Zece piedici în calea rugăciunilor - de Nicolae Geantă

“Mai bine învăț un om să se roage decât zece inși să predice”, spunea CH Spurgeon. Și era prințul predicatorilor! Și atunci și azi era nevoie de puterea genunchilor îndoiți! De rugăciuni care nu doar ating dar și deschid cerul! Ce oare ne împiedică astăzi de nu mai mișcăm niciun centimetru pe Mânuitorul? Ce piedici le fac să nu treacă de tavan?

Nu urca cu păcatul nemărturisit la rugăciune! Putem striga, putem porunci, putem urla de crapă tavanul, dacă trăim duplicitar Domnul nu ne răspunde cererilor noastre! Păcatele fac un zid de despărțire între noi și El! (Ps. 94:9). “Știm că Dumnezeu nu ascultă pe păcătoși”, spunea Apostolul Ioan (9:31).

Nu te ruga până nu repari relațiile rupte cu frații tăi! Sau cu familia! Dacă aduci un dar la altar (Matei 5: 23-25) și nu ai mâinile curate, puneți adidași și fugi 100 de metri garduri. Rezolvă-ți întâi problema, apoi pune genunchiul jos! Petru mai spune că inclusiv problemele nerezolvate cu soția împiedică bărbaților rugăciunile! (1 Petru 3:7) Se aude fraților? 

Nu fi egoist când te rogi! Nu cere doar pentru tine! Nu fii ca Avraam cu negocierea Sodomei, care a cerut salvare numai pentru 10 indivizi (poate familia lui Lot). Roagă-te și pentru binele prietenilor, vecinilor, colegilor, al neamului tău întreg! Roagă-te chiar și pentru vrăjmași! (Asta a poruncit-o Hristos. Iar la Cruce chiar a făcut-o!).

Indisciplina nu primește cunună – de Nicolae.Geantă

Spania a ridicat deasupra capului cupa mondială la fotbal! Ibericii au arătat Argentinei nu numai fotbal. (117 minute „Albiceleste” nu a tras niciun șut spre poarta „Furia Roja”! Era și se visa campioana lumii!). Spaniolii le-a arătat sud-americanilor și caracter! Nu au primit niciun cartonaș galben. Argentinieni au primit 6! Plus unul roșu! Când argentinienii au primit medaliile (de argint) spaniolii au făcut o gardă de onoare și au felicitat adversarii! Când au primit cupa mondială spaniolii jucătorii argentinieni s-au întors cu spatele la ei! Plus că unii din ei i-au lovit cu pumnii pe fotbaliștii europeni! Spirit de Patagonia!

Chiar dacă fotbalul ca sport e pe goluri, sportivitatea e dată de caracter! De fair play (în engleză „joc cinstit”). Pentru că milioane de fani tineri sunt influențați nu numai de jocul de pase și driblingurile cu mingea ale jucătorilor, ci și de ce fac aceștia fără balon! Degeaba strălucești în teren dacă devi noapte în afara lui! Mai ales când te urmărește o planetă întreagă! Campionii în primul rând strălucesc prin caracter! Așadar felicitări Spania, rușine Argentina!

Aș fi fariseu să spun că nu îmi place sportul. Fotbalul. Tenisul. Atletismul... Pentru că văd și învăț ce înseamnă energie. Rezistență. Determinare. Lupta cu adversarul. Etalarea a tot ce este mai bun. Disciplină. Sunt lucruri care trebuie aplicate și în biserică. Chiar Pavel a avut o predică despre cei ce aleargă în competiții (1 Cor. 9:25). Dar când sportivii sunt lipsiți de caracter mă mâhnesc! Indisciplina nu are cunună!

Nu toți putem deveni campioni mondiali! Dar toți puteam deveni campioni în caracter! Luptați să aveți caractere frumoase! De caractere urâte e plină lumea. Acestea vin fără să faci niciun efort!

Nicolae.Geantă 

Sâmbăta Paștelui - Liniștea dinaintea petrecerii – de Nicolae.Geantă

Despre Sâmbăta din Săptămâna Mare mulți spun că a fost o zi de odihnă pentru Dumnezeu. La fel ca după creație. Că Hristos Domnul s-a odihnit în mormânt. Trupul da, dar Duhul se poate odihni? Duhul Lui fusese încredințat Tatălui. Era viu...

Unii spun că în Sâmbăta Mare Hristos s-a coborât în iad. În Hades. Dar Petru ne spune că „s-a dus și le-a predicat duhurilor în închisoare” (1 Petru 3:19). Adică nu a coborât în flăcărie iadului, ci în locul celor morți. Acolo unde duhurile așteptau să audă că a venit „izbăvirea pentru cei răscumpărați și judecata pentru cei pierduți”, cum ne-ar zice Tozer. Adică, Isus s-a dus să aducă bucuria pentru sfinții îngropați! Și regretul pentru cei ce au săvârșit răul.

Alții spun că a fost o zi cu tăcere. Atâta liniște era de parcă tot Cerul se dăduse pe modul avion. Mormântul fusese sigilat. Ucenicii stăteau încuiați. Oare nu se întâmpla nimic?

Vinerea NEAGRĂ – Când poverile Domnului devin privilegiile noastre – de Nicolae.Geantă

Venise de la câmp! Nu știm dacă venise la Templu să aducă jertfe cu familia. Nici dacă făcea parte din grupul de gură cască! Însă știm că atunci când Domnul a fost istovit și a căzut sub cruce, centuriomul roman l-a silit să ducă el patibulum-ul. Iar povara Domnului a devenit privilegiul lui. Al lui Simon din Cirene!

Simon din Cirene nu a căutat Crucea. Însă crucea l-a căutat pe el! Nu știm dacă era un om mai solid, nu știm dacă a fost considerat unul dintre „ai Lui”, dar știm că centuriomul roman nu a greșit când i-a poruncit să o poarte! Dumnezeu îl chema pe Simon atunci cân Petru și ucenicii lipseau. Când marii preoți și evreii îl huleau. Când romanii ăl răstigneau. Când era singur! Crucea caută și azi purtători. Să nu uii că dacă fugi de ea, se vor găsi alții. Dar nu te vei putea disculpa! Simon din Cirene a fost omul potrivit la momentul potrivit. Tu ești?

Vinerea NEAGRĂ - Judecata strâmbă – de Nicolae.Geantă

Cea mai neagră Vineri din istoria lumii a început cu o judecată. Strâmbă! Oamenii judecând pe Dumnezeu! Judecata Domnului Isus e ca teologia nasturelui: dacă închei primul nasture greșit, toți ceilalți vor fi încheiați greșit!

Era întuneric. Nu doar afară, ci și în inimile lor! A sinedriștilor. A Sanhedrinului. Completul de judecată acela religios, ales să facă bine! Binele însemna să protejeze legile sfinte ale lui Dumnezeu. Să ofere șanse celui asuprit. Să apere pe cel vinovat! Ba chiar să-i găsească soluții de nevinovăție! Și ei? Au transformat lumina în întuneric! Binele în rău. Dragostea în ură! Dreptatea în inechitate! (Oare poate fii judecată Dreptatea? Doar dacă ești judecător sucit!)

În legea evreiască interogarea de acuzare a inculpatuui de către președinte era strict interzisă! Dar Caiafa a violat principiul justiției iudaice! Când ești strâmb nu poți trasa linii drepte!

Legea evreilor nu putea acuza pe nimeni din propria mărturie. De aceea Hristos l-a întrebat pe marele preot Ana: „De ce mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei care M-au auzit...” Drept urmare Isus a primit o palmă peste față... Strâmbii lovesc. Drepții îmbrățișază!

Joia Mare - Ligheanul și cei 3S - Nicolae Geantă

„După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat hainele, S-a așezat iarăși la masă și le-a zis: „Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiți Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul, mai mare decât cel ce l-a trimis. Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceți.” (Ioan 13:12-17)

Trei lucruri ne-a lăsat Domnul Hristos în Vinerea Mare (la evrei ziua nu începea la ora 24; ora 10 era ora 18, 6 seara!) ca noi Biserica să le ducem mai departe: Ligheanul, Cămașa și Crucea. Ligheanul cu cei 3 de S: smerenie, slujire, spiritualitate.  

Ligheanul nu vorbește numai despre spălare. Ci despre smerenie! Cel mai mare lider din din istorie ne-a învățat că umilința ne face mari!

Ligheanul nu vorbește numai despre spălare, ci despre slujire. Lucrarea lui Dumnezeu se face cu mânecile suflecate, cu șorțul la brâu, îmbrăcat în salopete. Singurul Dumnezeu care a călcat pe pământ vreodată ne-a învățat că urmașii Lui trebuie să fie încărcați cu baterii Duracel.

Ligheanul nu vorbește numai de curățire exterioară. Ci de-o purificare sufletească. Reprezintă acțiunea Domnului Isus de a curăța ucenicii Săi de întinarea lumii, o curățire interioară necesară pentru a avea parte cu El. Ligheanul vorbește despre spiritualitate. Hristos o oferă, dar noi trebuie s-o păstrăm. 

Hristos ne-a curățit! Trăiți smeriți! Trăiți spirituali! Iuda a avut ocazia să-și pună picioarele-n ligheanul lui Hristos. Dar inima și-a pus-o în mâna diavolului!

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset

Paștele, „operațiunea MOV” și Bacovia – de Nicolae.Geantă

Aștept în fața unui cabinet medical. Cam mulți oameni așteaptă! Nu știu de ce dar parcă noi românii suntem din ce în ce mai bolnavi! Tineri, bătrâni, copii... Boala roade din orice vârstă!

Un domn bătrân, care a venit în urma mea dar s-a așezat direct lângă ușă, a salutat-o pe asistenta care ieșise cu un maldăr de hârtii, apoi a întrebat-o curios: „Doamnă, dvs ați participat la operațiunea MOV?” Femeia e surprinsă, zâmbește și răspunde inocent. „Nu știu ce înseamnă aceasta”. Eu mă gândeam că bătrânul a întrebat retoric pentru că femeia avea un halat... mov. Însă moșul ne-a dumerit: „Operațiunea MOV înseamnă: miel, ouă și vin!” Femeia râde. „Nu am avut încă timp!”.

Când mi-a venit rândul la cabinet i-am spus doamnei că românul, în general, crede că Paștele înseamnă miel, ouă și vin! Sărbătoarea pentru mulți e un ritual... culinar! „Doamnă, cu MOV românul are stomacul plin. Dar sufletul e gol. Sufletul este invers proporțional cu burta. Nu pot fi ambele pe primul loc. Cineva trebuie să fie pe locul doi! Dar asta, noi alegem. Paștele pentru pântec sau Învierea pentru suflet!”

Dacă mai ai părinți - de Nicolae.Geantă

Dacă mai ai părinți iubește-i! Într-o zi o să-ți dea pe-afară dorul de ei! Știai că dragostea de părinți nu poate fii împărțită cu nimeni?

Dacă mai ai o mamă și un tată ascultă-i! Într-o zi vei dori să mai auzi măcar o… cicăleală! Știai că sfaturile părinților sunt legi respectate de Domnul!?

Dacă mai ai părinți sărută-i! Știai că un sărut de la fiul sau fiica lor e valută? Îi fac mult, mult mai bogăți!

Dacă mai ai părinți îmbrățișează-i! Știai că o îmbrățișare a unui copil dă delete munților de îngrijorări ale părinților?

Dacă mai ai părinți bătrâni deschide-le ușa! N-o lăsa să facă păianjeni! Știai că ei te-au ținut în brațe câțiva ani, dar te țin în inimă o viață?

Dacă nu-i mai ai pe pământ reamintește-ți de ei! Știai că părinții ce-au plecat în veșnicie și sunt uitați mor a doua oară?

Cinstește pe mama și tatăl tău! Știai ca doar așa poți trăi multe zile?

Nicolae Geantă

Porunca ce te scoate din temniță - de Nicolae Geantă

Nu toți am fost întemnițați. Puși în lanțuri în pușcărie. Dar toți, cel puțin parțial, ne-am construit cândva propria noastră temniță. În care am început să suferim zi de zi. Apăsător. Chinuitor. Autodistrugător. Pentru suflet. Și pentru trup. Fără liniște. Fără pace. Fără bucurie. În temnița asta am intrat împingându-ne singuri: neiertând.

A ierta nu este o ideologie. Nici măcar un sentiment. A ierta e o poruncă. Tocmai de aceea Hristos ne-a lăsat pe paginile Scripturilor o pildă a unui rob care avea o datorie uriașă față de un împărat. Și care, după ce a fost iertat nu a putut ierta un alt rob care avea o datorie mică față de el! Însă când a auzit împăratul cum s-a purtat robul viclean și nemilos l-a zvârlit direct în pușcărie. De unde nu va ieși până nu își va plăti toată datoria. Care era pentru el de… neplătit!

Porunca ne cere să iertăm ca să fim liberi. Neiertarea ne face să trăim ca oalele Zepter. Sub presiune. Sub stress. Sub asediu. Oricine trăiește așa nu mai dă randamentul la care a fost scontat. Fie el și președintele Academiei. Deci, iartă ca să scapi de un lanț!

Regele și măgărițele - de Nicolae.Geantă

Scriptura ne spune că atunci când Saul a fost uns rege de către Samuel, tânărul monarh provenea dintr-o familie modestă. Cea mai mică familie, din cea mai mică seminție a lui Israel. De aici învățăm că statutul social nu-l limitează pe Dumnezeu. Saul a devenit cel mai mare din Israel deși fusese cel mai mic!

Când Samuel l-a căutat pe viitorul rege acesta își căuta măgărițele pierdute. Destinul său însă era altul. Nu toate lucrările pe care le facem noi sunt chemarea lui Dumnezeu. Domnul are obiceiul să cheme în slujire oameni ocupați cu alte activități. Pe Petru l-a luat dintr-o barcă, pe Elisei de la plugul cu boi, pe Saul de la măgărițe. (Tot ce trebuie să faci apoi ca să fii eficient este să abandonezi măgărițele!) Elisei a jertfit boii și nu s-a mai întors în veac la ei, dar Petru a rămas cu barca legată de chei...

După ce și-a schimbat destinul Saul însă a fost disprețuit de oameni (răi). „Ce, ne poate ajuta acesta?”. Nu vă sună cunoscut? Când cineva începe o slujire nouă e imposibil să nu apară criticii! „Cine vrea să trăiască cu evlavie va fi...prigonit!”, spune Sfântul Apostol Pavel. De aici învățăm că atunci când Dumnezeu te aduce la o lucrare specială nu toată lumea se va bucura. Nici de Isus nu s-au bucurat unii. Unii răi... Saul zice că s-a făcut că nu-i aude. Nu da glas tuturor lamentațiilor. Nu toți se plâng de durere...

După ce s-a întors cu măgărițele acasă, Saul și-a luat boii și a plecat iar la câmp. Uitase aproape că fusese uns rege. Dar a auzit poporul cum plânge pentru că vrăjmașul cel puternic îl batjocorea. Atunci Duhul Domnului a venit peste Saul și a ieșit mâniat prima dată în scenă. Atunci tot poporul l-a uns împărat! Când Dumnezeu te confirmă într-o poziție într-o zi vei fi confirmat de oameni.

Saul a ajuns rege la 33 de ani. Păcat că a domnit numai doi ani peste Israel. Ar fi domnit mult și bine dacă ar fi rămas numai rege. Dar el a vrut să fie și preot! Neascultarea are totdeauna un preț (uriaș): aduce prăbușirea. Când calcă greșit și elefanții cad!

Regele Saul a fost înlocuit de regele David. David fusese păstor. Saul fusese crescător de măgărițe. Nu tuturor le folosește trecutul...

Ai fost chemat să slujești. Eficient. Dar înainte de-a avea rezultate notabile descotorosește-te definitiv de măgărițe! 

Nicolae.Geantă