe de cristal.

"Adu-Ți pe tablă-mpărăția toată

Și joacă șah cu mine, la egal.

 

Să muți Tu primul, Doamne! Să văd semne!

Să-Ți pipăi Mâna și să simt că ești!

Să ardă-n mine ca un foc de lemne

Prezența Ta din slăvile cerești."

 

Dar Dumnezeu, suflând peste tăblie,

Nebunii Lui în luptă i-a mânat.

Și într-o clipă cât o veșnicie,

L-am auzit șoptind din cer: "Șah-mat!"

 

Un înger alb, uimit de-așa surpriză,

Mă dojenea, râzând după un nor:

"Cu Dumnezeu nu joci tu la remiză...

El e întotdeauna-nvingător!"

 

De-atunci, de când mi-e firea veche-nfrântă,

Nimic nu-mi pare, Doamne, mai frumos

Decât să fiu în oastea Ta cea sfântă

Doar un nebun... Nebun pentru Hristos!

mihaela mănescu