Mi-a spus tata: „Dragul tatei:
Ai grijă, că focul frige!”
— „Pân’ nu-l țin, tată, în mână,
Nimeni nu mă va convinge.”
Mi-a spus tata: „Dragul tatei:
Adevărul mai și doare.”
— „Ce e, tată, adevărul?
Cât să doară el de tare?”
Mi-a spus tata: „Dragul tatei:
„Vezi că nu-i ceea ce pare.”
— „Ce-au în spate, tată, aceste
Aparențe-nșelătoare?”
Mi-a spus tata: „Taie-o dată,
Măsoară de șapte ori.”
— „Tată, eu tai buruieni,
Ca să pot să dau de flori.”
Mi-a spus tata: „Dragul tatei:
Oamenii au multe fețe!”
— “S-aibă câte-or vrea să aibă!
Am să-i las să mă învețe.”
Mi-a spus tata: „Dragul tatei:
Azi suntem, mâine nu știm.”
— “Apoi ce ne mai rămâne?
Ori trăim, ori nu trăim!”
Mi-a spus tata: „Dragul tatei:
De la viață știi ce vrei.”
— „Tată, eu îmi scriu povestea,
Căutând în tot temei.”
Mi-a spus tata: „Dragul tatei:
Să alegi cu sufletul.”
— „Cum las sufletul s-aleagă,
Când îmi strigă mintea: „Nu!”?”
Și tot tata m-a-nvățat
Că în viață, orice-ar fi,
Are mult de câștigat
Cel ce știe… a iubi!
Și tot tata m-a-nvățat
Că-n viață, oricum ai da,
Are mult de câștigat
Cel ce știe-a ierta!
sursa: Tania Turtureanu? (nu știu autorul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu