Biserică în societate - Pe scurt cu Nicolae Geantă întrebat de Sabin Popescu

România este țara care are la baza culturii și civilizației sale creștinismul. Istoria ne spune că Sfântul Apostol Andrei a adus încă din primul secol Evanghelia în Dobrogea. Românii sunt cunoscuți pentru deosebita evlavie pe care o au față de sfinți și față de Biserică, de aceea Bisericile și mănăstirile sunt subiectul multor discuții publice sau private. În acest interviu, pastorul Nicolae Geantă, care este și doctor în Geografie, ne va vorbi despre importanța Bisericii în viața românilor.

SP -  Domnule profesor, astăzi este duminică și românii, mai ales cei înaintați în vârstă, obișnuiesc să meargă la Biserică. Pe scurt, ce este Biserica?

NkG -  Duminica toate drumurile duc la Biserică. Sau așa ar trebui. Nu numai pentru bătrâni e Biserica. Este universală. E pentru toți. Dacă ar fi să analizăm teologic, Biserica este numărul celor scoși afară „din lume”. Adică a celor separați de pofte, de vici, de plăceri, de păcat… Însă mie îmi place că Eminescu zicea că „Biserica e Maica neamului meu”. Adică Biserica e mamă. Acolo te naști pentru Dumnezeu. Și acolo crești pentru cer. Biserica e mama care adună copiii și-i crește pentru Rai.

SP -  În marile orașe, mai ales în vestul României, sunt foarte multe Biserici așa numite evanghelice. Ce ne puteți spune despre ele?

NkG - Vestul țării e foarte diferit de restul României. Nu doar marile orașe au Biserici mari, evanghelice. Chiar și satele. De exemplu în județul Arad nu există nici un sat fără Biserică de „pocăiți”. Sunt Biserici ceva mai vii, mai dinamice, mai implicate. Față de alte regiuni ale țării. Am colindat destule. Aici, în vestul României, am învățat foarte multe: ce este Biserica pentru semeni, ce este credința, evlavia, cum să trăiești cu Domnul tău... Dar tot aici am văzut și multe inadvertențe. Unde sunt mulți e și putere. Dar și mai multe probleme...

SP - Este benefic mersul la Biserică?

NkG - Nu doar benefic. E tonifiant. Nu-mi imaginez cum e viața fără Biserică. Cine nu merge devine legumă spirituală. La Biserică Dumnezeu coboară printre rânduri. Biserica e Casa Lui. Aici, pentru cei ce trăiesc sfințenia, la rugăciune îl poți atinge pe Dumnezeu pe șira spinării, cum spun unii că se întâmpla când se ruga Francisc de Assisi. Nu există alt loc pe planetă unde oamenii pot deveni mai cerești în afara Bisericii. Însă recunosc, nu toți vor să fie cerești! Ades ne mai amestecăm și cu lucrurile de jos. Nu se poate amesteca eternul cu cele trecătoare...

SP - Multe Biserici se confruntă astăzi cu lipsa tinerilor de la slujbe. Care ar fi motivul major, cauza principală a acestui dezinteres pe care tinerii îl au față de Biserică?

NkG - Bisericile se confruntă cu inapetența tinerilor pentru că nu s-au actualizat. Nu cu logistică și nu cu schimbarea Scripturii. Ci cu viziune pentru present. Multe dintre ele au doar trecut. Trecut mare. Și acesta a devenit o ancoră. Tinerii au devenit dezinteresați pentru că Dumnezeu nu mai este prezentat atractiv. Ce i-aș sfătui pe oameni? Să dea foc Bisericii, vorba lui CH Spurgeon. Dacă e nevoie chiar și cu chibrituri! (Glumesc) Oamenii se strâng singuri la foc! Un prieten drag îmi spunea că datorită unor probleme în ultima vreme a cam lipsit de la Biserică. „Nu este bine! Nu mă simt bine!”, concluziona. I-am spus că lipsa de la Biserică e ca depărtarea de foc: cu cât ești mai departe cu atât e mai rece. Și te răcești și tu!

SP - Poate influența exemplul de trăire al preoților ori al pastorilor decizia tinerilor de a respinge sau a accepta Biserica?

NkG - Aici e chintesența Sabin: „Faptele tale strigă mai tare decât vorbele tale!” Pe tinerii contemporani nu-i mai duci cu vorbe. Ci cu exemplu personal. Mulți ni se vaită pe la conferințe, întâlniri, că nu au găsit modele demne de urmat. Pastorii, preoții, trebuie să fie influenceri. Și da, ai zis bine, în funcție de ce fac aceștia crește sau descrește interesul pentru Biserică. De fapt pentru Domnul Hristos Isus.

SP -  Ce sfat le dați preoților și pastorilor?

NkG -  Să trăiască orice moment cu Hristos de mână. „Cu El de-o mână, cu cealaltă pot birui întreaga lume”, vorba lui M. Luther.

SP -  Ce sfat le dați tinerilor care resping Biserica și prin aceasta pe Dumnezeu.

NkG -  Greu lucru ceri. Ia-ș ruga să privească atent și sincer în Scripturi la cei ce au întors spatele lui Dumnezeu: i-a mers vreunuia bine? A sfârșit vreunul în extaz? Să nu uite: viața este o factură neplătită. Mai devreme ori mai târziu, vine ziua scadentă. Și le mai spun ceva: Hristos a plătit toate facturile. Doar pentru cine crede se va adeveri acest adevăr.  

SP -  Credeți că întoarcerea românilor către Biserică și implicit către Dumnezeu este soluția de care are nevoie România pentru ieșirea din această criză?

NkG -  România este într-o criză fără precedent. Vârful crizei nu este o economie distrusă. Ci moralitatea făcută franjuri. Unde lipsesc valorile morale tronează corupția, minciuna, hoția devine flagel, prostia normalitate. România se afundă încet-încet în întuneric spiritual, în iarnă demografică, în lehamite față de Biserică, Dumnezeu, fericire. Nu există decât o singură soluție pentru a ieși din acest tunel: SOLA SCRIPTURA! Nici un popor care a avut Scriptura carte de căpătâi NU a eșuat. Ba dimpotrivă.