Am citit mai de mult o poveste despre Adevăr. Toți căutăm Adevărul. Se spune cî un tânăr dorea să se căsătorească cu o fată.
- O iubești?, au întrebat rudele ei.
- Da. Mult.
- Ți-o dăm atunci când vei găsi Adevărul.
- Da. Mult.
- Ți-o dăm atunci când vei găsi Adevărul.
Tânărul a plecat și l-a căutat prin biblioteci, prin universități, prin școli și institute de cultură.
L-a căutat vara, iarna, în sate și orașe, între săraci și bogați.
L-a căutat ani întregi, fiindcă o iubea.
Timpul trecea.
Undeva la marginea lumii, la gura unei peșteri, în inima pădurii a văzut o hoașcă urâtă. Bătrână. Schimonosită.
L-a căutat vara, iarna, în sate și orașe, între săraci și bogați.
L-a căutat ani întregi, fiindcă o iubea.
Timpul trecea.
Undeva la marginea lumii, la gura unei peșteri, în inima pădurii a văzut o hoașcă urâtă. Bătrână. Schimonosită.
- Tu cine ești?
- Adevărul.
- Adevărul.
A plecat fericit. Întâlnise marea căutare. Dar, după 10 pași, ea a strigat:
- Dacă te vor întreba oamenii cum arăt, să nu le spui că sunt bătrână si urâtă, ci tânără și frumoasă!
M-am tot gândit dacă povestea are vreo logică. Și am aflat că Adevărul nu stă în oameni. Ci doar în Hristos! Adevărul oamenilor poate să fie... minciună! Și știți care e cea mai periculoasă: auto-minciuna! Să te minți singur că ești bine și când colo tu ești pe nicăieri.
Nu vă lăsați amăgiți de oameni! Nu vă autoamăgiți! Nu tot ce strălucește este aur!
Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu