Vinerea NEAGRĂ – Când poverile Domnului devin privilegiile noastre – de Nicolae.Geantă

Venise de la câmp! Nu știm dacă venise la Templu să aducă jertfe cu familia. Nici dacă făcea parte din grupul de gură cască! Însă știm că atunci când Domnul a fost istovit și a căzut sub cruce, centuriomul roman l-a silit să ducă el patibulum-ul. Iar povara Domnului a devenit privilegiul lui. Al lui Simon din Cirene!

Simon din Cirene nu a căutat Crucea. Însă crucea l-a căutat pe el! Nu știm dacă era un om mai solid, nu știm dacă a fost considerat unul dintre „ai Lui”, dar știm că centuriomul roman nu a greșit când i-a poruncit să o poarte! Dumnezeu îl chema pe Simon atunci cân Petru și ucenicii lipseau. Când marii preoți și evreii îl huleau. Când romanii ăl răstigneau. Când era singur! Crucea caută și azi purtători. Să nu uii că dacă fugi de ea, se vor găsi alții. Dar nu te vei putea disculpa! Simon din Cirene a fost omul potrivit la momentul potrivit. Tu ești?

Simon din Cirene a întâlnit Crucea și pe Dumnezeu unde nu se aștepta. Nu era în Templu să aducă jertfe, nu era nici în rugăcine cu mâinile pe sus! Și nici măcar în fața unei Scripturi. Era în praf, în jumătatea drumului. Nu se aștepta să vadă un Dumnezeu lovit, însângerat,plin de răni, huiduit de trecători... Noi ne așteptăm să-L întâlnim după catapeteasmă, lângă racle, în catedrale ori moschei, în kilometrii de lumânări. Ori în strigăte carismatice. Dar El e prezent în drumul Emausului (pentru uceniciii ce îi întorc spatele), în pustiu (pentru „famenii etiopiani”), în râuri tulburi (pentru „Naamanii” leproși), în ruguri aprinse (pentru lideri eliberatori), într-un sărac, un scârțâit de tren, la citostatice, în închisori sau sau chiar într-o... femeie! Augustin spunea că „Dumnezeu e un cerc cu centru peste tot și cu marginile nicăieri!”

Simon din Cirene a înțeles că Dumnezeu face lucrările Crucii cu oamenii. Ar fi putut chema o legiune de îngeri sfinți, dar nu a dorit! A ales un om păcătos să ducă Crucea unui Neprihănit! Deoarece Cruce e dusă și de Isus și de păcătos! Noi o ducem până la locul răstigniri. Isus o duce până în Cer!

Simon cirenianul nu a cârtit! Nu a dat înapoi. E drept, nici nu putea să refuze! El a purtat Crucea cu teamă. Crucea Domnului nu o poți purta oricum. A purtat-o până la un moment dat. Apoi Isus i-a șoptit duios: „Tu ai venit cu ea până la locul răstignirii. Dar de murit mor pe ea, mor Eu!” Pe când eram noi păcătoși El a murit pentru păcatele noastre! Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El!

Simon din Cirene a dus crucea după Isus. Nu a după culte. Nu după încredințările proprii. Nu înaintea Domnului, și nici măcar în linie cu El. Crucea se poartă privind-ul pe Hristos în ceafă! Călcând pe urmele Sale! E singurul care știe direcția. Nimei altul nu a coborât printre noi din Cer ca să ne deschidă cărarea către Acolo!

Simon din Cirene a constatat că e nu e grea Crucea. Dar e contagioasă! După ce a lăsat-o pe Golgota pentru răstignirea lui Isus Hristos și avenit acasă a simțit că s-a îmbolnăvit de „virusul” ei. Apoi și-a îmbolnăvit și familia. Pe Alexandru, pe Rufus, pe soție. Pavel spune că femeia aceasta „a fost ca mama lui!” Crucea e virus care se transmite. Dacă nu ai „îmbolnăvit” pe nimeni cu dragostea ei înseamnă că nu porți pe umeri ce trebuie!

Purtați crucea aici. Jos. Dincolo nu se mai poate. Pentru miliarde de oameni dorința de-a o purta va fi prea târziu! Purtați Crucea Domnului zi de zi! Nu la gât ori pe piept, nu din aur ori tinichea! Ci în suflet! Crucea din suflet nu se vede. Dar se simte...

Nicolae.Geantă

Prahova&Somerset