Nicolae Geantă - Treptele lui Elisei

 

sursa: Nicolae.Geantă via Romanian Church of Bridgwater

Mi-a spus tata

Mi-a spus tata: „Dragul tatei:

Ai grijă, că focul frige!”

— „Pân’ nu-l țin, tată, în mână,

Nimeni nu mă va convinge.”

 

Mi-a spus tata: „Dragul tatei:

Adevărul mai și doare.”

— „Ce e, tată, adevărul?

Cât să doară el de tare?”

 

Mi-a spus tata: „Dragul tatei:

„Vezi că nu-i ceea ce pare.”

— „Ce-au în spate, tată, aceste

Aparențe-nșelătoare?”

 

Mi-a spus tata: „Taie-o dată,

Măsoară de șapte ori.”

— „Tată, eu tai buruieni,

Ca să pot să dau de flori.”

 

Mi-a spus tata: „Dragul tatei:

Oamenii au multe fețe!”

— “S-aibă câte-or vrea să aibă!

Am să-i las să mă învețe.”

 

Mi-a spus tata: „Dragul tatei:

Azi suntem, mâine nu știm.”

— “Apoi ce ne mai rămâne?

Ori trăim, ori nu trăim!”

 

Mi-a spus tata: „Dragul tatei:

De la viață știi ce vrei.”

— „Tată, eu îmi scriu povestea,

Căutând în tot temei.”

 

Mi-a spus tata: „Dragul tatei:

Să alegi cu sufletul.”

— „Cum las sufletul s-aleagă,

Când îmi strigă mintea: „Nu!”?”

 

Și tot tata m-a-nvățat

Că în viață, orice-ar fi,

Are mult de câștigat

Cel ce știe… a iubi!

 

Și tot tata m-a-nvățat

Că-n viață, oricum ai da,

Are mult de câștigat

Cel ce știe-a ierta!

sursa: Tania Turtureanu? (nu știu autorul)

Sfaturi pe care nu le doream…

În copilărie eram convinsă că ei pur și simplu vor să-mi strice viața. Nu-mi permiteau una, nu mă lăsau în alta, mă obligau să fac cutare lucru. Acum am crescut și am înțeles: în spatele fiecărei interdicții era dragoste. Doar că atunci nu vedeam asta.

Iată 10 lucruri pentru care acum sunt recunoscătoare.
1) «Nu sta cu băieții până târziu» Mă enervam: «Nu aveți încredere în mine!». Ei doar știau că la 14 ani plimbările de seară rareori se termină cu ceva bun.

2) «Nu te împrieteni cu fata aceea» Părea că se bagă unde nu le fierbe oala. Și apoi acea fată a trădat pe toți cei care aveau încredere în ea. Intuiția maternă funcționează mai bine decât logica.

3) «Nu purta fuste scurte la școală» Țipam: «Mă faceți de râs!». Ei doar încercau să mă protejeze de atenția celor cărora nu le pasă de mine, ci doar de picioarele mele.

4) «Nu pleca de acasă fără să spui unde te duci» Mă scotea din minți. Acum înțeleg: dacă mi s-ar fi întâmplat ceva, măcar ar fi știut unde să mă caute.

5) «Nu lua lucrurile altora» Chiar și fleacuri, chiar și dacă «nimeni n-o să afle». Credeam că e moft. Acum știu: din furturi mici cresc probleme mari.

Nicolae Geantă la Roșia, Bihor

 

Dacă mai ai părinți - de Nicolae.Geantă

Dacă mai ai părinți iubește-i! Într-o zi o să-ți dea pe-afară dorul de ei! Știai că dragostea de părinți nu poate fii împărțită cu nimeni?

Dacă mai ai o mamă și un tată ascultă-i! Într-o zi vei dori să mai auzi măcar o… cicăleală! Știai că sfaturile părinților sunt legi respectate de Domnul!?

Dacă mai ai părinți sărută-i! Știai că un sărut de la fiul sau fiica lor e valută? Îi fac mult, mult mai bogăți!

Dacă mai ai părinți îmbrățișează-i! Știai că o îmbrățișare a unui copil dă delete munților de îngrijorări ale părinților?

Dacă mai ai părinți bătrâni deschide-le ușa! N-o lăsa să facă păianjeni! Știai că ei te-au ținut în brațe câțiva ani, dar te țin în inimă o viață?

Dacă nu-i mai ai pe pământ reamintește-ți de ei! Știai că părinții ce-au plecat în veșnicie și sunt uitați mor a doua oară?

Cinstește pe mama și tatăl tău! Știai ca doar așa poți trăi multe zile?

Nicolae Geantă

Goblene pentru pereții inimii | Cuvânt înainte | Ionuț Adrian Sandu

 CUVÂNT ÎNAINTE

„Neliniștit este sufletul nostru până ce-și găsește odihna în Tine.” — Sfântul Augustin

Puține propoziții din istorie au descris mai limpede drama omului modern. Indiferent că ne place sau nu, trăim în epoca vitezei, a notificărilor, a opiniilor aruncate în rafale. Și totuși, în miezul acestei agitații, sufletul rămâne neliniștit. E într-o permanentă căutare. Întreabă. Se frământă.

Blaise Pascal scria că „în inima omului există un gol în formă de Dumnezeu”. De aceea, oricât am umple viața cu informația din jurul nostru, cu performanță sau putere, rămâne ceva care nu se satură. Iar cartea de față se adresează tocmai acestui loc tăcut din fiecare dintre noi.

„Goblenuri pentru pereții inimii” nu este o carte de teorie, ci una de oprire. Nu este un tratat, ci o invitație. Nu este o dezbatere, deși ar putea constitui un punct de plecare, ci o oglindă.

Autorul țese cuvintele precum firele unui goblen: atent, repetat, cu răbdare. Într-o lume care iubește mesajele scurte și zgomotoase, pline de culoare, el îndrăznește să scrie despre liniște. Într-o cultură care cultivă reacția rapidă, viteza, el alege reflecția. Iar în vremuri în care adevărul este strigat agresiv tocmai de necunoscătorii adevărului, el propune un adevăr spus cu dragoste.

Dostoievski avertiza: „Omul este un mister care trebuie dezlegat.” Iar aceste pagini tocmai asta încearcă: să dezlege misterul inimii prin lentila Scripturii și a experienței personale, pe care Nicu Geantă ne-o înfățișează. Smochinul care nu rodește, adevărul rostit fără iubire, eșecul care devine profesor, bambusul care crește peste noapte, idolii ridicați pe munți – toate devin parabole ale vieții cotidiene.

Albert Einstein spunea că „nu putem rezolva problemele folosind același tip de gândire cu care le-am creat”. Cartea aceasta propune o altă perspectivă: gândirea credinței. O schimbare de axă, de paradigmă. O privire ridicată „spre munți”, dar nu pentru a idolatriza înălțimile, ci pentru a-L căuta pe Dumnezeu.

Există în aceste pagini o voce pastorală, dar și una profetică. Uneori, vocea mângâie cititorul. Alteori avertizează. Dar, întotdeauna, caută să trezească. Pentru că, așa cum spunea C.S. Lewis, „Dumnezeu ne șoptește în plăceri, ne vorbește în conștiință, dar strigă în suferință”. Iar aceste devoționale sunt, poate, o formă de șoaptă care ne pregătește și ne ajută să auzim mai clar.

Cartea nu promite soluții magice și nu oferă rețete rapide pentru mântuire. Oferă însă ceva mai rar: un exercițiu de sinceritate - cu noi înșine, cu aproapele nostru și chiar cu Dumnezeu.

„Deșertăciune a deșertăciunilor”, spunea Solomon. Și tot el amintea că există un timp pentru toate. Această carte este un timp pentru inimă, un timp pentru oprire, un timp pentru rodire, precum are bambusul.

Cititorule, vei găsi aici pagini care te vor confrunta și pagini care te vor consola. Vei întâlni întrebări incomode. Dar, poate mai important, vei descoperi că nu ești singur în căutările tale.

În cele din urmă, aceste „goblenuri” nu sunt simple reflecții, ci invitații la transformare. Pentru că lipsa rodirii nu este un blestem, ci – cum spune autorul – un autoblestem. Iar rodirea începe întotdeauna cu o decizie.

Să citim, așadar, nu în grabă, ci cu inimă deschisă. Să citim nu pentru informație, ci pentru formare. Să citim nu doar cu mintea, ci și cu sufletul.

Și, poate că la finalul cărții, vom înțelege mai bine ce înseamnă să fim plantați „la marginea drumului” și asta nu pentru a ține umbră, ci pentru a hrăni.

Și, poate, neliniștea care ne-a înconjurat până acum, se va transforma în pace.

dr. Ionuț Adrian Sandu, 

Bruxelles, UE

Dragostea ca o curea

Pavel ne invită parcă într-o croitorie cerească unde se lucrează la măsura sufletului: îndurare tivită cu bunătate, smerenie căptușită cu blândețe, îngăduință largă pentru slăbiciunile altora, iertare ca un buzunar adânc și răbdare cusută pentru zilele lungi ale vieții. Dragostea este cureaua care le strânge pe toate laolaltă, ca o eleganță a cerului purtată printre oameni. Și totuși, după ce îmbraci aceste veșminte, rămâne întrebarea tăcută: unde vor sta ele mai bine decât în locul cel mai adânc din noi?

Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii.

Coloseni 3:14

Pulsul Luptătorului 

Nicolae Geantă la Bridgwater, UK

 

La mulți ani tuturor femeilor!

 

Nicolae Geantă în Belgia

 

Estera, feminitatea la superlativ | Nicolae Geantă, prezintă Cornel Dărvășan | CL

La Mulți ani Sefora!

În fiecare Martie ghioceii vestesc primăvara.
Iar tu ne vestești fericirea în chilia inimii!

Ai venit printre noi înflorindu-ne viața.

Cu tine, perii albi dela tâmple se transformă în crini!

Nu, nu ne ascundem după cuvinte ca acestea, 

ci stăm în miezul lor...

Să urci zi de zi un pas măcar mai sus a ieri.

Nu există limită pentru succes!

Tu știi bine: cu Dumnezeul tău poți sări orice zid!

Îți dorim multă sănătate și bucurie cât Pacificul.

Și o abundență de binecuvântări sfinte!

LA MULȚI ANI SEFORA!

PS: „Să nu uiți (niciodată): „Tu ai iubit neprihănirea 

și ai urât nelegiuirea, de aceea Dumnezeul tău te-a uns 

cu untdelemn de bucurie, mai presus decât pe

tovarășii tăi!” (Evrei 1:9)

Daddy & Mommy

Nicolae.Geantă

YE SU - Numele lui Isus în chineză (mandarină) - Nicolae.Geantă

vezi și 
https://www.instagram.com/
p/DVZUCQmin_g/?img_index=1

Numele Domnului Isus în mandarină (limba chineză cum îi spunem noi) este alcătuit din două cuvinte: Ye și Su. Interesant este faptul că primul cuvânt „YE” este un simbol asociat cu cuvântul „a auzi”. Pentru că atunci când vorbești cu sau despre Dumnezeu trebuie să înțelegi că… El te aude. Te ascultă! Traducerea lui „Ye” înseamnă de fapt „ureche”! Dumnezeu are urechi și aude! Orice cerere. Orice rugăciune. Orice durere. Orice bătaie de inimă. Dar și orice zdrăngănit al păcatului!

Interesant este faptul că în chineză cuvântul „Ye” este de fapt o… șoaptă! Șoapta e susur blând. Ciuvânt dulce. Duhul Sfânt e susur blând. E miere pentru suflet. Hristos nu doar că ne aude chiar și șoaptele, dar El Însuși ne vorbește în șoaptă. Nu răgnește la noi. Ci ne vorbește plin de blândețe! Cuvintele Sale mângâie. Sunt balsam vindecător!

Chinezii mai folosesc pentru „ureche” încă trei cuvinte: „cong” (auz ascuțit), „ling (a asculta)”, „long (surd)”. (Mă gândeam că Domnul Isus Hristos are un auz super fin, ascultă cu plăcere rugăciunile oamenilor dar e „surd” la învinuirile ce ni le adduce diavolul!). „YE” ne demonstrează de asemeni faptul că Isus „aude” dar și ne „ascultă!” Adică e atent la ce Îi cerem! Psalmul 94: 9a ne întreabă retoric: „Cel ce a sădit urechea s-ar putea să nu audă?”. Să avem mare grijă ce vorbim, Dumnezeu aude tot! Fiți curajoși, El ne și ascultă! Iar Psalm 18:6 ne edifică: „Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui”.

Am mai aflat că în limba mandarinilor „Ye” se mai folosește și pentru „Tată”. Iar „Su” pentru „pâine” ori „pește”! Asta ne duce cu gândul că „Tatăl înmulțește pâinile și peștii!”

În concluzie YE SU aude, ascultă și hrănește! Dumnezeu este ureche și pâine! YE SU. Tatăl aude, Duhul Sfânt ascultă, Fiul hrănește! Mai poate auzi vreun dumnezeu? Mai poate hrăni vreunul dintre zei? Niciunul. Acum înțelegeți de ce ISUS HRISTOS este Singurul Dumnezeu?

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset

Să înfloriți acolo unde sunteți așezate!

 

Antiprimăvara și iarna sufletului - de Nicolae.Geantă

 „Ce dacă vine primăvara,

Atâta iarnă e în noi

Că martie se poate duce

Cu toți cocorii înapoi.

În noi e loc numai de iarnă,

Vom îngheța sub ultim ger,

Orbecăind pe copci de gheață

Ca un stingher spre alt stingher”.

 

Așa spunea Adrian Păunescu în martie 1983! Am putea spune că era „iepoca lui Ceaușescu”, dom'le. Foame, frig, frică. Bine, bine, dar răul? Răul e frigiderul care produce iarnă în noi! Ceaușescu a trecut, dar răul? A rămas. A proliferat!

„Wow, cam multă zăpadă! Când este cel mai frig la voi, Nicu?”, m-a întrebat un prieten din Africa, zilele trecute. „Când se răcesc relațiile dintre noi!” Când între mine și inima fratelui meu s-a făcut punte de gheață! Chiar dacă ai fi la Ecuator sufletul simte frig! E iarna sufletului!

Suntem în câteva ore din nou în Martie. Și România e atât de cuprinsă de frig. Atâta răceală în inimi cum n-am avut nici pe vremea comuniștilor! Atunci românii erau uniți! Uniți în suferință! Numai nomenclaturiștii erau priviți ca cei care produc „gheață”. Astăzi gheața nu s-a topit! Ba dimpotrivă. Munți de zăpadă s-a așternut între noi. Minciună. Ură. (Grigore Vieru spunea că „românii iubesc alte nații dar se urăsc între ei!”). Dezbinare. „Voi nu sunteți de-ai noștri!”, se aude obsesiv pe la colțuri. Am reușit să înghețăm cu toții. Să ne crească țurțuri la ochi. Să ne privim apatic. noi între noi. Să fim divizați. Niciodată nu au fost mai împărțiți ca acum românii! Oare de ce?

E simplu. Gheața inimii crește când dispare focul lui Hristos! Și care e focul acela? Iubirea! Isus Mântuitorul a spus: „dragostea celor mulți se va răci” (Matei 24:12). Se va așterne iarnă în suflete!

Vine Martie! Zăpada de afară dispare. Dar cea din suflet?

Aș vrea să-l contrazic pe Adrian Păunescu. Singur nu pot. Zăpada vieții trebuie topită împreună! Hai, chemă primăvara în suflet! Dumnezeu e gata apoi să-Și planteze florile Sale! Dar terenul îl pregătești tu!

Nicolae.Geantă

Prahova&Somerset

Eveniment editorial: Goblene pentru pereții inimii - Nicolae Geantă

 Noul meu volum cu 101 devoționale este în aceste zile în tipografie!

Goblenele sunt acele operă de artă mici, brodate, cusute cu migală pe o pânză specială. Distincția lor e fidelitatea reproducerii culorilor. Valoarea maximă a lor o dă ața de calitate. Și mai ales mâna din spatele acului. Atârnate pe pereți, ele transformă orice cocioabă scorojită într-un veritabil muzeu de artă. 

Inima, bună sau rea, netedă sau cârpită, e asemeni unei expoziții de goblenuri. Unde, zi de zi, Dumnezeu atârnă în bolduri de dragoste, harul și bunătatea, îndurarea și iertarea, fericirea și mântuirea. Asta după ce a cusut cu fir de sânge crăpăturile urii, ale indiferenței, ale hulei, ale viciilor nesănătoase. Împodobit de Hristos, orice om - chiar dintre „tâlhar” de ar fi, poate ajunge în vârf pe scara valorii. Adică sfânt.

Am încercat, prin devoționalele de mai jos, să țes cu cuvinte mici goblene care ne pot înzestra inimile mototolite de truda zilei. Înfrumusețarea inimii se face permanent. O dată pe an nu are niciun efect. O dată pe lună e insuficient. Toți, avem nevoie de o primenire spirituală zilnică! Dar pentru asta întâi trebuie făcut ceva: să ne dezlipim urechile de sunetul pământului!

Trăim într-o societate confiscată de-o droaie de „postări” evanescente (inactuale) care ne macină subliminal, care ne produc spaime și nedumeriri. În care domină sensul răului. Înghițim fără să vrem spasme „cotidiene” care ne urâțesc. Ne transformă inima într-o „minus inimă”, ca să-l parafrazez pe domnul A. Pleșu.

Goblenele de mai jos tocmai de aceea au fost scrise. Îmi fac iluzia că, citite, aceste pagini aduc măcar o scurtă promenadă igienică inimii. Un refresh asupra creierului. Și un echilibru într-o lume cu hărțuieli nebune.

Nicolae.Geantă
Drăgăneasa,
februarie 2026

Nicolae Geantă - NU campa în Vale!

 

sursa: Nicolae Geantă, via Biserica Renovatio

Cum ne hrănim mintea cu lucruri de calitate? | Nicolae Geantă, prezintă Cornel Dărvășan

 

sursa: CL și Veritas

Nicolae Geantă la București

 duminică 22 februarie ne vedem seara la RENOVAȚIO (17,00) 

... și dimineața la Biserica DIN STRADĂ LA HRISTOS! (10,00)

E adevărat adevărul oamenilor? -de Nicolae.Geantă

Am citit mai de mult o poveste despre Adevăr. Toți căutăm Adevărul. Se spune cî un tânăr dorea să se căsătorească cu o fată. 

- O iubești?, au  întrebat rudele ei. 
- Da. Mult.
- Ți-o dăm atunci când vei găsi Adevărul. 

Tânărul a plecat și l-a căutat prin biblioteci, prin universități, prin școli și institute de cultură. 
L-a căutat vara, iarna, în sate și orașe, între săraci și bogați. 
L-a căutat ani întregi, fiindcă o iubea. 
Timpul trecea. 
Undeva la marginea lumii, la gura unei peșteri, în inima pădurii a văzut o hoașcă urâtă. Bătrână. Schimonosită. 

- Tu cine ești? 
- Adevărul. 

A plecat fericit. Întâlnise marea căutare. Dar, după 10 pași, ea a strigat: 

- Dacă te vor întreba oamenii cum arăt, să nu le spui că sunt bătrână si urâtă, ci tânără și frumoasă!

M-am tot gândit dacă povestea are vreo logică. Și am aflat că Adevărul nu stă în oameni. Ci doar în Hristos! Adevărul oamenilor poate să fie... minciună! Și știți care e cea mai periculoasă: auto-minciuna! Să te minți singur că ești bine și când colo tu ești pe nicăieri.

Nu vă lăsați amăgiți de oameni! Nu vă autoamăgiți! Nu tot ce strălucește este aur! 

Nicolae.Geantă

Prahova&Somerset

Ipostaze dela conferințele pentru liceeni

fa click pe linkuri

Reziliența rromilor
 https://youtube.com/shorts/zSR3ovPVfiw?si=5KdUXJKPeKZ4iTmR

Ispita drogurilor
https://www.instagram.com/p/DUsWC0PjAQ3/

Anturaje bune, anturaje rele!
https://www.instagram.com/p/DUluGO2ijUZ/

Inima cu vitralii - de Nicolae Geantă

Cineva spunea că o inimă făcută cioburi nu se mai poate repara cu niciun adeziv. Parțial are dreptate. Nimeni nu poate repara o inimă ruptă. Nici medicii, nici psihologii, nici filosofii... Și nici atât cel ce a distrus-o!

Totuși, există un restaurator de inimi: Hristos! El ia cioburile și le lipește cu... sânge! Am spus mai de mult că inima cea nouă devine mult mai valoroasă (vezi aici). 

Însă, astăzi, vreau să vă spun ceva și mai măreț: Chiar dacă în urma lipirii cioburilor inima nu se mai face netedă ca o oglindă, între bucățelele adunate se nasc vitralii. Prin care lumina lui Dumnezeu strălucește și mai minunat! 

Inimi cu vitralii au... sfinții! Probabil nu la voia întâmplării un copil a scris la școală că „sfinții sunt oamenii aceia prin care trece lumina!”

Luminați! Fiți vitraliile lui Hristos! Sunteți chemați să-L prezentați pe Dumnezeu colorat. Cum ce culoare are Dumnezeu? Toate culorile...

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset

14 februarie nu e despre dragoste… - de Nicolae Geantă

Milioane de oameni cad în capcana relațiilor pasagere, transformându-și trupul într-o marfă. Persoana umană capătă o valoarea de schimb. Sufletul se vinde pentru o doză ieftină de dopamină.

Bărbatul învață să exploateze corpul femeii. Femeia e instigată să-și domine și să-și manipuleze bărbatul. Ce rezultă? Tortura reciprocă dintre parteneri”, spunea Mihai Neamțu!

Poate fii dragostea o tortură? Da, poate. Mai ales atunci când te joci cu ea, cand o chemi nelatimp! Eclesiastul - cel mai deștept om al planetei, ne sugera cândva: “Nu stârniți, nu chemați dragostea până nu vine ea! Dragostea este mai tare ca moartea!” A gustat cineva din moarte?

Dragostea tip Valentine’s Day este trecătoare. Și toxică! Nu poți uni cu adevărat numai o zi! Dragostea e permanentă! 

Concludem. Dragostea nu e 14 februarie! E Ioan 3:16. Restul sunt povești de iubire!

Fugiți de îndrăgostirile efemere! Aduc un strop dulceață dar garnisit cu tone de amărăciune!

Nicolae.Geantă

Taunton, Somerset

Povestea lui Ron Clark (film motivațional pentru elevi)

Un film motivațional care trebuie văzut de oricine are de-a face cu școala: elevi, profesori, părinți, bunici...

Pentru a viziona cum un profesor aduce la cele mai înalte performanțe o clasă dintre cele mai slabe, apasă pe link sau pe foto. Filmul este subtitrat în limba română!

https://youtu.be/D9lKh2w0D5Y?si=rpRNOTc_470jZYHS

Nicolae Geantă al Bridgwater, UK

 

Fața e oglinda inimii - de Nicole.Geantă

• Un bătrân înghețat bine stă pe malul unui râu. Un pluton de călăreți trec apa învolburată. Când vine ultimul călăreț, bătrânul îi cere să îl treacă răul.

• De ce să te trec tocmai eu? M-ai cunoscut?

• Nu. Dar am văzut în privirea ta ce nu am văzut la ceilalți. Am văzut compasiune.

Ofițerul l- a trecut în partea cealaltă! Era Thomas Jefferson. A devenit al treilea președinte al SUA.
Omul bun se cunoaște după față! Fața e oglinda inimii!

Conferințe pentru liceeni la LTCI Câmpina. Cu Nicolae Geantă și invitații săi

 

Planificarea depinde de oameni, dar succesul depinde de Dumnezeu! - de Nicolae Geantă

Medicul Luca, autorul cărții „Faptele Apostolilor”, spune la un moment dat că, în timpul călătoriilor sale misionare, Apostolul Pavel în timp ce vizita Listra și Iconia - unde „frații” îl vorbeau de bine - Duhul Sfânt l-a oprit să le vorbească (FA 16:6). Prin urmare Pavel împreună cu Sila au plecat spre Bitinia din Asia Mică. Dar nu au putut intra căci „Duhul lui Isus nu le-a dat voie” (FA 16:7). Atunci au plecat la Troa (lângă strâmtoarea Dardanele), unde Pavel a avut o vedenie în care un om care îl ruga să treacă în Macedonia și să îi ajute! Prin urmare Pavel și Sila ajung la Filipi - cea mai mare cetate macedoneană a vremii - unde după câteva zile de predicare pe malul unui râu sunt... arestați! Apoi, în închisoare se convertesc la creștinism temnicerul și casa lui, care împreună cu Lidia și casa ei (deja convertiți în prima zi de vizită a lui Pavel), au format prima biserică europeană: cea din Filipi (azi ruine în comuna Krinides, Grecia).

După ce am citit textul, m-am gândit că în viață, ca și Ap. Pavel întocmim planuri. Planificăm. Dar nu mereu reușim. Eșuăm. Inclusiv acolo unde suntem iubiți! Nu izbutim atunci când planurile - oricât ar fi de bune - sunt întocmite de noi, ci nu de Cer! Oare de ce? Simplu: planificarea depinde de oameni, dar succesul depinde de Dumnezeu...

Când regele David era pe moarte, i-a dat fiului său Solomon următorul sfat: „Păzește poruncile Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui și păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui și învățăturile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să izbutești în tot ce vei face și ori încotro te vei întoarce” (1 Împărați 2.3). Ce putem constata noi aici? David nu recomandă lui Solomon succesul care vine din forță militară, financiară, poziție sau rang înalt. Nici cum să adune bogății din alte regate ori să-și doboare dușmanii în bătălie. Ci simplu, formula pentru succes era să-L urmeze pe Dumnezeu și să-L asculte!

Știu, sunt oameni care spun că au succes în viață și în afara lui Dumnezeu! Se prea poate. Dar îi previn: triumful acela e primul pas spre faliment! Priviți la Iuda, Caiafa, Voltaire, Stalin, Ceaușescu... Satana. Finalul lor a vorbit despre eșecul lor! Succesul fără Dumnezeu este eșec!

Fă planuri! Dar aplică-le călăuzit de Duhul lui Dumnezeu!

Nicolae.Geantă

Prahova & Somerset

Nicolae Geantă la BCDE Betania Ploieștiori

 

Un pastor grijuliu va zidi biserica sa, iar o biserică grijulie își va susține pastorul.

Un pastor care se îngrijește cu adevărat face mai mult decât să predice. El se roagă pentru turma sa, învață Cuvântul cu credincioșie, corectează cu dragoste și trăiește ca un exemplu al lui Hristos. Scopul său nu este popularitatea, ci creșterea spirituală a oamenilor pe care Dumnezeu i-a încredințat lui. Când un pastor slujește cu inima de păstor, biserica este întărită, unificată și zidită în credință.

În același timp, o biserică grijulie nu doar primește, ci și răspunde. O biserică sănătoasă se roagă pentru pastorul ei, îl încurajează, îi respectă chemarea și îl susține spiritual, emoțional și material. Ei înțeleg că și pastorii sunt oameni, care se confruntă cu presiuni, descurajări și lupte nevăzute. Sprijinul din partea bisericii dă putere pentru a continua lucrarea slujirii.

Când atât pastorul, cât și biserica au grijă unul de celălalt, lucrarea lui Dumnezeu înflorește. Biserica devine un loc al iubirii, al creșterii și al misiunii. Unitatea înlocuiește diviziunea, slujirea înlocuiește egoismul, iar Hristos este glorificat. Această grijă reciprocă reflectă planul lui Dumnezeu pentru biserica Sa – unde fiecare membru lucrează împreună, purtând poverile unul altuia, pentru zidirea trupului lui Hristos.

* text primit de la pastorul Daniel Martin (London)

Conferință pentru Liceeni | Decalogul iubirii | Nicolae Geantă

 

Cu pași mărunți înainte! - de Nicolae Geantă

În prima zi a anului am ales un moto potrivit pentru 2026, primit de la prietenul meu Emanuel: „... am vestit un post de smerenie înaintea Domnului nostru ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copii noștri și pentru tot ce este al nostru” (Ezra 8:21). Și, după ce m-am rugat, mi-am amintit că singur poți merge repede, dar împreună ajungi departe! Așa că m-am decis să înaintez și de-ar fi să o fac târâș! Și să trag și pe alții după mine!

Au trecut câteva săptămâni și am citit un text despre un om credincios care trebuia să ajungă la o biserică aflată pe vârful unui munte. Privind de jos, drumul i s-a părut lung și anevoios. Descurajat, s-a oprit și a spus: „Doamne, nu pot face toată această cale. E prea mult  pentru mine”. Atunci a auzit în inima lui un glas blând: „Nu-ți cer să vezi tot drumul, ci doar următorul pas”. Omul a făcut un pas mic. Apoi încă unul. Câteodată se oprea, obosea sau aluneca, dar de fiecare dată se ruga și continua. Nu alerga, nu se compara cu alții, ci mergea încet, ținându-și ochii la picioare și inima la Dumnezeu. Când soarele a apus, a realizat că ajunsese sus, fără să-și dea seama când. Atunci a înțeles că nu pașii mari l-au dus la capăt, ci credincioșia în pașii mici, făcuți zi de zi cu Dumnezeu.

Știam că atunci când pui mâna pe plug nu trebuie să te uiți înapoi. Iar când pleci să cucerești un vârf nu trebuie să mai privești în vale. Dar eram sceptic că pot înainta cu pași mărunți! Când umbli cu Hristos nu ți se cere grabă. Nici perfecțiune. Ci doar înaintare cu credință. Chiar cu pași mici. Psalmul 37:23 spune că „Domnul întărește pașii omului, când Îi place calea Lui”.

Faceți pași înspre Dumnezeu. Mărunți. Dar mulți. În drumul spre cer nu se contabilizează viteza! Nici un număr anume de pași efectuați. Ci trecerea liniei de sosire!

Călătorie fericită! 

Nicolae.Geantă
Prahova & Somerset

Mai pune - de Traian Dorz

 
Mai pune pe deasupra
măsurii dărniciei,
că tot ce pui mărește
comoara bucuriei,
mai pune bunătate,
și milă și iertare,
c-acestea îți vor crește
răsplata și mai mare.
 
Mai pune din iubire
și ia, mai ia din ură
mai ia din ce-i răceală,
mai pune ce-i căldură,
mai lasă din ce-i lene,
mai pune din ce-i grabă,
c-acestea îți vor crește
puterea ta cea slabă.
 
Mai multe flori du astăzi,
spre cel iubit în viață,
căci în zadar vei duce
la un sicriu de gheață,
și dragostea arată-ți
cât soțu-i lângă tine,
căci dacă se va duce,
ai vreme de suspine!
 
Traian Dorz
volumul „Cântarea Biruinței”

Dacă am avea iubire - de Eliana Popa

Dacă am avea iubire, toate le-am răbda ușor
N-am lovi nici prin cuvinte, nici prin fapte care dor
Nu ne-am tulbura cu duhul, n-am răspunde mânios
Daca am vedea in oameni, chipul Domnului Hristos !

Dacă am avea iubire, ar înmuguri surâsul

Ce ar șterge de pe gene și tristețea dar si plânsul

Dacă am avea iubire, n-am trai doar pentru noi

Am întinde-un colt de pâine si o haină celor goi !

Dacă am avea iubire, sufletul ni s-ar sfinti

Am fi îngeri de lumină ce pășesc spre veșnicii

Am aduce bucurie și un strop de pace-n toate

Si-am tămădui cu-n zâmbet, sufletele întristate.

Dacă am avea iubirea, cea lăsată de Hristos

Am vedea in cei din jur, numai ce este frumos 

Dumnezeu a pus in oameni un talant sau chiar mai mult,

Dar robiți de patimi multe, l-am ascuns sau l-am pierdut !

Dacă am avea iubire, am fi buni samarineni

Și am ridica pe umeri, toți bolnavii-acestei vremi,

Am primi în casa noastră pe toți Lazării sărmani

Nu ne-am strânge-n punga noastră spre osîndă, gologani !

Dar nu mai avem iubire... Alergăm vânând păcate,

Ne oprim pentru o clipă și-apoi mergem mai departe.

Și uităm că timpul nostru într-o zi se va sfârși

Și în viața viitoare, ce am dat vom... dobândi !

Eliana Popa

Evanghelizare la Mireșul Mare (Prahova) cu Nicolae Geantă

Conferință de Familii cu Nicolae Geantă și Dan Florin

 

Biserică în societate - Pe scurt cu Nicolae Geantă întrebat de Sabin Popescu

România este țara care are la baza culturii și civilizației sale creștinismul. Istoria ne spune că Sfântul Apostol Andrei a adus încă din primul secol Evanghelia în Dobrogea. Românii sunt cunoscuți pentru deosebita evlavie pe care o au față de sfinți și față de Biserică, de aceea Bisericile și mănăstirile sunt subiectul multor discuții publice sau private. În acest interviu, pastorul Nicolae Geantă, care este și doctor în Geografie, ne va vorbi despre importanța Bisericii în viața românilor.

SP -  Domnule profesor, astăzi este duminică și românii, mai ales cei înaintați în vârstă, obișnuiesc să meargă la Biserică. Pe scurt, ce este Biserica?

NkG -  Duminica toate drumurile duc la Biserică. Sau așa ar trebui. Nu numai pentru bătrâni e Biserica. Este universală. E pentru toți. Dacă ar fi să analizăm teologic, Biserica este numărul celor scoși afară „din lume”. Adică a celor separați de pofte, de vici, de plăceri, de păcat… Însă mie îmi place că Eminescu zicea că „Biserica e Maica neamului meu”. Adică Biserica e mamă. Acolo te naști pentru Dumnezeu. Și acolo crești pentru cer. Biserica e mama care adună copiii și-i crește pentru Rai.

SP -  În marile orașe, mai ales în vestul României, sunt foarte multe Biserici așa numite evanghelice. Ce ne puteți spune despre ele?

NkG - Vestul țării e foarte diferit de restul României. Nu doar marile orașe au Biserici mari, evanghelice. Chiar și satele. De exemplu în județul Arad nu există nici un sat fără Biserică de „pocăiți”. Sunt Biserici ceva mai vii, mai dinamice, mai implicate. Față de alte regiuni ale țării. Am colindat destule. Aici, în vestul României, am învățat foarte multe: ce este Biserica pentru semeni, ce este credința, evlavia, cum să trăiești cu Domnul tău... Dar tot aici am văzut și multe inadvertențe. Unde sunt mulți e și putere. Dar și mai multe probleme...

Florin, Nicu și... Dumnezeu - de Nicolae.Geantă

Când eram prunci ori adolescenți era eroul nostru. Toți picii României visam să fim Mărgelatu. Ori ca bărbatul acela șarmant, român neaoș, cu vorbe alese, domoale, cu bun simț și plin de curaj. Contagios…

L-am întâlnit preț de câteva minute pe Schwechat International Airport. La Viena.

Era plin de viață, blajin, tot frumos, dar vârsta își pune cuvântul. I-am spus că „Dumnezeu ne ține în viață atâta vreme cât mai scrie o poveste cu noi! Apoi ne cheamă acasă! În fond, toți vom pleca!” Apoi l-am binecuvântat cu sănătate în Numele Celui Răstignit pe Golgota. M-a binecuvântat și el, cu lacrimi în ochi. Am purtat o mică discuție, apoi i-am oferit un cadou: volumul „Lui Dumnezeu îi place să lipească cioburi!” O carte a mea. Mi- a strâns mâna. L-am binecuvântat din nou. „Mulțumesc frumos părinte!”, a șoptit! Da, da, știe să respecte valorile.

L-am lăsat pe scaunul său și m-am retras într-un colț. Zeci de ochi curioși mă priveau pe furiș. Iar eu îl priveam (tot curios) pe marele maestru! Pe Florin Piersic. Care și mai curios decât toți a început să  citească din cartea mea!

L-am văzut zâmbind. Venise vremea ca și eu să îl încânt pe el! Când am urcat în avion m-a întrebat unde mă găsește după ce citește cartea? Căci vrea să mă mai caute. 

Dumnezeu să se îndure de omul Florin Piersic! Și să îl ajute să calce pe calea veșniciei!

Hai, înălțați și dumneavoastră cu mine o rugăciune cu mine pentru el!

Și... „La Mulți Ani Florin Piersic!” Hristos să îți mântuiască sufletul maestre!

Nicolae.Geantă

De ce nu mai este iubire - Estera Bretan

O melodie foarte actuală (cine are urechi de auzit să audă!), dar și interpretată impecabil! 

Felicitări Estera Bretan! 

Nicolae Geantă - Unu, treizeci, o sută

sursa: Nicolae.Geantă, via Renovatio 

Nicolae Geantă la București

 duminică 25 ianuarie 2026 - București

* ora 10,00 „Biserica Din Stradă la Hristos” - Complex Zar - Șoseaua Mihai Bravu nr. 500-520

** ora 17,00 - Biserica Renovatio - str. Intrarea Patrulei nr. 3A

INSCOP, Vox Populi și ochii închiși - de Nicolae.Geantă

Ultimul sondaj INSCOP arată că numai 22,1 % dintre români cred că țara se îndreaptă în direcție bună. Însă cca 7 din 10 semeni (în procente fix 66,3%) cred că România merge într-o direcție greșită! În ciuda faptului că majoritatea românilor văd drumul fals, nesemnificativul procent al ocârmuitorilor mioritici merg orbește înainte! Nu numai că ei nu văd că un drum fals nu duce la destinație, ori că drumul greșit înseamnă o cale spre nicăieri! Însă, precum Împăratul din povestea lui HC Andersen, defilează în pielea goală în văzul lumii susținând că au cele mai alese veșminte țesute cu fire de aur! Freud zicea odată că „primul simptom al prostiei este lipsa totală a rușinii!” 

„Vox populi, vox Dei” argumentau latinii. Vocea poporului e vocea lui Dumnezeu! Însă ariviștii de azi nu de autism suferă, ci de cultura scaunului. Pentru 'mnealor scaunul strigă mai tare ca legea divină! Ca la Pilat din Pont! Numai că scaunele sunt trecătoare... 

Când șapte români din zece îți spun că ești beat trebuie să te duci la culcare! Când șapte români din zece îți spun că ești pe drumul greșit numai mândria te-mpinge înainte. (Chiar așa, știați că și cei ce merg înapoi zic că merg înainte?) Iar când șapte din zece români îți spun că e întuneric, nu mai poți să susții că e... lumină! Însă, în zadar luminează Soarele peste oamenii cu ochii închiși!

Rugați-vă pentru România! Cu ochii închiși! Dar pe drum, printre semeni, mergeți cu ei deschiși!

Nicolae.Geantă

Conferință despre China la CCD Prahova | Nicolae Geantă

 Vino cu noi vineri 23 ianuarie 2026 la Casa Corpului Didactic Prahova. 

Să învățăm împreună despre împreună China...

 

Duhul Sfânt nu are substitute – de Nicolae Geantă

Undeva într-o biserică din diaspora. Duminica dimineața în jur de 8,45. Abia intrasem pe ușă. Cineva m-a invitat spre Starbuck. Destul popor. Un bătrân vine spre mine zâmbind. Avea în mână o cafea uriașă. „Frate, mai bem câte o cafea să nu adormim în biserică!”, îmi șușotește fără să-l fii întrebat nimic! „Foarte rău frate!”, îi răspund necunoscutului. „Da’ ce, dvs aveți vreo problemă cu consumatorii de cafea?”. „Deloc. Dar la Biserică nu cafeaua ne ține treji. Ci Duhul Domnului, predica, rugăciunea, închinarea!” Nu am vrut să spun mai multe (poate se supăra), așa că am intrat în sanctuar.

Când am ajuns în camera mea, după ziua aceea încărcată, mi-am adus aminte de întâmplarea amuzantă. Și am povestit-o fetelor mele. Apoi mi-a fulgerat prin cap ceva scris de Reinhard Bonnke: „Cu cât avem mai puțină lucrare a Duhului Sfânt, cu atât avem mai multă nevoie de prăjituri și cafea pentru a menține Biserica în funcțiune!” Și continuă Bonnke: „Nu am nimic împotriva cafelei și a prăjiturilor, dar adevărul rămâne că Duhul Sfânt nu are înlocuitor. Prezența și lucrările Lui vorbesc de la sine!”

Nicolae Geantă la Biserica „Poarta Cerului” Sângeru, Prahova

 

Lacul, Eminescu și iubirea în culori

https://www.instagram.com/reel/DTkvYxvitDc/?igsh=MXI5bGgzMXdrbXBndQ==

Pentru mine este drept... - de Mihaela Mănescu

- Pentru mine este drept!
Sunt tâlhar la drumul mare...
Am ucis din răzbunare;
Mi-am smuls inima din piept
Ca să nu simt remușcare!
Dar de Tine cum e oare
Să ai cuie în Picioare?
- Pentru Mine nu e drept.
Dar e-așa, că te aștept...

- Pentru mine e cinstit
Să primesc blestem fierbinte;
C-am fost diavol înainte
Și-am rănit, și-am jefuit
Pe străin și pe părinte!
Dar pe Tine, Doamne Sfinte,
De ce Te-au bătut în ținte?
- Pentru Mine nu-i cinstit.

Dar e-așa, că te-am iubit...

- Pentru mine, e firesc
Să sufăr pe lemn de-ocară;
Să simt vina, să mă doară
C-am vrut să păcătuiesc...
Și acum, în prag de seară,
Să văd cum suflarea-mi zboară
Apăsată de povară...
- Pentru Mine nu-i firesc.

Dar așa-i dumnezeiesc...

- Doamne, Tu mă știi preabine...
Pentru mine aste drept;
Că-s tâlharul din ruine.
Dar privesc și eu la Tine
Să-mi pui inimă în piept
Și iertat, să Te aștept
Chiar de nu e, Doamne, drept...
- O, adevărat, știu bine:
Azi vei fi în Rai cu Mine...

mihaela mănescu

CâmpinaTV- Eminescu nepereche - Cu Christi Crăciun și Nicolae Geantă

Nu neglijați zăvoarele mici! - de Nicolae Geantă

Azi, într-o discuție cu liceeni mei, mi-am adus aminte de cucerirea Constantinopolului. Cel mai mare oraș al vremii (la 1453 orașul de pe Bosfor avea peste 400.000 locuitori, echivalentul poate a unei metropole de 20 de milioane astăzi!), a căzut în mâna otomanilor nu pentru că nu a opus rezistență, pentru că nu avea armată, armament sau ziduri de apărare. Orașul a fost distrus pentru că un soldat a uitat să tragă un... zăvor la o poartă! Nu a blocat o mică intrare! O neatenție nesemnificativă a generat o catastrofă uluitoare! Constantinopolul a fost distrus pentru că un zăvor nu a fost pus!

Ca și soldatul din povestea de mai sus, mă gândeam că tot așa neglijăm și noi lucrurile mici. Fiindcă noi nu cu viciile mari avem probleme. Ne putem stăpâni să nu furăm, să nu curvim, să nu strângem pe cineva de gât când ne urcă tensiunea în dispute... Noi în erorile mici avem scăpări capitale: un cuvânt care devine o săgeată otrăvitoare, o privire crudă tip Ștefan cel Mare, o minciunică, o ignoranță a binelui, lipsa unui zâmbet... Un mic orgoliu. O glumă proastă. Un gând stricat... 

Comportamentul nostru are automatisme. De aceea e important să știm cum funcționăm. 

Greșelile mici fac loc greșelilor mari. Sunt ca o gaură de burghiu într-o barcă!

Adesea ne mărturisim greșelile mari dar le ascundem pe cele mici. Ascundem lepra sub un plasture! Se va întinde!

Neglijăm avertismentele! Nu doar Titanic s-a scufundat pentru un moment de neatenție!

Suntem ca o cetate asediată. Zi de zi. Aveți grijă să nu uitați zăvoarele netrase! Mai ales pe cele mici! Cele mai mari eșecuri ale lumii au fost generate de neglijențe mici. O banală nesupraveghere a lui Adam asupra Evei a dus la izgonirea lor din Rai!

Nicolae.Geantă

Eu Doamne nu-s în mâna morții - de Traian Dorz

 Eu Doamne nu-s în mâna morții

nici în a unui crud destin

ci sunt în Mâna Ta cea dulce

o, Dumnezeul meu Puternic

și-n harul Tău de pace plin.

 

Viața mea nu-i în puterea

nici unui om, nici bun, nici rău

ci este-n Voia Ta cea Tare

o, Dumnezeul meu Puternic

și-n dulce adăpostul Tău.

 

Nici părtășia mea cu frații

nu-i la al nimănuia plac

ci este-n grija-Ți iubitoare

o, Dumnezeul meu Puternic

și-n ocrotirea Ta pe veac.

 

De-aceea-s liniștit oriunde

și cânt oriunde mă găsesc

știind că toate-mi sunt spre bine

o, Dumnezeul meu Puternic

când eu Te-ascult și Te iubesc!

 

Traian Dorz

volumul „Cântarea Învierii”